Partaj succesoral. Reductiunea liberalitatilor excesive. Prescriptia extinctiva.

Dosar Nr. 2012 (11.04.2007)

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul instantei la 04.04.2006, reclamanta G.L. a chemat în judecata pe pârâta P.E. solicitând instantei ca prin hotarâre sa se dispuna urmatoarele: sa se constate deschisa succesiunea de pe urma autorului G.I., decedat la 29.04.2003, sa se constate ca masa suc esorala se compune din 1 casa de locuit situata în comuna Ghimpeteni, jud.Olt si teren în suprafata de 3,1200 ha, sa se constate ca pârâta P.E. este straina de mostenire prin neacceptarea succesiunii în termen de 6 luni.

In motivarea actiunii se arata ca în fapt reclamanta a fost casatorita ci autorul G.I., iar în timpul casatoriei au dobândit o casa de locuit si terenul în suprafata de 3,1200 mp. Totodata se arata ca în urma decesului autorului reclamanta a suportat toate cheltuielile de înmormântare, pârâta manifestând un comportament pasiv. Se arata ca pârâta este straina de mostenire prin neacceptarea succesiunii în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, aceasta din urma primind suma de 60.000 ROL orin testamentul întocmit de catre autor la 17.02.1992. In drept, se invoca dispozitiile art. 111 C.p.c. si art. 700 Cod civil.

Pârâta P.E. a formulat întâmpinare si cerere reconventionala.In cadrul întâmpinarii a precizat ca a acceptat expres succesiunea la data de 29.10.2003 prin declaratie autentica iar în cadrul cererii reconventionale a solicitat reductiunea testamentului autentificat nr.1433/17.02.1992 si completarea masei succesorale cu mai multe bunuri mobile si imobile: un grajd cu 4 camere cu patul deasupra, o anexa cu 4 camere cu patul si magazie deasupra, un autoturism Lada 1200 care a fost vândut dupa decesul autorului G.I., o vaca ce a fost vânduta, un magar, o caruta, un plug, o grapa, o prasitoare, un motor electric monobloc pentru irigatii, doua aspersoare, doua fântâni, 40 plopi situati în gradina casei, 3 butelii aragaz, 2 aragazuri, 2 frigidere Arctic, un TV color si unul alb negru, o mobila sufragerie, o mobila dormitor, 4 butoaie din lemn, 3 putin si lemn si un depozit bancar de 75.000.000 ROL.

Reclamanta pârâta G.L. a invocat exceptia prescriptiei dreptului pârâtei P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la data de 17.02.1992, iar instanta din oficiu a invocat exceptia lipsei interesului pârâtei- reclamante în ceea ce priveste capatul de cerere privitor la suplimentarea masei succesorale.

Prin hotarârea nr.4133 din 26.09.2006 în dosar nr.4303/2006, instanta a admis cele doua exceptii, a respins capatul de cerere reconventionala având ca obiect reductiunea liberalitatii excesive ca urmare a interventiei prescriptiei dreptului la actiune si a respins capatul de cerere reconventionala privind suplimentarea masei partajabile ca lipsit de interes si s-a admis cererea principala constatându-se deschisa succesiunea defunctului G.I., decedat la 29.04.2003, unic mostenitor fiind reclamanta pârâta G.L., masa succesorala formata din 1 casa de locuit, situata în comuna Ghimpeteni, jud.Olt si teren în suprafata de 3,12 ha, bunuri care au fost atribuite în totalitate reclamantei pârâte.

Prin decizia nr.1763 din 28.11.2006 pronuntata în dosar nr. 6367/104/2006 Tribunalul Olt a admis recursul formulat de pârâta reclamanta P.E. si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. Prin aceasta decizie s-a dispus ca instanta de fond cu ocazia rejudecarii sa aiba în vedere drepturile si obligatiile partilor si garantiile procesuale ale acestora prin punerea în discutie a tuturor exceptiilor invocate si a celorlalte motive invocate de recurenta prin examinarea termenelor de prescriptie în raport de dispozitiile legale si probele administrate în cauza.

