Ordonanta presedintiala. Lipsa întrunirii cumulative a celor trei conditii de admisibilitate a cererii.
Actiunea formulata în procedura speciala a ordonantei presedintiale trebuie sa întruneasca cumulativ cele 3 conditii de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 581 din Codul de procedura civila, iar, în cauza dedusa judecatii, este îndeplinita una singura, respectiv vremelnicia masurii, aspect ce nu este suficient pentru a deduce existenta ori pentru a complini absenta celorlalte conditii.
- Sentinta Civila nr. 1206/3.03.2010, Sectia Civila, Judecatoria Bistrita
Prin cererea de ordonanta presedintiala, reclamantul MA a chemat în judecata pe pârâta MSL, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna atribuirea în folosinta a apartamentului cu 3 camere din municipiul Bistrita reclamantului si minorei MCA, iar garsoniera din municipiul Bistrita sa fie atribuita în folosinta pârâtei MSL, pâna la solutionarea litigiului de divort care face obiectul dosarului aflat pe rol la Tribunalul Bistrita Nasaud, mentionând ca ambele locuinte sunt proprietate comuna, obtinute în timpul casatoriei. Procesul de divort a fost finalizat în prima instanta la Judecatoria Bistrita prin sentinta civila nr. 6103/2009, cu încredintarea minorei reclamantului în momentul de fata procesul este în apel, apoi va urma procesul de partaj al bunurilor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În motivare a aratat ca Prin sentinta civila nr. 6103/2009 a aceleiasi instante, casatoria a fost desfacuta, iar minora MCA a fost încredintata reclamantului.
În timpul casniciei cu MSL au dobândit doua imobile, un apartament cu 3 camere si o garsoniera în municipiul Bistrita, în prezent, locuinta stabila a reclamantului si a minorei fiind garsoniera (confort 2) , iar cea a pârâtei, în apartamentul cu 3 camere.
Din cauza conflictelor insuportabile provocate si întretinute de fosta sotie, la începutul lunii noiembrie 2007 a parasit locuinta conjugala , mutându-si lucrurile personale în garsoniera, iar fosta sotie a ramas în continuare în apartamentul comun de 3 camere (confort sporit), unde locuieste si în prezent. În luna iunie a anului 2008, minora, MCA, acum în vârsta de 17 ani, s-a înscris în clasa a IX-a la Colegiul National George Cosbuc din Cluj-Napoca, refuzând sa ramâna în continuare alaturi de mama sa. Plecarea minorei din apartamentul comun s-a datorat, în primul rând, starilor conflictuale permanente provocate si întretinute de mama sa, dar si de faptul ca locul de munca al reclamantului este în municipiul Cluj-Napoca. În anul Scolar 2008-2009, minora a fost cazata la internatul liceului. Deoarece conditiile de acolo nu au permis desfasurarea unei activitati scolare normale, el a decis sa închirieze un apartament în municipiul Cluj-Napoca, unde minora locuieste cu 3 colege de-ale ei, în timpul anului scolar.
Locul sau de munca este în municipiul Cluj-Napoca, la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara si locuieste în chirie într-o camera din caminul universitatii, str. Hasdeu, nr. 92. Acest camin se închide în perioada vacantelor, iar el este nevoit sa îsi petreaca aceste perioade la parintii sai din judetul Salaj si la rudele sale apropiate, împreuna cu fiica sa. Acest lucru se repeta în fiecare vacanta din anul 2007 încoace. De asemenea, i s-a pus în vedere sa parasesca aceasta locatie, întrucât, în conformitate cu noul Regulament al Universitatii (cap. II, art. 9) nu mai este permisa cazarea cadrelor didactice peste 35 de ani el având vârsta de 43 de ani. Mentioneaza faptul ca garsoniera din str. Privighetorilor, fiind o singura camera, este absolut insuficienta pentru a locui în week-enduri si vacante împreuna cu fiica sa care i-a fost încredintata. In plus, minora nu accepta sa stea în alta parte în Bistrita decât în apartamentul în care a copilarit si unde are o mare parte din lucruri.
Pârâta, legal citata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de ordonanta presedintiala, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a aratat ca prin cererea introductiva de instanta se solicita ca pe cale de ordonanta presedintiala sa i se atribuie reclamantului folosinta apartamentului cu 3 camere, iar pârâtei folosinta garsonierei din Bistrita pâna la solutionarea procesului de divort, aflat în apel la Tribunalul Bistrita-Nasaud, iar motivul esential al reclamantului pentru admiterea cererii sale ar fi acela de a avea unde locui mai comod si mai placut la sfârsitul de saptamâna si vacantele fetitei, pâna la solutionarea procesului de divort aflat în apel, deoarece garsoniera pe care o are la dispozitie este neîncapatoare.
