Ordonanţă preşedinţială. Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de studii. Admisibilitate. Aparenţa dreptului

Dosar Nr. 12/2010 (13.01.2010)

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, ordonanta presedintiala nr. 12 din 13 ianuarie 2010

Prin cererea înregistrata la data de 22 decembrie 2009, reclamanta M.E., în contradictoriu cu OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ, a solicitat instantei emiterea unei ordonante presedintiale prin care sa se dispuna acordarea în favoarea sa a prelungirii dreptului de sedere temporara în scop de studii, pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Curtii de Apel Clui – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, dar nu mai târziu de data 30.04.2009.

În motivarea cererii, reclamanta a relevat ca în conditiile prevazute de legea româna, a intentionat sa obtina prelungirea dreptului de sedere temporara în scop de studii, sens în care, la data de 30.11.2009 a solicitat autoritatii competente, respectiv Oficiului Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari al jud.Cluj, încuviintarea prelungirii regimului de sedere temporara în scop de studii cu începere de la data de 01.11.2009, sens în care a depus la dosarul înaintat pârâtei întreaga documentatie necesara pentru a dovedi faptul ca îndeplineste toate conditiile legale în vederea admiterii cererii si a prelungirii dreptului de sedere temporara în scop de studii.

Cu toate acestea, a mentionat reclamanta, prin decizia contestata, autoritatea pârâta i-a comunicat faptul ca s-a dispus masura returnarii de pe teritoriul României, ca o consecinta a respingerii cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara în scop de studii pe care l-a solicitat si cu motivarea ca nu îndeplineste conditiile prev. de art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ca de la dosarul cauzei ar lipsi ordinul de înmatriculare emis de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii.

Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecata care formeaza obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Cluj, criticând legalitatea si temeinicia acesteia.

În acest context, reclamanta a învederat faptul ca este cetatean albanez de etnie aromâna fiind înscrisa ca membru activ în cadrul Societatii "Aromanjli dit Albania", Filiala Pogradec, astfel cum rezulta din cuprinsul carnetului de membru ordinar al acestei asociatii.

In anul 1999 reclamanta a venit în România ca bursiera de studii, efectuând un an pregatitor de limba româna la Constanta, iar în anul 2000, a venit în Cluj-¬Napoca, unde domicilia la acea data si fratele sau, înscriindu-se la cursurile Colegiului National "George Baritiu" - Sectia uman-bilingv, pe care l-a absolvit in anul 2004, ca mai apoi, primind bursa Statul Român s-a înscris la Facultatea de Farmacie din cadrul U.M.F. "Iuliu Hateganu" din Cluj-Napoca, cursuri pe care Ie-a promovat prin sustinerea examenului de licenta din anul 2009.

A mai sustinut reclamanta ca pe toata durata celor 10 ani în care a ramas pe teritoriul României a avut o sedere legala si continua, fiind titulara unui permis de sedere temporara în scop de studii pâna la data de 01.11.2009. Intrucât a dorit sa-si perfectioneze si sa aprofundeze studiile în domeniul farmaceutic, înca dinainte de sustinerea examenului de licenta, a facut demersuri pentru a afla conditiile de înscriere la cursurile de nivel postlicenta în domeniul farmaceutic, solicitând universitatii si ministerului de resort informatii cu privire la organizarea masteratelor/cursurilor postuniversitare/alte forme de studii accesibile studentilor de cetatenie albaneza, dar a fost înstiintata ca astfel de cursuri nu mai pot fi accesibile pentru cetatenii straini, ministerul de resort hotarând sa nu mai aloce locuri pentru cetatenii straini rezidenti pe teritoriul României.