In urma rejudecarii s-a format dosar nr.134/2007 iar instanta având în vedere considerentele instantei de recurs a pus în dezbaterea contradictorie a partilor exceptia prescriptiei dreptului la actiune al pârâtei reclamante P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la 17.02.1992 si exceptia lipsei de interes a aceleiasi pârâte reclamante de a solicita completarea masei succesorale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine ca în urma decesului autorului G.I. la 29.04.2003, reclamanta- pârâta G.L. în calitate de sot supravietuitor a continuat sa locuiasca în casa situata în comuna Ghimpeteni, jud.Olt, iar pârâta reclamanta P.E. nu s-a preocupat de efectuarea lucrarilor agricole, nefiind interesata nici sa intre în posesia imobilului ramas în urma autorului.

Relatiile dintre cele doua parti în calitate de sot supravietuitor si fiica au fost tensionate, aceasta situatie rezultând din administrarea probei testimoniale si a probei cu interogatoriul partilor.

Inainte de deces, autorul G.I. a întocmit testamentul autentificat la data de 17.02.1992 prin care a instituit legatar universal pe sotia sa G.L., totodata donând fiicei P.E. suma de 60.000 ROL.

Prin raspunsul la interogatoriu dat în fata instantei, pârâta reclamanta P.E. a recunoscut ca avea cunostinta de existenta testamentului înca de la data întocmirii acestuia, respectiv 17.02.1992.

Reductiunea liberalitatilor excesive este o sanctiune civila constând în ineficacitatea liberalitatilor dispuse de catre autor în favoarea unie persoane în masura necesara întregirii rezervei cuvenite mostenitorilor rezervatari.

Reductiunea poate fi invocata potrivit at. 848 Cod civil numai de catre mostenitorii rezervatari.

Din punct de vedere procedural dreptul la reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna învoiala sau pe cale judecatoreasca.

Din punct de vedere al caii procedurale mostenitorul rezervatar asa cum este pârâta reclamanta P.E. poate solicita reductiunea fie pe calea unei cereri distincte pe individualitate proprie în masura în care beneficiarul liberalitatii excesive se afla în posesia acesteia, fie pe calea unei exceptii în situatia în care mostenitorul rezervatar se afla în posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii, iar beneficiarul acesteia solicita predarea bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii.

Din administrarea probei testimoniale se retine ca reclamanta pârâta G.L. a continuat sa locuiasca în imobilul situat în comuna Ghimpeteni, jud.Olt, ea fiind si cea care se ocupa de terenul în suprafata de 3,12 ha.

Astfel, atât martorul C.G. propus chiar de pârâta P.E. cât si aceasta din urma au precizat ca în calitate de fiica ea nu a locuit în imobilul bun succesoral, nu a contribuit la sustinerea cheltuielilor de înmormântare, relatiile dintre parti în calitate de sot supravietuitor si copil dintr-o alta casatorie fiind tensionata.

Având în vedere ca bunurile ce formeaza obiectul masei succesorale se afla în posesia reclamantei pârâte G.L., mijlocul procedural prin care pârâta reclamanta P.E. a solicitat reductiunea liberalitatii excesive este cererea de reductiune formulata sub forma procedurala a unei cereri reconventionale.

Nu pot fi primite apararile pârâtei-reclamante în sensul ca nu a formulat cerere de reductiune ci dimpotriva a invocat exceptia în reductiune deoarece exceptia procesuala este un mijloc de aparare prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv, în masura în care titularul dreptului a carui valorificare se cere este chemat în judecata si se prevaleaza de acel drept spre a obtine respingerea pretentiei formulate împotriva sa, fara însa a supune judecatii o pretentie anume fata de adversar.

Având în vedere cererea reconventionala formulata în mod expers de catre pârâta reclamanta prin care se solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat din data de 17.02.1992, instanta retine ca cererea aceasta are drept finalitate valorificarea unui drept subiectiv de sine statator, dreptul la întregirea rezervei succesorale care se cuvine pârâtei-reclamante în calitate de descendent de gradul I, mostenitor rezervatar. Se retine deci ca pârâta reclamanta solicita în mod clar valorificarea unui drept subiectiv în contradictoriu cu reclamanta pârâta si deci reductiunea este formulata ca o cerere distincta, o cerere incidentala în cadrul cererii principale având ca obiect partaj sucesoral.