Apreciaza ca cererile reclamantului sunt neîntemeiate deoarece nu exista nici un drept care s-ar pagubi prin întârziere. Dimpotriva, prin apelul facut de reclamanta, în dosarul de divort, se solicita mentinerea casniciei si încredintarea minorei spre crestere si educare ei. Prin urmare, reclamantul si fiica pot veni oricând sa locuiasca în apartamentul în discutie, care le este pus la dispozitie , încalzit si bine îngrijit.
Pe lânga posibilitatea ca reclamantul sa locuiasca în acest apartament, dupa cum chiar el spune, are si o garsoniera în municipiul Bistrita, pe care o are exclusiv la dispozitie din anul 2008 si care îi ofera toate conditiile pe care si le-a creat în ea de când o detine.
În ce priveste apartamentul în discutie el este teoretic si juridic bun comun, dar în realitate pe lânga faptul ca a constituit locuinta de serviciu a pârâtei, care avea la acea data o functie de conducere la S.C. ROMTELECOM S.A. , el a fost cumparat aproape cu contributie exclusiva a pârâtei, care avea salariul de 4-5 ori mai mare decât al reclamantului, precum si din banii primiti cu titlu de mostenire în suma de 437.000.000 lei rol de la parintii sai si plati compensatorii la desfiintarea Romtelecom de 264.000.000 lei.
Prin urmare, la partajul bunurilor comune acest apartament revine
pârâtei din prezentul proces si reclamantul nu poate revendica drepturi asupra lui, cu
atât mai mult cu cât din 2008 personal si benevol s-a mutat în garsoniera din str.
Privighetorilor.
În drept a invocat disp.art. 115 Cod Procedura Civila , ale art. 480 Cod Civil si ale art. 274 Cod Procedura Civila.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 1.06.1991 si din casatoria lor a rezultat minora în cauza.
Prin sentinta civila nr. 6103/2009 a Judecatoriei Bistrita (f. 7-11 din dosar), casatoria partilor a fost desfacuta, iar minora încredintata reclamantului spre crestere si educare. Sentinta de divort nu este definitiva, cauza fiind în prezent pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud, ca urmare a formularii de catre pârâta a caii de atac a apelului împotriva acesteia.
În timpul casatoriei partile au dobândit doua imobile, un apartament cu 3 camere si o garsoniera în municipiul Bistrita (conform contractului de vânzare-cumparare autentificat de BNP Bria Dumitru Alexandru sub nr. 2297/12.05.2005- f.14 - 16).
Din sentinta de divort se retine ca partile s-au separat în fapt, reclamantul mutându-se înca din luna noiembrie 2007 în municipiul Cluj-napoca, într-o camera de protocol situata în Caminul nr. 15 Hasdeu (când venea acasa la Bistrita locuind în garsoniera – bun comun, situata pe Str. Privighetorilor), iar pârâta a ramas sa locuiasca împreuna cu minora în apartamentul domiciliu comun al sotilor. De asemenea, instanta de fond a motivat solutia încredintarii minorei la tata în primul rând pe optiunea minorei si pe conditiile materiale si morale pe care tatal le poate oferi, cu toate ca ar avea loc o schimbare a mediului în care minora a crescut si s-a obisnuit,fara ca acest fapt sa aiba consecinte negative asupra ei, deoarece ea a promovat examenul de capacitate optând pentru admiterea la un liceu din Cluj-Napoca, fiind actualmente în vârsta de 17 ani si înscrisa în clasa a IX-a la Colegiul National George Cosbuc din acest municipiu. Totodata trebuie precizat ca s-au avut în vedere de catre instanta de fond si conditiile materiale pe care pârâtul le poate oferi reclamantul în mun. Cluj- Napoca, iar pe de alta parte minora locuieste în internatul scolii, asa cum precizeaza reclamantul în cererea introductiva.
Faptul ca în anul trecut conditiile din internatul scolii nu i-ar fi permis minorei sa-si desfasoare activitatea scolara normala si ca reclamantul a decis sa închirieze un apartament în municipiul Cluj-Napoca, unde minora locuieste cu 3 colege de-ale ei, în timpul anului scolar, nu-l îndreptateste în formularea prezentei cereri, atât timp cât urgenta acesteia nu este deloc justificata.
