Penal- lovire si alte violente, art. 180 alin. 2 cod penal, individualizarea pedepsei

Dosar Nr. (25.03.2009)

Prin rechizitoriul al Parchetului de pe lânga Judecatoria Buzau s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului ZCL, pentru comiterea infractiunii de „lovire sau alte violente”, prevazuta de art. 180 alin. 2 C. Pen., constând în aceea ca, în ziua de 2.06.2007, orele 17,30, în timp ce se afla în zona Autogarii Sud, i-a aplicat partii vatamate VFC mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În actul de sesizare a instantei a fost retinuta urmatoarea situatie de fapt:

În dupa-amiaza zilei de 2.06.2007, inculpatul a fost condus la Autogara Sud, de martorii ZN si LF. Dupa ce inculpatul s-a urcat în microbuzul ce rula pe relatia Buzau-Cilibia, a avut loc un incident între partea vatamata VFC si martorul ZN pe motivul ca acesta din urma a parcat autoturismul pe locul de parcare platit de partea vatamata. Partea vatamata l-a agresat pe martorul ZM. Pentru aplanarea conflictului a încercat sa intervina martorul LF, însa i-a fost teama, deoarece partea vatamata avea o constitutie impresionanta si era sustinut de un barbat. În acest timp, inculpatul, care se afla în microbuz, a aflat ca fratele lui este agresat de partea vatamata, ocazie cu care s-a dat jos din microbuz si i-a aplicat partii vatamate lovituri în zona capului care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situatia de fapt retinuta în rechizitoriu se întemeiaza pe urmatoarele mijloace de proba: declaratiile partii vatamate, certificatul medico-legal, declaratia inculpatului si declaratia învinuitului ZC, declaratiile martorului ZN, declaratiile martorului LF.

Pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În dupa-amiaza zilei de 2.06.2007, orele 17,30, inculpatul a fost condus la Autogara Sud, de martorii ZN si LF. Asa cum rezulta din declaratia inculpatului, coroborat cu declaratiile martorilor ZN si LF, dupa ce inculpatul s-a urcat în microbuzul ce rula pe relatia Buzau-Cilibia, a avut loc un incident între partea vatamata VFC si martorul ZN pe motivul ca acesta din urma a parcat autoturismul pe locul de parcare platit de partea vatamata. Partea vatamata l-a agresat pe martorul ZM. Asa cum rezulta din declaratia martorului LF, pentru aplanarea conflictului a încercat sa intervina martorul LFl, însa i-a fost teama, deoarece partea vatamata avea o constitutie impresionanta si era sustinut de un barbat. În acest timp, inculpatul, care se afla în microbuz, a aflat ca fratele lui este agresat de partea vatamata, ocazie cu care s-a dat jos din microbuz si i-a aplicat partii vatamate lovituri în zona fetei, cu pumnul si în zona capului cu piciorul, asa cum rezulta din declaratia inculpatului, coroborat cu declaratiile martorilor ZN si LF. În urma loviturilor primite, partea vatamata a suferit leziuni traumatice confirmate prin Certificatul medico-legal, eliberat de Serviciul Judetean de Medicina Legala, si care au necesitat pentru vindecare 12 – 14 zile de îngrijiri medicale, conform aceluiasi certificat .

În drept, fata de situatia de fapt expusa, instanta constata ca fapta inculpatului ZC de a-l lovi, în data de 2.06.2007 pe VFC, provocându-i acestuia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12 –14 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal, forma de vinovatie fiind intentia directa, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal.

Elementul material al infractiunii este realizat prin activitatea inculpatului de lovire a partii vatamate. Urmarea imediata este reprezentata de leziunile suferite de partea vatamata care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. Legatura de cauzalitate rezulta din savârsirea faptei, întrucât leziunile partii vatamate au fost produse de actiunile de lovire ale inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a prevazut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, si a urmarit producerea acestui rezultat, atitudine psihica specifica intentiei directe.

La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru fapta savârsita instanta va avea în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., urmând sa tina seama de dispozitiile partii generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite si de persoana infractorului.

Astfel, având în vedere ca pentru infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 C. pen. este prevazuta pedeapsa amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, instanta va alege mai întâi una dintre aceste sanctiuni, pe baza criteriilor prevazute de art. 72 alin. 1 C. pen., procedând apoi la proportionalizarea acesteia, conform dispozitiilor art. 72 alin. 2 C. pen.

Având în vedere ca leziunile provocate partii vatamate sunt de gravitate redusa, fara sa puna probleme deosebite de vindecare si fara sa-i puna în pericol viata, asa cum rezulta din Certificatul medico-legal, ceea ce denota un grad redus de pericol social al faptei, instanta apreciaza ca se impune ca pedeapsa aplicata inculpatului sa fie amenda.

Potrivit art. 63 alin. 3 teza a II-a C. pen., când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special al amenzii este de 500 lei, iar maximul special de 30.000 lei.

Fata de gradul de pericol social al faptei savârsite, de modul concret de savârsire a acesteia, tinând cont si de starea conflictuala existenta între partea vatamata si fratele inculpatului, pe fondul careia s-a comis infractiunea, dar de faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar si a avut o atitudine sincera în cursul procesului penal, instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 1000 lei.

Astfel, pedeapsa individualizata în acest mod, constituie în mod cert o masura de constrângere pentru inculpat si este menita sa previna savârsirea de catre acesta a altor fapte de natura penala.

Instanta urmeaza sa atraga atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 631 Cod penal, potrivit carora, daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, aceasta pedeapsa poate fi înlocuita cu închisoarea, în limitele prevazute pentru infractiunea savârsita.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.