Aceasta cerere formulata având ca obiect reductiunea liberalitatii excesive nu poate fi calificata exceptie deoarece pârâta nu tinde sa se apere fata de cererea având ca obiect partaj succesoral formulata de reclamanta pârâtî G.L. ci dimpotriva îsi valorifica un drept suboectiv distinct.

Numai în masura în care se afla în posesia bunurilor succesorale ce au format obiectul testamentului autentificat, iar reclamanta pârâta G.L. solicita predarea acestor bunuri prevalându-se tocmai de calitatea sa de legatar universal conferita de acest testament, pârâta reclamanta P.E. în calitate de mostenitor rezervatar avea posibilitatea sa se apere solicitând respingerea cererii privind predarea bunurilor si invocând exceptia reductiunii liberalitatilor excesive.

Se retine de asemenea ca însesi pârâta reclamanta si-a intitulat pretentia sa cerere reconventionala, prevalîndu-se de calitatea de mostenitor rezervatar si solicitând reductiunea testamentului autentificat la cotitatea disponibila, si în nici un caz nu si-a intitulat-o exceptie procesuala.

Insa nu are relevanta din punct de vedere al prescriptiei mijlocul procedural ales pentru invocarea reductiunii, actiune principala sau incidentala sau exceptie procesuala .

Sub aspect procesual, valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de actiune supus prescriptiei extinctive presupune incidenta prescriptiei si în situatia în care apararea dreptului se face pe cale de exceptie.

Deci valorificarea dreptului subiectiv pe cale de exceptie este supusa prescriptiei extinctive ca si valorificarea dreptului subiectiv pe cale de actiune, astfel ca si din acest punct de vedere este neîntemeiata apararea pârâtei reclamante în sensul ca daca a invocat exceptia reductiunii nu opera prescriptia.

Prin testamentul autentificat la data de 17.02.1992, defunctul G.I. a instituit legatar universal pe sotia sa G.L. si totodata a prevazut o clauza prin care a donat fiicei P.E. suma de 60.000 lei.

Instanta retine ca prin acest testament, reclamanta G.L. a fost instituita legatar universal tocmai pentru faptul ca i s-a conferit reclamantei pârâte vocatie succesorala la întreaga mostenire.

Exheredarea este indirecta tocmai pentru faptul ca nu se mentioneaza în mod expres înlaturarea de la mostenire a mostenitorului rezervatar P.E. ci se instituie un singur legatar care urmeaza sa culeaga întreaga mostenire la data decesului testatorului G.I., respectiv la data de 29.04.2003.

Reductiunea fiind o sanctiune civila care atrage ineficacitatea liberalitatilor excesive, a celor care încalca rezerva succesorala cuvenita mostenitorilor rezervatari, nu opreaza de drept, ci ea trebuie sa fie invocata de catre cei care beneficiaza de efectele ei si carora legea le recunoaste acest drept.

Reductiunea indiferent ca este solicitata pe cale separata, ca actiune principala sau pe cale incidentala sub forma cererii reconventionale astfel cum a formulat-o pârâta reclamanta P.E. este o actiune patrimoniala personala.

Ea poate fi promovata numai în limitele cotei de rezerva cuvenite mostenitorului rezervatar si va profita numai celui care a cerut reductiunea.

Actiunea în reductiune este o actiune personala patrimoniala, caracterul ei de actiune personala rezultând si din dispozitia înscrisa în art.855 Cod civil potrivit careia donatarul este obligat daca a înstrainat bunurile daruite sa faca în urma raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrului din momentul mortii dispunatorului.

Fiind o actiune personala patrimoniala, actiunea în reductiue este supusa dispozitiilor art. 3 alin 1 din decretul nr.167/1958 si ca atare termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani, prescriptia începâd sa curga potrivit art. 7 din acelasi decret de la data când se naste dreptul la actiune.

Intrucât mostenitorul rezervatar, în prezenta cauza pârâta reclamanta P.E. nu poate sa ceara rezerva pe calea actiunii în reductiune cât timp succesiunea nu s-a deschis, în caz contrar operând interdictia prevazuta la art. 965 Cod civil asupra oricarei succesiuni nedeschise, data de la care se naste dreptul la actiune este aceea la care a avut loc decesul persoanei ale carei liberalitati urmeaza a fi reduse.

