PARTAJ. COMPETENTA.
Instanta competenta sa dispuna asupra împartelii
judiciare este judecatoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse
partajului.
Aceasta competenta se pastreaza în favoarea judecatoriei
si atunci când se ataca cu apel încheierea de admitere în
principiu, tribunalul fiind tinut a se pronunta numai cu privire
la legalitatea si temeinicia hotarârii prin care s-a constatat
deschisa succesiunea, vocatia succesorala a partilor, cotele si masa
succesorala.
Dupa pronuntarea asupra încheierii, urmeaza a fi
trimisa cauza la instanta de fond pentru continuarea judecatii.
(Decizia civila nr.1031/R din 10 decembrie
2004 a Curtii de Apel Pitesti).
Judecatoria Dragasani, prin sentinta civila nr.2937 din 11
septembrie 2001 a anulat ca insuficient timbrata cererea principala având ca
obiect partaj succesoral, precum si cererea reconventionala referitoare la
raportarea de catre reclamanta a bunurilor primite cu titlu de zestre.
Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea din 29 ianuarie 2002 a admis în
parte, în principiu actiunea reclamantei, a luat act de renuntarea acesteia la
judecata privind constatarea donatiei deghizate, a constatat deschise
succesiunile autorilor, mostenitorii acestora, cotele legale cuvenite, precum si
compunerea maselor succesorale.
Acelasi tribunal, prin decizia civila nr.817 din 4 iunie 2002 a dispus
partajarea bunurilor ramase de la cei doi autori.
Împotriva deciziei si a încheierii de admitere în principiu au
declarat recurs pârâtii, iar Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.1982
din 29 octombrie 2002, a admis recursul, a casat decizia si încheierea si a
trimis cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal, cu îndrumarea analizei vocatiei
succesorale a partilor în conditiile art.12 din Legea nr.18/1991 si pentru a se
respecta dispozitiile art.6731 Cod procedura civila.
În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civila nr.355/2003, a
admis apelul declarat de reclamanta, a anulat în parte sentinta si pe fond a
respins actiunea de partaj.
Aceasta decizie a fost casata de Curtea de Apel numai în privinta
succesiunii autorului D.G. si a fost mentinuta decizia cu privire la succesiunea
autoarei D.E.
Procedând la rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civila
nr.935 din 26 septembrie 2003, a admis apelul reclamantei, a anulat în parte
sentinta, a admis în parte si în principiu actiunea, a luat act ca reclamanta
renunta la judecarea cererii privind constatarea donatiei deghizate si a
constatat deschisa succesiunea autorului D.G. decedat la 12 decembrie 1972,
în urma caruia au ramas ca mostenitori cu vocatie succesorala D.E. – sotia
supravietuitoare cu cota de 2/8, decedata ulterior la data de 8 iulie 1997, cota
sa fiind preluata de mostenitorii legali I.M., D.E. descendenti de gradul I cu
cota de câte 3/8 din mostenire.
Totodata, s-a constatat ca pârâtele N.F. si P.I. au renuntat la
succesiunea autorului, iar masa se compune dintr-un teren.
Celelalte dispozitii ale sentintei au fost mentinute.
Acelasi tribunal, prin decizia civila nr.166 din 7 iulie 2004, a
omologat raportul de expertiza efectuat în apel si a dispus iesirea partilor din
indiviziune, atribuind bunurile în varianta I a raportului de expertiza tehnica si
compensând cheltuielile de judecata.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca se impune
omologarea raportului de expertiza în varianta adoptata, întrucât intimata
D.E. are constructii pe terenul litigios si astfel sunt respectate art.728 Cod
procedura civila.
Împotriva acestei din urma decizii, cât si a celei prin care s-a
pronuntat o noua încheiere de admitere în principiu au declarat recurs pârâtii
D.E. si D.I., invocând motivele încadrate în prevederile art.304 pct.3, 9 si 10
Cod procedura civila.
Curtea de Apel, prin decizia civila nr.1031/R din 10 decembrie
2004, a respins ca tardiv declarat recursul pârâtilor împotriva deciziei civile
nr.935 din 26 septembrie 2003, si a admis recursul declarat de aceiasi pârâti
împotriva deciziei civile nr.166 din 7 iulie 2004, pronuntata de Tribunalul
Vâlcea, pe care a casat-o, cu consecinta trimiterii cauzei spre competenta
judecata la Judecatoria Dragasani.
Examinând criticile formulate, instanta de recurs a constatat ca
majoritatea vizau decizia civila nr.935 din 26 septembrie 2003, prin care
Tribunalul Vâlcea a dat o noua încheiere de admitere în principiu cu privire la
succesiunea autorului D.G., mostenitori, cotele ce se cuvin partilor si
compunerea masei succesorale.
Fata de dovezile de comunicare aflate la filele 16-17 din dosar, din
care rezulta ca acestia au primit personal decizia atacata ulterior, peste
termenul prevazut de lege, decizia a ramas irevocabila si a intrat în puterea
lucrului judecat.
Examinând cu prioritate critica de nelegalitate privitoare la lipsa
competentei materiale privind lotizarea bunurilor partajate, Curtea constata ca
aceasta este întemeiata.
Instanta competenta sa dispuna asupra împartelii judiciare este
judecatoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse partajului.
Aceasta competenta se pastreaza în favoarea judecatoriei si atunci
când se ataca cu apel încheierea de admitere în principiu, tribunalul fiind
tinut a se pronunta numai cu privire la legalitatea si temeinicia hotarâri prin
care s-a constatat deschisa succesiunea, vocatia succesorala a partilor, cotele
si masa succesorala.
Dupa pronuntarea asupra încheierii, urmeaza a fi trimisa cauza la
instanta de fond pentru continuarea judecatii.
Este adevarat ca instanta de recurs a pronuntat doua decizii cu
îndrumari obligatorii pentru tribunal, însa aceste decizii s-au referit în
exclusivitate la încheierea de admitere în principiu, si nu la lotizare.
Mai mult decât atât, în prima decizie de casare, recurentii au
criticat solutia instantei de apel privind lotizarea bunurilor si ignorarea totala a
procedurii speciale privind împarteala judiciara si s-a stabilit, cu autoritate de
lucru judecat, prin decizia civila nr.1982/R din 29 octombrie 2002, ca la
rejudecarea cauzei sa fie respectata aceasta procedura instituita de art.6731 si
urm. Cod procedura civila.
Se concluzioneaza ca, dupa ramânerea irevocabila a încheierii de admitere în
principiu, tribunalul trebuia sa înainteze dosarul primei instante pentru a se
proceda la evaluarea si lotizarea bunurilor ce alcatuiesc masa succesorala.