În aceste conditii, a aratat reclamanta, si datorita faptului ca esenta specializarii farmacie consta în perfectionarea continua, inclusiv dupa parcurgerea nivelului licenta si fata de faptul ca promovarea unor cursuri similare în statul de origine nu este posibila (data fiind terminologia medicala diferita, tehnicile utilizate, metodologia si programa scolara diferita), s-a înscris la cursurile postuniversitare organizate de U.M.F. "Iuliu Hateganu" pe durata noiembrie 2009 - aprilie 2010, în domeniul farmaceutic, fiind declarata înscrisa la aceste cursuri postuniversitare, sens în care i s-a eliberat o adeverinta de studii de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu" din Cluj-Napoca. In baza acestui document, reclamanta si-a completat întregul dosar necesar pentru obtinerea prelungirii dreptului de sedere temporara în scop de studii, achitând anticipat inclusiv taxele aferente, în vederea reglementarii caracterului legal al sederii sale pe teritoriul Statului român.

A mai sustinut reclamanta ca nu a fost nevoita sa prezinte un ordin ori o aprobare a M.E.C.I., întrucât, conform reglementarilor legale si a celor referitoare la autonomia universitara, i s-a comunicat ca pentru absolvirea acestor cursuri nu este necesara o astfel de aprobare prealabila a ministerului de resort, fiindu-i eliberata o a doua adeverinta de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu", în care s-a mentionat în mod expres ca "pentru perfectionarea prin cursuri postuniversitare nu este necesar avizul M.E.C.I. din România".

Cu toate acestea, dorind reglementarea clara a statutului sau, reclamanta a apelat la Directia Afaceri Europene si Relatii Internationale din cadrul M.E.C.I. care i-a adus la cunostinta ca pentru forma de organizare si acreditare a cursurilor postuniversitare organizate de U.M.F. "Iuliu Hateganu" Cluj-Napoca nu este necesara aprobarea prealabila a ministerului.

In acest sens, ulterior depunerii întregului dosar la autoritatea pârâta si numai ca urmare a demersurilor realizate pe cont propriu, reclamanta a intrat în posesia adresei nr. 4281/CPC/03.12.2009 eliberata de M.E.C.I. prin care aceasta institutie îi aducea la cunostinta, ca M.E.C.I. nu emite ordin de înmatriculare pentru cetatenii de origine etnica româna cu domiciliul stabil în strainatate care doresc sa urmeze cursuri postuniversitare de perfectionare în specialitate" si ca aceste cursuri în domeniul medical, acreditate de organismele de resort, se organizeaza în baza autonomiei universitare, conform Regulamentului de învatamânt postuniversitar propriu Universitasii de Medicina si Farmacie din Clui-Napoca.

Având în vedere aceasta stare de fapt, reclamanta a apreciat solutia adoptata de pârâta ca fiind lipsita de temei legal si nejustificata, în conditiile în care prin aceasta decizie se staruie, în realitate, în obtinerea unui Ordin M.E.C.I. care nu este nici necesar si nici posibil a fi eliberat pentru reglementarea dreptului sau de sedere, dupa cum însusi ministerul de resort si institutia de învatamânt superior recunosc fara echivoc.

În aceste conditii, apreciind ca îndeplineste în integralitate si cumulativ conditiile prev. de art. 50 alin. 2 lit. a - l din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strainilor în România, reclamanta a solicitat instantei de fond sa pronunte o hotarâre irevocabila prin care sa admita contestatia, astfel cum aceasta a fost formulata, tinand cont si de faptul ca a avut o conduita ireprosabila pe întreaga durata a sederii în România, iar din adeverinta de asigurat nr. 1152/22.10.2009, rezulta ca este asigurat fiind în evidentele Casei de Asigurari de Sanatate a Judetului Cluj, achitând contributiile aferente si beneficiind de servicii medicale. Nu în ultimul rând, reclamanta a aratat si faptul ca dispune de mijloacele de întretinere pe teritoriul României, suportul financiar fiind asigurat de familia sa si având un caracter statornic si neconditionat pe durata celor peste 10 ani de sedere pe teritoriul Statului Român.