In prezenta cauza se constata ca testamentul a fost încheiat la data de 17.02.1992, iar G.I. autorul comun a decedat la 29.04.2003. Pâna la data decesului mostenitorul rezervatar P.E. nu a putut sa exercite dreptul de a cere reductiunea liberalitatii excesive având în vedere ca urmare a propriei marturisiri efectuate în fata instantei la data de 27.06.2006 a cunoscut existenta acestuia înca de la data întocmirii, ci acest drept de a solicita reductiunea a putut fi valorificat de la data deschiderii succesiunii, 29.04.2003.

Data de 29.04.2003 este punctul de pornire a curgerii termenului de prescriptie de 3 ani prev. de art 3 din Decretul nr.167/1958 pentru exercitarea dreptului la actiune în ceea ce priveste reductiunea liberalitatii obiect al testamentului din data de 17.02.1992. Termenul de 3 ani de prescriptie s-a împlinit la 29.04.2006.

Cererea reconventionala având ca obiect reductiunea liberalitatii excesive a fost formulata la data de 19.05.2006, deci dupa împlinirea termenului de prescriptie.

Nu pot fi primite apararile formulate de pârâta reclamanta în sensul ca termenul de prescriptie curge de la data când a luat cunostinta de pretentiile reclamantei deoarece din proprie marturisire efectuata în cadrul interogatoriului administrat de instanta la data de 27.06.2006 rezulta ca avea cunostinta de existenta testamentului înca de la data întocmirii sale, 17.02.1992.

Marturisirea facuta de catre pârâta reclamanta P.E. în cadrul interogatoriului administrat în fata instantei la 27.06.2006 conform careia avea cunostinta de existenta testamentului înca de la data întocmirii acestuia este un act de vointa unilateral si irevocabil.

Vointa sa a fost libera si constienta, pârâta-reclamanta având capacitatea necesara pentru încheierea actelor de dispozitie, marturisirea efectuata fiind un act personal de dispozitie si expres.

Aceasta marturisire judiciara privind cunoasterea existentei testamentului înca de la data întocmirii sale este irevocabila conform art.1206 alin 2 Cod civil.

In mod exceptional autorul marturisirii judiciare poate sa o revoce numai daca o va proba ca a facut-o din eroare de fapt.

Deci, pentru a putea reveni asupra marturisirii judiciare cel care a facut-o trebuie sa dovedeasca eroarea de fapt si nu de drept în care s-a aflat, dovada care poate fi facuta prin orice mijloc de proba. Aceasta revenire asupra marturisirii va putea fi facuta cât timp hotarârea pronuntata nu a devenit irevocabila.

In prezenta cauza civila se retine ca pârâta P.E. a recunoscut în mod expres si irevocabil faptul ca a luat cunostinta de existenta testamentului înca de la data întocmirii sale 17.02.1992, recunoastere pe care nu a combatura prin nici un mijloc de proba si asupra careia nu a revenit în nici un moment, dovedind prin orice mijloc de proba ca s-a aflat în eroare de fapt.

Conform dispozitiilor art.965 Cod civil care interzic orice pact asupra unei succesiuni nedeschise înca, sub sanctiunea nulitatii absolute, dreptul pârâtei de a solicita reductiunea nu a putut fi exercitat decât de la data deschiderii succesiunii autorului G.I., 29.04.2003, data de la care a începuta sa curga termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958.

Este neîntemeiata apararea pârâtei-reclamante în sensul ca desi a luat cunostinta de existenta testamentului înca de la data întocmiri, de continutul acestuia a luat cunostinta de abia în cursul procesului de fata.

Astfel, nu se poate pretinde reclamantei G.L. sa administraze probe din care sa rezulte ca pârâta reclamanta P.E. a luat cunostinta de continutul testamentului concomitent cu momentul cunoasterii existentei acestuia, ci aceasta proba incumba celui care formuleaza pretentia.

Conform dispozitiilor art. 1169 Cod civil si art. 129 alin 1 Cod procedura civila, cel care formuleaza o pretentie sau o aparare în fata instantei, trebuie sa o dovedeasca.

Or, pârâta reclamanta s-a aparat invocând disocierea momentelor cunoasterii existentei testamentului si respectiv cunoasterii continutului acesteia, aparare pe care nu a dovedit-o prin nici un mijloc de proba.

