Ordonanta de netrimitere în judecata neatacata de partea vatamata.
Posibilitatea retinerii cauzei spre judecare.
Art.278/1 alin.8 lit. c Cod procedura penala
În lipsa plângerii împotriva ordonantei procurorului de netrimitere în
judecata formulata de partea vatamata, instanta nu putea retine cauza spre
rejudecare sub acest aspect si nici sa puna în miscare actiunea penala
împotriva inculpatilor pentru o infractiune savârsita fata de aceasta parte
vatamata.
(Decizia penala nr.627/R/22.10.2009)
Prin sentinta penala nr.280/04.11.2008 pronuntata de Judecatoria
Curtea de Arges, inculpatii au fost condamnati pentru savârsirea infr.prev.de art.192
alin.1 si 2 Cod penal, întrucât în noaptea de 25 martie 2006, în jurul orelor 1,00,
dupa ce fratii gemenii T.A.S. si T.T.V. (copiii varului lui T.G.si T.I.) au asigurat
portile din fier forjat ale vilei cu o bara antiruliu gasita în garajul de la demisol, au
patruns fara drept în locuinta lui Telinoiu Gheorghe care era nefinalizata, iar de aici,
trecând pe terasa comuna a celor doua locuinte de la etaj, au patruns în camera de
zi a locuintei sotilor T.I. si T. V., fortând usa din aluminiu dinspre terasa cu un corp
metalic. Ajunsi aici, dupa ce au cautat câtva timp, inculpatii T. au gasit si au sustras
din locuinta o camera video ,,Panasonic M -3500”, doua boxe de calculator si un
telefon mobil marca ,,Samsung”. Valoarea bunurilor furate a fost estimata de partile
vatamate la 2600 lei.
Împotriva sentintei, în termen legal, au declarat apel inculpatii
apreciind-o ca nelegala si netemeinica, cu motivatia ca se impune achitarea lor,
deoarece nu ei sunt persoanele care au sustras respectivele bunuri din locuintele
partilor civile si, pe cale de consecinta, sa fie respinsa si actiunea civila.
Tribunalul Arges, prin decizia penala nr.33 din 12 februarie 2009, a
respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatii T .A.S . si T. T .V..
apreciindu-se ca instanta de fond a retinut în mod corect situatia de fapt si în
raport de aceasta, a pronuntat o sentinta legala si temeinica.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatii, care au criticat-o
pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.627/R/22.10.2009 pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti, au fost admise recursurile declarate de inculpatii T.A.S. si T.T.V.
A casat decizia penala atacata si în parte sentinta penala nr.280 din 4
noiembrie 2008, precum si încheierea din 17 octombrie 2007 pronuntate de
Judecatoria Curtea de Arges si, printre altele, a înlaturat din încheierea mentionata
dispozitia de punere în miscare a actiunii penale împotriva inculpatilor pentru
infractiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 si 2 Cod penal-parte
vatamata T.G.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare aplicata fiecarui
inculpat în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare pentru infractiunea
prev.de art.192 alin.1 si 2 Cod penal, respectiv infractiunea prev.de art.208 alin.1
Cod penal combinat cu art.209 alin.1 lit., a, g si i Cod penal.
A înlaturat condamnarea fiecarui inculpat de 3 ani închisoare pentru
infractiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 si 2 Cod penal în dauna
partii vatamate T.G..
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea retine ca prin ordonanta
nr.449/P/2006 din 7 februarie 2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Curtea de
Arges, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, în temeiul dispozitiilor art.11
pct.1 lit.b, art.10 lit.b/1 Cod pr.penala si art.18/1, respectiv art.91 Cod penal, fata
de învinuitii T.A.S. si T.T.V., cercetati pentru infractiunile prevazute de art.192
alin.2 si art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, aplicându-li-se acestora
sanctiunea cu caracter administrativ în cuantum de câte 1000 lei pentru fiecare
învinuit.
Impotriva învinuitilor formulasera plângere atât T.V. si T.I., cât si
fratele acestuia din urma, T.G., însa, în preambulul ordonantei s-au retinut ca si
persoane vatamate doar T.V. si T.G., doar acestora comunicându-li-se ordonanta
conform dovezilor existente la dosarul de urmarire penala.
Impotriva acestei rezolutii au formulat plângere la procurorul ierarhic
superior partile vatamate T.V. si T.I., însa, prin rezolutia nr.65/II/2/2007 din 20
februarie 2007, plângerile lor au fost respinse ca neîntemeiate, solutie care le-a fost
comunicata.
