Participatie penala. Complicitate la furt calificat. Acte de complicitate care nu sunt prevazute de legea penala.
În conditiile în care nu s-a înlesnit în nici un fel activitatea autorului, nu a existat un ajutor material concret dat în timpul comiterii infractiunii si nici o promisiune de tainuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului, care sa reprezinte o încurajare a autorului în comiterea faptei, ci doar cunoasterea intentiei autorului de a sustrage bunuri, nu se poate retine în sarcina petentului o activitate infractionala specifica participatiei penale în modalitatea complicitatii, fapta acestuia nefiind prevazuta de legea penala.
Sectia penala - Decizia penala nr. 600/13 octombrie 2009
Prin sentinta penala nr. 208/01.06.2009 pronuntata de Tribunalul Alba –sectia penala în dosarul nr. 407/107/2009 a fost respinsa plângerea formulata de petentul S.M.L. împotriva ordonantei nr. 205/P/2008 din 04.12.2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Alba si a rezolutiei nr. 511/II/2/2008 din 07.01.2009 a prim-procurorului aceluiasi parchet.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala a fost obligat petentul la plata cheltuielilor avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca prin ordonanta din 4.12.2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Alba, data în dosar nr.205/P/2008 s-a dispus în temeiul art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.b/1 C.p.p. si art.18/1 si art.91 C.p. scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului M.N.I. pentru infractiunile prev. de art.208 al.1 si art.209 alin.1 lit.a C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. si aplicarea unei amenzi administrative de 250 lei; scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prev. de art.26 C.p. rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C.p. a învinuitului S.M.L. si aplicarea unei amenzi administrative în suma de 150 lei; scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C.p., a învinuitului O.F.(în temeiul art.10 lit.d C.p.p.).
S-a retinut ca, în perioada 2-4.05.2008, învinuitii M.N.I. si O.F. au sustras din gradina agro-zootehnica a Penitenciarului Aiud 90 fire rasad, având în acest sens acordul învinuitului S.M.L., care gestioneaza activitatea GAZ. Rasadurile au fost însusite de învinuitul M.N.I., iar în cursul cercetarilor acesta a recuperat prejudiciul de 14,10 lei.
Tribunalul a constatat ca plângerea petentului este nefondata, întrucât prin atitudinea sa de a aproba pentru viitor sustragerea de rasaduri de catre agentul M.N.I, petentul a înlesnit practic un act de furt, fiind astfel complice.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs, în termen legal, petentul S.M.L., aducându-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitând casarea hotarârii si în principal, trimiterea cauzei la procuror în vederea reaudierii directorului economic al penitenciarului, iar în subsidiar, schimbarea temeiului scoaterii de sub urmarire penala în art. 10 lit. d Cod procedura penala, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt.
Recursul petentului S.M.L. este fondat.
Procurorul si instanta de fond au retinut în sarcina petentului infractiunea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acesta a fost de acord ca învinuitii M.N.I. si O.F. sa sustraga rasaduri din gradina agro-zootehnica a Penitenciarului Aiud.
Din probele administrate în cursul urmaririi penale, respectiv din actele de cercetare întocmite de comisia de disciplina constituita la nivelul penitenciarului si din depozitia învinuitului M.N.I., a rezultat ca în data de 03.05.2008, acesta din urma a adus la cunostinta petentului – responsabil de activitatea GAZ – ca în ziua precedenta a luat 30 fire rasaduri de rosii.
A doua zi, acelasi învinuit a comunicat petentului faptul ca mai are nevoie de rasaduri, petentul spunându-i sa astepte pâna în luna mai.
Raportat la starea de fapt conturata din actele dosarului, Curtea constata ca în sarcina petentului nu poate fi retinut un act de complicitate la infractiunea de furt.
Atitudinea îngaduitoare a petentului, retinuta de instanta de fond drept element material al laturii obiective a acesteia, nu poate fi interpretata în contextul aratat, drept act de complicitate, care sa fie înscris în sfera infractionalului.
Nu s-a înlesnit în nici un fel activitatea autorului, nu a existat un ajutor material concret dat în timpul comiterii infractiunii si nici nu s-a constatat o promisiune de tainuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului, care sa reprezinte o încurajare a autorului în comiterea faptei.
Practic, învinuitul M.N.I. a adus la cunostinta petentului intentia sa de a sustrage rasaduri, fara a obtine dezaprobarea, dar nici aprobarea acestuia.
În aceste conditii, nu se poate retine în sarcina petentului o activitate infractionala specifica participatiei penale în modalitatea complicitatii, fapta acestuia nefiind prevazuta de legea penala.
Ca urmare, constatând incidenta prevederilor art. 10 lit. b Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca nu este necesara desfiintarea solutiilor si trimiterea cauzei la procuror în vederea suplimentarii probatoriului, astfel cum a solicitat petentul în principal, ci, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedura penala, a admis recursul, a casat sentinta atacata si rejudecând cauza, a schimba temeiul solutiei de scoatere de sub urmarire penala adoptate fata de petentul recurent.