In ceea ce priveste conditiile generale de admisibilitate a procedurii prev. de art. 581 C.pr.civ., reclamanta a învederat urmatoarele:

Desi potrivit disp. art. 84 alin. 3 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strainilor, contestati a împotriva deciziei de returnare suspenda executarea masurii de îndepartare, aceasta prevedere legala nu este suficienta pentru a reglemementa situtii speciale precum cea descrisa de reclamanta, în care, desi i se permite a sta pe teritoriul Romaniei pâna la solutionarea actiunii de fond, regimul sederii sale este nereglementat si produce consecinte prejudiciabile fata de reclamanta, vatamând si îngradind drepturile de care se bucura.

Astfel, spre deosebire de dispozitiile art.14, 15 din Legea nr. 554/2004, prevederile O.U.G. nr. 195/2002 nu consacra o procedura speciala prin care sa poata fi reglementat dreptul de sedere al petentului cu caracter provizoriu, respectiv pâna la solutionarea actiunii de fond, astfel încât o astfel de procedura speciala sa faca inadmisibila recurgerea la disp. art. 581 C.pr.civ.

Din aceasta perspectiva, prevederile O.U.G. nr. 194/2002 reprezinta o reglementare speciala în raport de Legea contenciosului administrative nr. 554/2004, ce urmeaza a se completa, pentru identitate de ratiune, cu normele de drept comun în materie, respectiv cu legea procesual-civila. Sub acest aspect, a apreciat reclamanta, recurgerea la calea prevazuta de art. 581 C.pr.civ., în modalitatea solicitata de reclamanta, respecta conditiile obiective de admisibilitate prevazute de art. 581 C.pr.civ. privitoare la existenta unui litigiu aflat pe rolul instantei de fond, al simetriei competentei materiale, dar si a neprejudecarii fondului, astfel ca nu exista fine de neprimire ori alt impediment de natura a face indezirabila procedura reglementata de art. 581 C.pr.civ. în material reglementarii dreptului de sedere, cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 194/2002 nu interzice expres o astfel de procedura de drept comun.

Cu privire la conditiile speciale de admisibilitate ale cererii întemeiate pe prev. art. 581 C.pr.civ., respectiv urgenta, vremelnicia masurii si neprejudecarea fondului, reclamanta a facut urmatoarele precizari:

Astfel, în ceea ce priveste urgenta, a aratat faptul ca reglementarea cu caracter provizoriu a regimului sau de sedere pe teritoriul României se impune pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, dar si pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, statutul actual al reclamantei constituind o restrângere nejustificata a drepturilor si libertatilor sale fundamentale, respectiv o ingerinta nepermisa în dreptul sau la familie si viata privata, la educatie si formare profesionala continua precum si o vatamare eo ipso a dreptului sau la circulatie.

În acest context, reclamanta a mai aratat ca desi a achitat taxele aferente si a fost înscrisa la cursurile postuniversitare de specialitate ale U.M.F. Cluj-Napoca, parcurgerea acestui nivel postlicenta si mai ales absolvirea lui este practic imposibila, câta vreme exista riscul ca reclamanta sa nu poata frecventa aceste cursuri pâna la capat si, respectiv, sa sustina examenul de absolvire, având în vedere ca regimul nereglementat al sederii sale este de natura a pune la îndoiala îndeplinirea de catre reclamanta a conditiilor de eligibilitate pentru absolvirea acestor cursuri.

Cu privire la vremelnicia masurii cerute prin prezenta ordonanta presedentiala, reclamanta a mentionat faptul ca solicita reglementarea regimului sau de sedere pe teritoriul României cu caracter provizoriu, respectiv pâna la solutionarea actiunii de fond prin hotarâre definitiva si irevocabila de catre Curtea de Apel Cluj. Totodata, întrucât nu doreste a beneficia de un drept nelimitat ori care sa o favorizeze fara drept, reclamanta a solicitat ca durata dreptului de sedere temporara în scop de studii sa nu poata depasi ultima zi a lunii aprilie, avand în vedere ca aceasta este data finala la care urmeaza a finaliza stagiul cursurilor postuniversitare.