Este real ca locul sau de munca este în municipiul Cluj-Napoca, la Universitatea de Stiinte Agricole Si Medicina Veterinara si locuieste în chirie într-o camera din caminul universitatii, str. Hasdeu, nr. 92, iar caminul se închide în perioada vacantelor, iar el este nevoit sa îsi petreaca aceste perioade la parintii sai din judetul Salaj si la rudele sale apropiate, împreuna cu fiica sa, dar el este totodata obligat sa-si respecte îndatoririle de tata si sa vegheze la cresterea si educarea minorei deopotriva ca pârâta, cu atât mai mult cu cât în prezent fiindu-i încredintata tatalui minora ar trebui sa aiba acelasi domiciliu cu acesta .
Nu s-a facut dovada de catre reclamant ca i s-ar fi pus în vedere sa paraseasca camera de camin în care locuieste, în conformitate cu noul Regulament al Universitatii (cap. II, art. 9), nici ca minora nu accepta sa stea în alta parte în Bistrita decât în apartamentul în care a copilarit sau ca este imposibila convietuirea minorei cu mama sa, pe timpul sederii ei în Bistrita, dar nici ca mama sa ar fi exercitat împotriva ei violente verbale si fizice.
Cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant nu este fondata, ansamblul probatoriului cu înscrisurile atasate la dosar relevând neîndeplinirea exigentelor textelor de lege care reglementeaza procedura ordonantei presedintiale. Statuarile instantei asupra chestiunilor de fapt si de drept în prezenta cauza se circumscriu limitelor instituite de procedura speciala a ordonantei presedintiale, creata ca mijloc procedural rapid si lipsit de formalism pentru luarea unor masuri provizorii în cazuri ce reclama urgenta, fara a se prejudeca fondul.
Relevanta în acest sens este lipsa urgentei în speta, desi este îndeplinita conditia vremelniciei, respectiv pâna la solutionarea procesului de divort ce face obiectul Dos. nr. 6420/2008 al judecatoriei Bistrita aflat în prezent pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud.
Astfel, potrivit disp.art. 581 Cod Procedura Civila „Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unui pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari." Din aceasta dispozitie rezulta ca pentru ca instanta sa poata dispune masuri pe cale de ordonanta presedintiala este necesar a se justifica o anume urgenta pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara si pentru înlaturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Având în vedere aceste criterii necesare admiterii unei ordonante presedintiale în practica s-a decis ca în materie de ordonanta presedintiala urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecarui caz în parte si pe care instanta trebuie sa le analizeze în mod concret.
In cazul de fata nu exista nici un drept care s-ar pagubi prin întârziere. Dimpotriva, prin apelul facut de reclamanta, în dosarul de divort, se solicita mentinerea casniciei si încredintarea minorei spre crestere si educare ei. Pe de alta parte, pârâta din prezenta cauza nu manifesta nici o atitudine abuziva care sa determine luarea de catre instanta a unor masuri provizorii cu privire la locuinta în care sa stea minora pe timpul week-end-urilor si a vacantelor scolare, nu a împiedicat în nici un fel folosinta de catre reclamant si minora a vreuneia dintre ele, deci nu exista vreo paguba iminenta si care sa nu poate fi reparata sau vreo executare silita a vreunuia dintre aceste imobile si sa fie necesar a se înlatura piedicile ce s-ar ivi cu prilejul unei astfel de executari.
Actiunea formulata în procedura speciala a ordonantei presedintiale trebuie sa întruneasca cumulativ cele 3 conditii de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 581 din Codul de procedura civila, iar, în cauza dedusa judecatii, este îndeplinita una singura, respectiv vremelnicia masurii, aspect ce nu este suficient pentru a deduce existenta ori pentru a complini absenta celorlalte conditii, iar reclamantul desi a fost întrebat de instanta nu a propus probe decât cele cu înscrisurile mai sus mentionate, solicitând ca instanta sa se pronunte asupra cererii sale de îndata.
Fata de cele mai sus aratate si având în vedere ca în nici un fel nu a fost dovedita împrejurarea ca reclamantului îi este împiedicata folosinta apartamentului în cauza prin comportamentul abuziv sau neconform al pârâtei si ca s-ar impune astfel atribuirea folosintei acestuia reclamantului pâna la solutionarea actiunii de divort, instanta a constatat ca cererea formulata nu este justificata,fiind respinsa ca atare.
Conform art. 274 C.pr.civ., vazând culpa procesuala a reclamantului, care a generat prezentul proces, instanta l-a obligat sa achite pârâtei suma de 357 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial.