Acordarea pensiei de urmas în conditiile art. 68 alin. 1 din O.U.G. nr. 100/2007 se realizeaza potrivit regulilor speciale astfel instituite fata de prevederile înscrise în Legea nr. 19/2000.
Prin sentinta civila nr. 1025/5.09.2008 Tribunalul Galati a admis în parte actiunea civila formulata de reclamantele N.M.C. si N.A. prin reprezentant legal N.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Galati.
A obligat pe pârâta sa emita o noua decizie privind acordarea pensiei, în care cuantumul pensiei sa fie de 75% din salariul de baza brut, conform adeverintei nr. 814/07.05.2008 emisa de Tribunalul Galati si drepturile sa fie acordate începând cu data depunerii cererii, 12.05.2008.
A respins celelalte cereri ca fiind nefondate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 4810/121/2008, din 08.07.2008 reclamantele N.M.C. si N.A. prin reprezentant legal N.C., au formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii contestatie împotriva deciziei 206561/13.06.2008 în ceea ce priveste cuantumul cumulat al pensiei de urmas stabilita în baza art. 68 al. 10,12 din Legea 567/2004 si data de la care se acorda pensia de urmas majorata, ca urmare a modificarii Legii 567/2004 prin OUG 100/ 2007.
În motivare, reclamantele au aratat ca mama lor, N.L.D. a încetat din viata la 15.01.2007, la data decesului îndeplinind functia de personal auxiliar de specialitate la Judecatoria Galati si ca, în calitate de urmase ale acesteia au primit o pensie, în baza Legii nr. 19/2000.
Prin OUG 100/2007, art. 68 al. 10, 12 se prevede ca în cazul în care, la data decesului, sustinatorul legal nu îndeplineste conditiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum si copiii majori pâna la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmas în cuantum de 75% din salariul de baza brut lunar avut de sustinatorul decedat în ultima luna de activitate, actualizata ori de câte ori se majoreaza salariul brut al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti în activitate.
Întrucât dreptul la pensia de urmas nu este o pensie de serviciu sau o pensie de serviciu derivând din pensia de serviciu a sustinatorului, neavând un drept de optiune cu o alta pensie, au considerat ca, din oficiu, începând cu 01.11.2007, cuantumul pensiei de urmas trebuia majorat la nivelul prevazut de alin 10, 12 din Legea 567/2004, modificata.
Au mai precizat ca intimata a calculat gresit procentul de 75%, ca nu a stabilit o pensie pentru fiecare urmas, ca în decizia anterioara, desi dreptul fiecareia e un drept individual, nu colectiv, ca numai dreptul individual la pensie de peste 1 000 lei se impoziteaza.
Intimata a formulat întâmpinare, prin a solicitat respingerea actiunii, aratând ca pentru reclamante s-a stabilit la data de 14.01.2007 o pensie de urmas în conditiile art. 71-85 din Legea 19/2000. Dupa aparitia OUG 100/2007, tutorele reclamantelor a depus la data de 12.05.2008 o cerere de acordare a pensiei de urmas în conformitate cu art. 68 al. 10 din Legea 567/2004, modificat prin OUG 100/2007. La data de 13.06.2008 s-a emis decizia 206561 prin care s-a stabilit pensia de urmas. Cuantumul acesteia s-a calculat pentru doi urmasi, conform art. 68 al 10 din Legea 567/2004, modificat prin OUG 100/2007, dar si de prevederile art. 71 al. 2 din Legea 19/2000, respectiv, pentru doi urmasi, 75% din baza de calcul. Aceasta întrucât art. 8 din HG 290/2005 privind normele de aplicare a Legii nr. 567/2004 nu a fost modificat, cuantumul pensiei de urmas stabilindu-se prin aplicarea procentelor prev. de Legea nr. 19/2000, aceiasi interpretare rezultând si din continutul art. 68 al. 10 din Legea nr. 567/2004, modificat prin OUG 100/2007.
S-a mai sustinut ca, din actele normative enumerate, rezulta ca se stabileste o pensie într-un singur cuantum, si nu pensii individuale, ca acordarea si calcularea pensiilor în conditiile Legii 19/2000, cadrul legal general, si Legii 567/2004, nu se face din oficiu, ci la cerere. Pensia se acorda de la data îndeplinirii conditiilor, daca cererea a fost depusa în termenele prevazute de lege sau de la data depunerii cererii pentru înscriere noua sau cu data de întâi a lunii urmatoare, în cazul recalcularii (optiunii), când cererea nu a fost depusa în termenele legale. În cauza, cererea a fost depusa peste termenele legale si s-a acordat cu data de întâi a lunii urmatoare, respectiv, 01.06.2008.
În drept, a invocat Legea 19/2000 si Legea 567/2004, modificata prin OUG 100/2007.
Reclamantele au fost beneficiarele unei pensii de urmas, stabilite în conditiile art. 66 din Legea 19/2000, prin decizia 1-206561/21.02.2007, ca urmare a decesului mamei lor. Aceasta îndeplinea functia de grefier la data decesului.