Referitor la neprejudecarea fondului, conditie care decurge din caracterul vremelnic al masurii, reclamanta a precizat ca justifica îndeplinirea acestei conditii prin solicitarea de cercetare a aparentei dreptului si care, apreciaza, ca îi este favorabila. Practic, a apreciat reclamanta, se impune prin forta evidentei realizarea unui examen sumar al cauzei, tocmai pentru a se stabili aparenta dreptului pretins, fata de decizia de returnare emisa de autoritatea pârâta, prin care s-a retinut ca respingerea cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara în scop de studii se impune prin aceea ca lipseste Ordinul de înmatriculare al M.E.C.I.

Din aceasta perspectiva, reclamanta apreciaza ca apar cel putin doua înscrisuri care creeaza o evidenta aparenta a dreptului reclamat de si anume: adresa nr. 4281/CPC/O3.12.2009 eliberata de M.E.C.I. si adeverinta de studii eliberata de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu", acte la care a facut referire pe larg în cuprinsul motivelor actiunii.

Totodata, la data de 22 decembrie 2009 reclamanta M.E., în temeiul art. 84 din O.U.G. nr. 192/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a înregistrat si o contestatie împotriva deciziei de returnare nr. 3343671 din data de 17.12.2009 emisa de Oficiul Român pentru Imigrari – Directia Migratiune, Serviciul pentru Imigrari al Judetului Cluj, prin care a solicitat instantei pronuntarea unei hotarâri prin care sa se dispuna anularea contestatiei si drept urmare, anularea deciziei de returnare ca fiind nelegala si nefondata, cu consecinta acordarii în favoarea sa a dreptului de sedere temporara în scop de studii, în conditiile pe care le-a solicitat autoritatii pârâte.

În dezvoltarea motivelor contestatiei, reclamanta a reiterat cele mentionate în cuprinsul cererii de emitere a ordonantei presedintiale.

Pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIUNE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamanta, în principal ca inadmisibila, iar în subsidiar ca neîntemeiata.

În primul rând, pârâtul a ridicat exceptia inadmisibilitatii cererii formulate de reclamanta precizând ca prin art. 28 alin (1) din Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, se consacra completarea procedurii contencioase cu dreptul comun, adica cu dispozitiile Codului de Procedura Civila, însa aceasta completare este limitata în ce priveste prezenta cauza, prin incidenta repetata a principiului de drept specialia generalibus derogant. În concret, daca legea contenciosului administrativ se aplica cu prioritate fata de Codul de Procedura Civila, ea devine act normativ cu caracter general în abordarea anumitor notiuni de drept fata de legea speciala la care se raporteaza de fapt prezentul conflict juridic supus analizei instantei, si anume O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor în România, republicata.

Pe de alta parte, pârâtul a mentionat ca reclamanta a solicitat la nivelul Serviciului pentru Imigrari al judetului Cluj prelungirea unui drept de sedere, adica o rezidenta temporara, iar aceasta chestiune constituie de fapt fondul problemei, aspect care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat tot pe rolul acestei instante, conditii în care obiectul prezentei cauze se confunda din punct de vedere al efectelor ireversibile cu obiectul cauzei de fond.

În privinta acestor aspecte, pârâtul a relevat ca în domeniul contenciosului administrativ, tocmai pentru plasarea justitiabilului persoana fizica într-o zona tampon ferita de interventia celeilalte parti din proces - statul, legiuitorul a trasat un perimetru juridic consacrat prin suspendarea actului administrativ supus cenzurii judecatoresti. Astfel, daca Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare prevede anumite cazuri, conditii si proceduri de urmat pentru a se ajunge la suspendarea actului respectiv, O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor în România, republicata, prin art. 84 alin (3) prevede în mod expres si fara echivoc: " (3) Contestatia prevazuta la alin. (1) si (2) suspenda executarea masurii de îndepartare.".

În acord cu raportul de precadere între actele normative aratat mai sus, pârâtul considera ca dispozitiile acestei ordonante de urgenta se aplica prioritar, astfel încât actul administrativ emis de Serviciul pentru Imigrari al judetului Cluj (Decizia de returnare care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009) este suspendat de drept.