Având în vedere exceptia prescriptiei dreptului la actiune în ceea ce priveste reductiunea liberalitati excesive, exceptie invocata de catre reclamanta pârâta G.L., pârâta reclamanta P.E. ar fi trebuit sa administreze probe din care sa rezulte ca nu s-a împlinit termenul de prescriptie depoarece momentul de plecare al termenului de prescriptie era cel invocat, anume cunoasterea continutului nu numai a existentei testamentului.

In aceasta cauza civila, instanta retine ca pârâta nu a administrat nicio proba care sa duca la prorogarea momentului de începere a curgerii termenului de prescriptie a dreptului de a solicita reductiunea liberalitatii excesive. Astfel, prin coroborarea prevederilor art.7 din Decretul nr.167/1958 care prevede ca momentul de începere al curgerii termenului de prescriptie este cel la care se naste dreptul la actiune, în prezenta cauza data decesului autorului G.I., 29.04.2003, cu marturisirea deplina si irevocabila a pârâtei P.E. privind cunoasterea existentei testamentului înca de la data întocmirii 17.02.1992, deci anterior deschiderii succesiunii, instanta retine ca prescriptia dreptului la actiune al pârâtei reclamante P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii ce formeaza obiectul testamentului autentificat a început sa curga la data deschiderii succesiunii 29.04.2003 si s-a împlinit conform art.3 din Decretul nr.167/1958 la 29.04.2006.

Este neîntemeiata si apararea pârâtei-reclamante privind tardivitatea invocarii exceptiei, aceasta în motivele de recurs învederând faptul ca exceptiile au fost invocate dupa administrarea probelor.

Exceptia prescriptiei este o exceptie de fond deoarece prin intermediul ei se invoca neregularitati procesuale privind conditiile exercitarii dreptului la actiune, absoluta în sensul ca ea poate fi invocata de orice parte din proces, de instanta din oficiu având în vedere ca este reglementata de norme imperative, de ordine publica si peremptorie, având ca efect stingerea procesului si respingerea cererii prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv prescris.

Având în vedere dispozitiile art.18 din Decretul nr.167/1958: instanta judecatoreasca si organul arbitral sînt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris precum si dispozitiile art. 1 din Decretul nr.167/1958: dreptul la actiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula, rezulta ca exceptia prescriptiei poate fi invocata datorita caracterului ei absolut în orice stadiu procesual, înainte sau dupa faza procesuala a administrarii probelor.

Nu se poate astfel retine o încalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza organizarea procesului civil, exceptia prescriptiei, o exceptie absoluta fiind obligatorie pentru instanta conform art. 18 din Decretul nr.167/1958.

Rezerva succesorala este acea parte din mostenire la care mostenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva vointei dispunatorului manifestata prin liberalitati.

Rezerva este o parte a mostenirii, deci are caracter succesoral si totodata caracter imperativ, în sensul ca atât cercul mostenitorilor rezervatari cât si cuantumul rezervei sunt stabilite în mod obligatoriu de lege, neputând fi modificate de cel care lasa mostenirea.

Legea stabileste imperativ numai dreptul la rezerva dar nu si obligatia exercitarii acestui drept, adtfel ca dupa deschiderea mostenirii succesibilul rezervatar poate renunta total sau partial la dreptul conferit de lege, sau poate fi sanctionat de lege daca nu-si exercita acest drept în termenul legal imperativ.

Astfel, chiar daca acest drept este prevazut în mod imperativ de lege, totusi exercitarea acestui drept nu poate ramâne la latitudinea subiectiva a titularului.

Dreptul la întregirea rezervei este un drept personal patrimonial exercitarea sa fiind supusa prescriptiei extinctive prevazute de art. 3 si 7 din Decretul nr.167/1958, neputând fi exercitat în mod abuziv de catre mostenitorul rezervatar, respectiv oricând deoarece s-ar da nastere la un dezichilibru în cadrul raporturilor juridice de drept civil, afectându-se certitudinea si securitatea circuitului juridic civil.

Exceptia prescriptiei dreptului mostenitorului rezervatar P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la 17.02.1992 este o exceptie absoluta de fond si peremptorie.