Prin OUG 100/2007, Legea 567/2004 a fost modificata, prin introducerea unui nou articol care reglementeaza situatia juridica a reclamantelor, respectiv art. 68 al. (10)care prevede ca: În cazul în care, la data decesului, sustinatorul legal nu îndeplineste conditiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum si copiii majori pâna la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmas în cuantum de 75% din salariul de baza brut lunar avut de sustinatorul decedat în ultima luna de activitate, în conditiile prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Acesta este un drept nou, introdus prin OUG 100/2007, derogatoriu de la toate celelalte prevederi în materie, în scopul de a asigura minorilor conditii materiale comparabile cu cele realizate de parinte în timpul vietii.
Fiind o prevedere speciala, derogatorie, se completeaza cu celelalte norme generale care nu sunt contrare.
Astfel, din interpretarea literala, dar si teleologica a alin. 10 se deduce ca textul se refera la o singura pensie, si nu la pensii individuale, pentru fiecare copil. Textul foloseste expres termenul de „ o pensie” si a fost introdus pentru a se asigura un venit comparabil cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat parintele, daca ar fi fost în viata.
Din acest punct de vedere, decizia a fost corect emisa.
În ceea ce priveste cuantumul pensiei, art. 68 al. 10 stabileste ca acesta este de 75% din salariul de baza brut lunar avut de sustinatorul decedat în ultima luna de activitate.
Este adevarat ca, în ultima parte a alineatului respectiv este cuprinsa mentiunea ca pensia se acorda, în conditiile prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare. Din modul de redactare a acestui articol se deduce ca, pensia se stabileste în conditiile generale stabilite de Legea 19/2000, mai putin conditia referitoare la aceea ca, sustinatorul legal nu îndeplineste conditiile de acordare a pensiei de serviciu si la cuantum.
Acelasi aspect reiese din interpretarea sistematica a Legii 567/2004, astfel cum a fost modificata prin OUG 100/2007.
Astfel, în art. 68 al. 9, este reglementata pensia de urmas: Copiii minori, precum si copiii majori pâna la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la pensia de urmas calculata din pensia de serviciu aflata în plata sau la care ar fi avut dreptul la data decesului sustinatorul decedat, actualizata, dupa caz, daca îndeplinesc conditiile Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si în procentele prevazute de aceasta lege, în functie de numarul de urmasi.
Spre deosebire de art. 68 al. 9 care prevede expres ca acest tip de pensie se acorda în conditiile Legii 19/2000 si în procentele prevazute de aceasta lege, în functie de numarul de urmasi, art. 68 al. 10 nu mai contine prevederea referitoare la procentele prevazute de Lega 19/2000, în functie de numarul de urmasi. În consecinta, nu se poate adauga la lege. Daca aceasta ar fi fost vointa legiuitorului, de a aplica regulile Legii 19/2000, s-ar prevazut expres, ca la alin. 9, sau macar s-ar fi facut trimitere la acest punct.
Nu s-a putut retine apararea referitoare la aplicarea HG 290/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii 567/2004, întrucât dreptul invocat de reclamante nu exista la data adoptarii normelor metodologice. HG 290/2005 nu contine prevederi generale, ci particulare, pentru fiecare tip de pensie reglementata la acea data de Legea 567/2004.
Reglementarea prevazuta de art. 68 al. 10 fiind una speciala, pentru aplicarea ei nu pot fi folosite, prin analogie alte prevederi speciale (cum ar fi cele din HG 290/2005), ci prevederile generale, cuprinse în Legea 19/2000, în masura în care nu sunt contrare sau incompatibile cu legea speciala.
De aceea, retinând ca art. 68 al. 10 din Legea 567/2004, modificata prin OUG 100/2007 deroga de la Legea 19/2000 în ceea ce priveste cuantumul pensiei, instanta a admis în parte actiunea, a anulat decizia si a obligat pârâta sa emita o noua decizie, în care cuantumul pensiei sa fie de 75% din salariul de baza brut lunar avut de sustinatorul decedat în ultima luna de activitate, conform adeverintei 814/07.05.2008, emisa de Tribunalul Galati.
Ca regula generala, drepturile de pensie se acorda la cerere. Nu face exceptie nici situatia de fata, când trecerea de la un tip de pensie, reglementat de Legea 19/2000, la o pensie speciala, reglementata de OUG 100/2007, nu se putea face din oficiu, caci nu este nici un text care sa prevada aceasta obligatie pentru Casa Judeteana de Pensii, ci numai la cererea reclamantelor prin reprezentant legal. În lipsa unei cereri si a unei adeverinte de venituri eliberate de angajator, Casa Judeteana de Pensii nu putea cunoaste situatia particulara a reclamantelor, veniturile pe care le-ar fi avut sustinatorul legal si a dispune în consecinta.