Din moment ce masura de îndepartare este suspendata de drept, în temeiul unui act normativ special, o cerere de ordonanta presedintiala întemeiata pe dreptul comun nu este nici permisa si nici favorabila partii. Astfel, o eventuala admitere a acestei cereri de ordonanta presedintiala ar favoriza în mod nelegal reclamanta prin încuviintarea masurii solicitate (cererea subsecventa cererii principale prin care se solicita prelungirea dreptului de sedere), dar si prin anularea efectelor produse de art. 84 alin. (3) din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor în România, republicata.

În argumentarea pozitiei sale referitoare la inadmisibilitatea unei cereri de ordonanta presedintiala în materia contenciosului administrativ, pârâtul a invocat mai multe decizii, atât ale Înaltei Curtii de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, cât si ale Tribunalului Mehedintii si Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, apreciind ca în speta de fata, inadmisibilitatea este cu atât mai pregnanta cu cât incidenta unui alt act normativ cu caracter special în raport cu legea mentionata a produs deja efecte, iar efectele sale trebuie considerate ca atare de instanta de judecata, deoarece sunt efecte legale.

În fapt, a aratat pârâtul, prin art. 50 si 58 din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor în România, republicata, legiuitorul a dat în competenta Oficiului Român pentru Imigrari, direct sau prin intermediul structurilor sale teritoriale, dreptul de a încuviinta sau nu sederea în România a cetatenilor straini si a apatrizilor, în conformitate cu maniera de abordare a politicii statului român suveran fata de controlul imigratiei.

Prin prisma acestui argument, pârâtul considera ca petitul subsecvent cererii de ordonanta presedintiala nu are suport legal, întrucât se solicita ca în mod direct instanta sa prelungeasca reclamantei dreptul de sedere în România, adica se solicita o subrogare a instantei în atribute acordate de catre legiuitor exclusiv Oficiului Român pentru Imigrari.

În acest sens, pârâtul a precizat faptul ca Oficiul Român pentru Imigrari este, potrivit art. 1 alin. 2 din H.G.R. nr. 639 din 20 iunie 2007, privind structura organizatorica si atributiile Oficiului Român pentru Imigrari, cu modificarile si completarile ulterioare, "...structura specializata, cu personalitate juridica, organizata în subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, la nivel de directie generala, care exercita atributele ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României în domeniile migratiei, azilului si al integrarii strainilor, precum si a legislatiei relevante în aceste domenii."

De asemenea, pârâtul a mai invocat si prev. Capitolul III din acelasi act normativ - Atributiile Oficiului român pentru Imigrari - art. 5 lit. a, în raport de care a apreciat ca nici un alt act normativ nu confera instantelor judecatoresti un asemenea drept. Instantele judecatoresti se pot pronunta asupra respectarii de catre autoritatea publica emitenta a conditiilor impuse de lege privind legalitatea, oportunitatea, forma si fondul actului administrativ, precum si îndeplinirea criteriilor de competenta a respectivei autoritati, iar o esenta a acestei concluzii se regaseste în textul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor în România, republicata.

Din moment ce contestatia care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 suspenda de drept executarea masurii luate prin Decizia de returnare de pe teritoriul României, pârâtul considera ca posibilitatea prelungirii dreptului de sedere în România solicitata prin cererea de ordonanta ptesedintiala este o modalitate neprevazuta si nepermisa de legea speciala.

Drept urmare, în prezenta textelor legale mentionate, nici instanta si nici Oficiul Român pentru Imigrari nu mai pot dispune prelungirea dreptului de sedere temporara, întrucât printr-o asemenea operatiune administrativa s-ar depasi cadrul legal, lucru de altfel inadmisibil.

Astfel, pe de o parte, instanta nu se poate pronunta asupra unei asemenea cereri, deoarece interpretarea art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare limiteaza aprecierile instantei asupra actului administrativ dedus judecatii, nu asupra faptului administrativ în integralitatea lui, pe care justitiabilul încearca sa îl aduca în fata instantei. Este neîndoielnic ca legiuitorul a avut în vedere aceasta perspectiva, deoarece interpretarea textului de lege mentionat în sensul celor cerute expres de reclamanta ar plasa respectiva particula în sfera nociva a neconstitutionalitatii, prin raportare directa si antagonica la prevederile art. 126 alin. (6) din Constitutie.