Având în vedere ca prescriptia dreptului de a cere reductiunea liberalitatii excesive al carui titular este pârâta reclamanta P.E. a început sa curga la data de 29.04.2003, data deschiderii succesiunii dupa autorul G.I., s-a împlinit la 29.04.2006, data pâna la care pârâta reclamanta nu a solicitat reductiunea, acest drept exercitându-l la 19.05.2006, deci dupa împlinirea acestui termen, se va admite exceptia prescriptiei invocata de catre reclamanta-pârâta G.L. si se va respinge capatul de cerere reconventional având ca obiect reductiunea liberalitatii ,ca prescris.

Prescriptia dreptului de a solicita reductiunea liberalitatii excesive nu afecteaza calitatea de mostenitor legal al pârâtei reclamante P.E., însa nu va mai permite acesteia sa exercite drepturile care decurg din calitatea sa de mostenitor rezervatar.

Urmarea întocmirii testamentului autentificat la data de 17.02.1992 prin care s-a instituit legalar universal reclamanta pârâta G.L., sot supravietuitor, instituirea acestui legatar universal echivaleaza cu o exheredare indirecta a mostenitorilor care au vocatie succesorala legala concreta, utila.

In privinta mostenitorului P.E. în calitate de descendent de gradul I, instituirea legatului universal a avut ca urmare exheredarea indirecta a acesteia însa în vitrutea calitatii de mostentor rezervatar exheredarea indirecta îi afecteaza numai cota sa succesorala în calitate de mostenitor legal nu si partea din mostenire care i se cuvine în calitate de mostenitor rezervatar.

Pârâta reclamanta P.E. avea dreptul a prelua rezerva sa succesorala care i se cuvenea în temeiul legii, însa cu conditia respectarii termenului de prescriptie prevazut de lege pentru exercitarea dreptului la întregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive ce a format obiectul legatului universal instituit prin testamentul din 17.02.1992.

Ca urmare a împlinirii termenului de prescriptie a dreptului de a cere întregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, pârâta rexclamanta nu mai poate sa preia nici partea din mostenire care i se cuvine în calitate de mostenitor rezervatar, drept la întregirea rezervei prescris începând cu data de 29.04.2006.

Urmare a înlaturarii de la mostenire în ceea ce priveste cota de mostenire legala care i se cuvenea pârâtei reclamante descendent de gradu I, înlaturare efectuata prin instituirea unui legatar universal în persoana reclamantei pârâte G.L. si urmare a împlinirii termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de lege, art. 3 si 7 din Decretul Lege nr.167/1958 pentu exercitarea dreptului pârâtei P.E. de a solicita întregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, aceasta din urma nu mai poate sa i se recunoasca un folos personal si direct prin întregirea masei succesorale.

Astfel, pentru exercitarea dreptului la actiune în justitie orice persoana trebuie sa îndeplineasca mai multe conditi: calitatea procesuala activa, respectiv identitatea dintre persoana reclamantului si titularul dreptului subiectiv ce se tinde a fi valorificat, calitate procesuala pasiva- identitate între persoana pârâtului si subiectul pasiv al raportului juridic obligational, afirmarea unui drept subiectiv civil sau prevalarea de o situatie juridica pentru a carei realizare calea judecatii este obligatorie si interesul celui care formuleaza pretentia.

Interesul este o conditie de fond esentiala constând în folosul practic urmarit de cel care exercita dreptul la actiune în justitie.

Folosul practic urmarit trebuie sa îndeplineasca la rândul sau mai multe conditii: sa fie legitim, juridic, sa fie nascut si actual si sa fie personal si direct.

Interesul trebuie sa fie nascut si actual adica sa existe în momentul în care se exercita dreptul la actiune si trebuie sa fie personal si direct în sensul ca folosul practic trebuie sa îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.

Deci, pentru exercitarea dreptului la actiune este necesar ca folosul practic urmarit sa vizeze chiar persoana si patrimoniul reclamantului.

Or, în prezenta cauza civila, ca urmare a înlaturarii pârâtei reclamante de la mostenirea legala a lui G.I. ca urmare a instituirii legatului universal, obiect al testamentului autentificat la 17.02.1992 si ca urmare a împlinirii termenului de prescriptie extinctiva a dreptului pârâtei reclamante de a solicita întregirea rezervei succesorale prin reductiunea liberalitatii excesive, acesteia din urma nu i se mai poate recunoaste un folos practic personal si direct în a solicita întregirea masei succesorale.