Impotriva rezolutiei primului procuror, au formulat plângere, de
asemenea, doar T.V. si T.I., pe de o parte, iar, pe de alta parte, au formulat
plângere învinuitii T. A.S. si T. T. V., plângere ce a facut, initial, obiectul dosarului
nr.845/216/2007 al Judecatoriei Curtea de Arges, ce a fost conexat la data de 13
iulie 2007 la dosarul nr.635/216/2007 în care se judecau plângerile partilor
vatamate.
Prima instanta, prin încheierea din 17 octombrie 2007, a admis
plângerea formulata de petentii T.V. si T.I. împotriva ordonantei procurorului din 7
februarie 2007, a desfiintat în parte acea ordonanta cu privire la intimatii T. A. S. si
T. T. V. si a retinut cauza spre judecare. În rest a mentinut solutia procurorului cu
privire la intimatul D. L., pentru care se dispusese neînceperea urmaririi penale si a
respins ca nefondata plângerea formulata de învinuitii T. A.S. si T. T. V. împotriva
aceleiasi ordonante.
In continuare, în încheiere, se precizeaza ca instanta „pune în miscare
actiunea penala împotriva inculpatilor T.A.S. si T.T.V., pentru savârsirea infractiunii
de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 si 2 Cod penal, parte vatamata fiind
T.G. si a infractiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 combinat cu art.209
alin.1 lit.a,g, i Cod penal, parti vatamate fiind T. V. si T. I..
Curtea considera ca, în lipsa plângerii împotriva ordonantei
procurorului de netrimitere în judecata formulata de catre partea vatamata T. G.,
instanta nu putea sa retina cauza spre judecare sub acest aspect si nici sa puna în
miscare actiunea penala fata de cei doi inculpati pentru o infractiune savârsita fata
de aceasta parte vatamata. Aceasta deoarece art.278/1 Cod pr.penala, stabileste
implicit limitele judecarii plângerii întemeiata pe acest text de lege, atunci când se
refera la persoanele care se citeaza la judecata în alin.4, în care se indica expres ca
este citata doar persoana care a facut plângerea, ceea ce exclude desfasurarea unei
judecati si fata de alte parti vatamate care nu s-au dovedit a fi nemultumite de
solutia procurorului.
Aceleasi limite sunt impuse si de textul alin.9 al aceluiasi articol, care
prevede ca, în situatia identica celei de speta, în care se da eficienta cazului prevazut
în alin.8 lit.c, actul de sesizare a instantei îl constituie plângerea persoanei la care se
refera alin.1. In consecinta, actul de sesizare nu este încheierea din 17 octombrie
2007, prin care, în mod gresit, s-a pus în miscare actiunea penala împotriva
inculpatilor pentru infractiunea de violare de domiciliu, ce are ca parte vatamata pe
T. G., ci ar fi putut fi plângerea acestuia, care, însa, nu a fost formulata, aspect pe
care l-a confirmat aceasta parte vatamata si în fata instantei de recurs.
Chiar daca procesul penal s-a desfasurat în toate etapele sale,
efectuându-se cercetarea în fond, apel si recurs, în limitele stabilite prin încheierea
mentionata, aceasta este supusa controlului judiciar odata cu hotarârea fondului.
Constatându-se ca ea încalca regulile referitoare la sesizarea instantei, stabilind un
cadru procesual mai larg decât cel posibil a fi determinat în functie de plângerile
persoanelor care au atacat ordonanta procurorului, curtea va constata incidenta
cazului de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala. Urmeaza, deci,
ca decizia, sentinta si încheierea din 17 octombrie 2007, sa fie casate sub acest
aspect, înlaturându-se dispozitia de punere în miscare a actiunii penale pentru
infractiunea de violare de domiciliu care are drept parte vatamata pe T.G.
Urmeaza ca, pentru infractiunea de violare de domiciliu retinuta în
ceea ce priveste pe partea vatamata T.G., pentru care ordonanta procurorului,
conform celor expuse anterior, nu putea fi supusa controlului judecatorului (în lipsa
plângerii acestei parti vatamate adresata instantei de judecata), sa se mentina solutia
procurorului de scoatere de sub urmarire penala si sanctiunea administrativa
aplicata inculpatilor prin ordonanta.
Inlaturându-se dispozitia de punere în miscare a actiunii penale pentru
aceasta infractiune în care este parte vatamata T.G., consecinta directa este
înlaturarea condamnarii inculpatilor pentru infractiunea prevazuta de art.192 alin.2
Cod penal, dupa descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicata
pentru ambele infractiuni, fara a se face nici un fel de judecata de vinovatie pentru
aceasta fapta.