Pe de alta parte, Oficiul Român pentru Imigrari nu mai are posibilitatea legala de a prelungi dreptul de sedere temporara în România unei persoane plasata de legiuitor într-o situatie intermediara de protectie tocmai fata de o eventuala interventie în situatia sa efectuata chiar de autoritatea publica situata pe o pozitie contrara, si cu care se afla În conflict.

În alta ordine de idei, a mai precizat pârâtul, textul art. 581 din Codul de Procedura Civila al României prevede ca si conditie de exercitare a ordonantei presedintiale neprejudicierea fondului, însa, din motivele aratate în cererea de ordonanta presedintiala, rezulta fara echivoc ca reclamanta invoca si supune analizei în aceasta cauza chiar chestiunile de fond din dosarul xxxx/33/2009.

În aceste conditii, a apreciat pârâtul, în cazul în care o asemenea cerere ar fi admisa, solutia data ar însemna o prejudiciere a fondului cauzei, cu vadite elemente favorabile reclamantei, dar care ar contraveni si normei speciale.

De asemenea, motivatia reclamantei referitoare la conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale sunt total straine de esenta textului art. 581 din Codul de Procedura Civila, întrucât urgenta la care se refera textul legal nu se poate confunda cu interesul personal al reclamantei de a-si rezolva urgent aceasta problema.

Fata de argumentele invocate de reclamanta, pârâtul a aratat aceasta va putea oricând sa îsi justifice prezenta pe teritoriul României cu exemplarul deciziei de returnare care i-a fost înmânat si cu un certificat eliberat de grefa instantei. Acest doua documente îi pot servi chiar la deplasari în tara de origine si revenirea pe teritoriul României, pâna la finalizarea dosarului nr. xxxx/33/2009. Asemenea situatii nu sunt iesite din comun, s-au mai întâmplat si se vor mai întâmpla, tocmai pe fondul Deciziilor de returnare suspendate prin simpla lor contestare.

În plus, prin cererea de prelungire a dreptului de sedere depusa la Serviciul pentru Imigrari al judetului Cluj, reclamanta a solicitat o rezidenta pentru o perioada în care va urma mai multe cursuri postuniversitare. Din analiza celor doua dosare, cel prezent si cel de fond, pârâtul a relevat ca în dosarul de fond reclamanta cere ceva, iar în cererea de ordonanta presedintiala cere altceva, situatie apreciata de pârât ca inadmisibila raportat la acelasi moment 30.04.2010.

De asemenea, din motivarea aceleiasi cereri de ordonanta presedintiala, dar si din petitul subsecvent formulat, rezulta fara echivoc ca reclamanta doreste de fapt obtinerea din partea instantei de judecata o obligare a Serviciului pentru Imigrari a judetului Cluj la prelungirea dreptului sau de sedere în România pâna la data de 30.04.2010, în conditiile în care ea cunoaste ca nu are suport legal pentru un asemenea deziderat. Practic, se urmareste transformarea instantei de judecata într-un furnizor de rezidenta, fiind cunoscut faptul ca hotarârile judecatoresti trebuie puse în executare.

Pe de alta parte, a subliniat pârâtul, intentiile reclamantei sunt devoalate si de caracterul petitului subsecvent formulat în cererea de ordonanta presedintiala, petit care din motivare si probatoriu nu este altceva decât obiectul cererii principale, raportat la data finalizarii cursurilor postuniversitare.

Fata de cele mai sus prezentate, pârâtul a solicitat instantei sa constate ca cererea reclamantei este neîntemeiata, impunându-se respingerea ei ca atare.