Fiind înlaturata de la mostenire ca urmare a exheredarii indirecte pe de o parte ca mostenitor legal si respectiv ca urmare a împlinirii prescriptiei extintive a dreptului de a cere întregirea rezervei în baza calitatii sale de mostenitor rezervatar ( descendent de gradul I) pârâtei reclamante P.E. nu i se mai poate recunoaste un folos practic direct si personal deoarece ea nu mai poate beneficia de nici un bun ce formeaza obiectul masei succesorale deci nu mai poate beneficia de exercitarea drepturilor care i se cuvin în calitate de mostenitor legal rezervatar dar totodata nu poate fi obligata la exercitarea îndatoririlor care decurg din aceeasi calitate.

Exceptia lipsei de interes este o exceptie absoluta, în sensul ca poate fi invocata de orice parte din proces si de instanta din oficiu în orice stadiu al cauzei, de fond, deoarece vizeaza una dintre conditiile exercitarii dreptului la actiune si permptorie având ca efect respingerea cererii pentru lipsa interesului.

Se va respinge asadar cererea reconventionala în ceea ce priveste suplimentarea masei partajabile, ca lipsita de interes deoarece pârâtei reclamante P.E. nu i se mai poate recunoaste vreun folos practic care decurge din exercitarea drepturilor pe care le pretinde în calitate de mostenitor legal.

Imprejurarea ca prin legatul lasat de defunct în favoarea reclamantei G.L. a fost atinsa rezerva descendentei nu are relevanta atâta timp cât mostenitorul rezervatar în cauza pârâta reclamanta P.E. pretins lezata în rezerva succesorala nu a formulat în termenul legal o actiune în reductiunea testamentului.

In conditiile aratate dreptul de proprietate asupra bunurilor lasate prin testament nu poate fi contestat, beneficiarul legatului, sotoa supravietuitoare fiind îndreptatita sa pretinda atribuirea în deplina proprietate si linistita posesie bunurile ce formeaza obiectul masei succesorale.

Având în vedere recunoasterea expresa deplina si neechivoca a pârâtei P.E. privind dobândirea bunurilor prevazute în cererea principala în timpul casatoriei de catre reclamanta si autorul G.I., recunoastere efectuata în cadrul interogatoriului administrat de catre instanta la 27.06.2006 precum si proba testimoniala administrata la cererea partilor, instanta retine ca masa partajabila este compusa din 1 casa de locuit si teren în suprafata de 3,12 ha.

Casa de locuit situata în comuna Ghimpeteni a fost dobândita de catre soti în timpul casatoriei, astfel încât în masa succesorala va intra numai 1 din aceasta deoarece la data încetarii casatoriei prin decesul unuia dintre soti comunitatea de bunuri înceteaza urmând ca toate bunurile dobândite de soti în timpul casatoriei sa se împarta potrivit cotelor parti stabilite în urma contributiei fiecaruia dintre ei la dobândirea si conservarea bunurilor comune. In lipsa oricarei probei privind contributia mai mare a unuia dintre soti se aplica prezumtia potrivit careia sotii au contribuit fiecare cu o cota egala la dobândirea si conservarea bunurilor comune, în speta a casei de locuit.

In ceea ce priveste suprafata de teren de 3,12 ha conform titlului de proprietate nr.46528/39 din 27.01.2006, aceasta a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului G.I. de pe urma autorului Bordei Nedelcu.

In temeiul art. 31 lit b din Codul familiei aceasta suprafata de teren fiind un bun dobândit prin mostenire nu este un bun comun ci un bun propriu, astfel încât va intra în întregime în masa succesorala ce se va atribui mostenitorului îndreptatit.

Urmare a testamentului autentificat la 17.02.1992 prin care a fost instituita legatar universal reclamanta pârâta G.L. care a avut totodata ca efect exheredarea indirecta a pârâtei reclamante P.E. si urmare a împlinirii termenului de prescriptie a dreptului de a cere întregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, instanta va constata ca reclamanta pârâta G.L. are calitatea de unic mostenitor legal si testamentar dupa autorul G.I..

In calitate de unic mostenitor reclamantei pârâte G.L. i se va atribui întreaga masa succesorala formata din 1 casa de locuit si terenul în suprafata de 3,12 ha.