În subsidiar, pârâtul a solicitat ca în cazul în care instanta admite prezenta cerere de ordonanta presedintiala si a petitului subsecvent, sa indice Serviciului pentru Imigrari cadrul legal în baza caruia acesta sa prelungeasca reclamantei dreptul de sedere în România, deoarece potrivit celor explicate mai sus o asemenea operatiune administrativa este ilegala.

În final, pârâtul a solicitat instantei a aprecia corespunzator faptul ca punctul de vedere al reclamantei care considera admisibila prelungirea dreptului de sedere în România prin dispozitia instantei este eronat si fara un fundament juridic serios, deoarece achiesând la aceasta solicitare instanta ar executa o ingerinta nepermisa a autoritatii judecatoresti în exprimarea puterii executive ci statului, situatie transpusa în realitatea judiciara prin încalcarea principiului de drept al separatiei puterilor în stat.

Raportat la probatoriul administrat instanta retine urmatoarele

Reclamanta detine un permis de sedere temporata (ROU 0128922) eliberat la 26.09.2007 si cu valabilitate pâna la 01.11.2009, la rubrica scopul sederii fiind mentionat „STUDENT”. – fila 20.

Reclamanta a intentionat sa obtina prelungirea dreptului de sedere temporara în scop de studii, sens în care, a solicitat autoritatii competente, respectiv Oficiului Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari al jud.Cluj, prelungirea regimului de sedere temporara în scop de studii cu începere de la data de 01.11.2009, si a depus documentatiea necesara (potrivit aprecierii acesteia) pentru a dovedi faptul ca îndeplineste toate conditiile legale în vederea admiterii cererii si a prelungirii dreptului de sedere temporara în scop de studii.

Autoritatea pârâta i-a comunicat faptul ca s-a dispus masura returnarii de pe teritoriul României, ca o consecinta a respingerii cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara în scop de studii pe care l-a solicitat si cu motivarea ca nu îndeplineste conditiile prev. de art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ca de la dosarul cauzei ar lipsi ordinul de înmatriculare emis de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii – fila 14.

Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecata care formeaza obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Cluj, criticând legalitatea si temeinicia acesteia.

Separat, prin cererea înregistrata la data de 22 decembrie 2009, reclamanta M.E., în contradictoriu cu OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ, a solicitat instantei emiterea unei ordonante presedintiale prin care sa se dispuna acordarea în favoarea sa a prelungirii dreptului de sedere temporara în scop de studii, pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Curtii de Apel Clui – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, dar nu mai târziu de data 30.04.2010.

Instanta constata ca în materia prelungirii dreptului de sedere tempoara sunt incidente urmatoarele dispozitii din OUG nr 194/2002:art. 50 referitor la conditiile de prelungire a dreptului de sedere temporara; art. 51 referitor la solicitarea prelungirii dreptului de sedere temporara; art. 52 referitor la refuzul prelungirii dreptului de sedere temporara în România; art. 58 referitor la prelungirea dreptului de sedere temporara pentru studii; art. 81 al. 1; art. 82 referitor la decizia de returnare a strainilor de pe teritoriul României; art. 83 referitor la comunicarea deciziei de returnare si art. 84 referitor la contestarea deciziei de returnare

Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de catre pârâta instanta o va respinge. Nu se poate retine ca au prioritate dispozitiile Legii nr 554/2004 fata de dispozitiile Codului de procedura civila la care trebuie sa se raporteze dispozitiile OUG nr 194/2002, iar de vreme ce decizia de returnare este suspendata de drept nu este permisa o cerere de ordonanta presedintiala.

Curtea apreciaza admisibila o cerere de emitere a ordonantei presedintiale care sa confere un drept de sedere temporara, tocmai pentru ca decizia de returnare este suspendata. Suspendarea actului administrativ prin formularea contestatiei înseamna ca efectele deciziei nu se produc pâna la examinarea legalitatii deciziei. Efectul formularii contestatiei (dosar nr xxxx/33/2009 al Curtii de Apel Cluj) este ca suspenda dispozitia de returnare si nu ca ar naste prin simpla contestatie un drept de sedere temporara. Consecinta neaplicarii deciziei de returnare, este ca pe perioada litigiului reclamanta nu poate fi returnata. Consecinta suspendarii returnarii este posibilitatea de a ramâne în România, însa fara a putea obtine un permis de sedere temporara, si fara a avea un statut reglementat.

Pe de alta parte sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate cerute de art 581 cod proc civila, instanta fiind îndreptatita sa examineze temeinicia cererii.

In ce priveste exceptia lipsei de interes invocata de catre procuror instanta o va respinge.

Se invoca împrejurarea ca prin art 84 alin 3 din OUG nr 194/2002 s-a suspendat actul administrativ astfel ca nu mai exista un folos practic pe care l-ar putea trage reclamanta prin admiterea cererii.

Dreptul de sedere temporara nu poate fi exercitat în deplinatatea prerogativelor sale, prerogative care permit inclusiv parasirea teritoriului României si revenirea în tara. Prin formularea contestatiei, reclamanta s-a pus la adapostul nereturnarii, în sensul suspendarii dispozitiei de returnare. Desigur ca exista o prerogativa a dreptului de sedere, care rezulta ca si o consecinta a returnarii (dreptul de a ramâne pe teritoriul României pâna la solutionarea contestatiei). Ori dreptul de sedere temporara cuprinde si alte prerogative, inclusiv posibilitatea de a circula în strainatate (în tara natala în speta).

In solutionarea prezentei cauze instanta nu va transa fondul dreptului, urmând însa a examina aparenta dreptului.

In esenta potrivit art 51 rap la art 58 din OUG nr 194/2002 reclamanta a solicitat pârâtei prelungirea dreptului de sedere temporara în scop de studii întrucât permisul sau de sedere expira la 01.11.2009. Justificarea cererii reclamantei este ca dupa absolvirea Facultatii de Farmacie din cadrul UMF Cluj Napoca, s-a înscris la o forma de studii postuniversitare din cadrul UMF Cluj Napoca.

Pârâta a emis decizia de returnare nr 3343671/17.12.2009 prin care cererea de prelungire a dreptului de sedere a fost refuzata, întrucât lipseste ordinul de înmatriculare MECI – fila 14. Reclamanta a depus adresa nr 4281/03.12.2009 emisa de MECI (Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii) si adresa nr 29079/09.11.2009 emisa de UMF Cluj Napoca din care rezulta ca pentru perfectionarea prin cursuri postuniversitare nu este nevoie de avizul MECI – fila 16, si ca MECI nu emite ordin de înmatriculare pentru cetatenii de origine etnica româna care doresc sa urmeze cursuri postuniversitare de perfectionare în specialitate

Rezulta ca în aparenta reclamanta este îndreptatita la prelungirea dreptului de sedere temporara de vreme ce este înscrisa la o forma de pregatire, respectiv urmeaza cursuri postuniversitare de perfectionare în specialitate, cursuri pentru care nu este necesar un ordin de înmatriculare emis de MECI.

Ramâne ca pe fondul dreptului prin administrarea întregului probatoriu sa se clarifice toate aspectele legate de forma de pregatire profesionala a reclamantei, de necesitatea sau nu a emiterii unui ordin MECI pentru asemenea forma de instruire, însa pâna la clarificarea acestor aspecte, aparenta dreptului este în favoarea reclamantei, în sensul ca nu este necesar un ordin MECI în cazul cursurilor postuniversitare de perfectionare în specialitate.

Întrucât se creeaza prin prezenta decizie un drept de sedere temporor, prin prelungirea dreptului de sedere al reclamantei pâna cel târziu la 30.04.2010, nu se realizeaza decât o protectie a drepturilor invocate de catre reclamanta, în sensul conservarii lor pâna la clarificarea situatiei juridice a reclamantei.

În consecinta de la data pronuntarii prezentei si pâna la data de 30.04.2010 se poate elibera permis de sedere temporara în scop de studii în favoarea reclamantei asa cum este acesta prevazut în anexa nr 1 din HG 1016/2003.