Reclamantele au depus o cerere pentru acordarea pensiei în conditiile OUG 100/2007 la data de 12.05.2007.
În ceea ce priveste data de la care trebuiau acordate drepturile, pornind de la considerentele expuse anterior referitoare la caracterul special al acestor prevederi si la imposibilitatea coroborarii lor cu alte norme speciale, cuprinse în HG 290/2005, retinând ca în art. 10 din aceasta HG este reglementata doar data de la care se acorda drepturile de pensie de urmas stabilite ca urmare a optiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmas stabilita din pensia de serviciu a titularului decedat, ca fiind luna urmatoare depunerii cererii si neputând fi extinsa prin analogie la alte situatii, în cauza se va da eficienta normei generale, cuprinsa în art. 85 din Legea 19/2000.
Acesta prevede ca:
(1) Drepturile de pensie de urmas, în cazul persoanelor care îndeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege la data decesului sustinatorului asigurat, se acorda la cerere:
a) începând cu luna urmatoare decesului, în cazul în care sustinatorul decedat era pensionar, daca cererea a fost depusa în termen de 90 de zile de la data decesului;
b) de la data decesului sustinatorului, în cazul în care sustinatorul decedat nu era pensionar la data decesului, daca cererea a fost depusa în termen de 90 de zile de la aceasta data;
c) de la data depunerii cererii, în situatiile în care s-au depasit termenele prevazute la lit. a) si b).
Reclamantele se încadreaza în art. 85 al. 1 lit. c, dreptul urmând a fi acordat cu data depunerii cererii.
Fata de aceste considerente, actiunea a fost admisa în parte.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs recurs pârâta Casa Judeteana de Pensii Galati considerând-o nelegala.
În motivarea recursului a aratat ca:
În primul rând a aratat ca data acordarii drepturilor de la data depunerii cererii s-a acordat cu încalcarea prev. art. 10 din HG nr. 290/2005.
În al doilea rând a aratat ca, în mod gresit prima instanta a obligat institutia sa emita o noua decizie de pensie de urmas, în care cuantumul pensiei sa fie de 75% din salariul de baza brut, cu încalcarea prev. art. 7 si 8 din HG nr.290/2005 si art. 71 al. 2 din Legea 19/2000 si art. 68 al. 9 si 10 din Legea 567/2004.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat, în sensul modificarii în parte a sentintei civile recurate si în rejudecare, respingerea contestatiei ca nefondata.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotarârii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Prin decizia civila nr. 94/R/23.01.2009 a Curtii de Apel Galati a fost respins recursul declarat de pârâta Casa Judeteana de Pensii Galati, împotriva sentintei civile nr. 1025/5.09.2008 pronuntata de Tribunalul Galati, ca nefondat.
Au fost avute în vedere urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste critica adusa hotarârii instantei de fond referitor la faptul ca drepturile salariale au fost acordate de la data depunerii cererii, cu încalcarea prev. art. 10 din H.G. nr.290/2005, apreciem ca nu este întemeiata.
Este adevarat ca potrivit art. 10 din HG nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, drepturile de pensie de urmas stabilite ca urmare a optiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmas stabilita din pensia de serviciu a titularului decedat se cuvin si se acorda începând cu luna urmatoare depunerii cererii.
Dar, din interpretarea literala a textului de lege rezulta fara echivoc ca acestea reglementeaza doar data de la care se acorda drepturile de pensie de urmas stabilite ca urmare a optiunii de trecere de la pensia proprie din sistemul public la pensia de urmas stabilita din pensia de serviciu a titularului decedat ca fiind luna urmatoare depunerii cererii si nu poate fi extinsa prin analogie la alte situatii.
Asadar, în cauza se va da eficienta normei generale cuprinsa în art. 85 din Legea nr. 19/2000 care prevede ca „drepturile de pensie de urmas în cazul persoanelor care îndeplinesc conditiile prevazute de lege la data decesului sustinatorului asigurat, se acorda de la data depunerii cererii.
În speta, reclamantele au depus cerere pentru acordarea pensiei de urmas la data de 12.05.2007 în conditiile O.U.G. nr. 100/2007 si în consecinta, dreptul urmeaza a fi acordat de la data depunerii cererii în conformitate cu art. 85 al. 1 lit. c din Legea nr. 19/2000 contrar sustinerilor recurentei.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat instanta apreciaza ca nici acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 68 al. 1 din O.U.G. nr. 100/2007, în cazul în care la data decesului, sustinatorul legal nu îndeplineste conditiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum si copiii majori pâna la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmas în cuantum de 75% din salariul de baza brut lunar avut de sustinatorul decedat în ultima luna de activitate, în conditiile prev. de Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.
Acesta este un drept nou, introdus prin OUG nr. 100/2007 care a modificat Legea nr. 567/2004, derogatoriu de la toate celelalte prevederi în materie.
Este adevarat ca, în ultima parte a alineatului respectiv este cuprinsa mentiunea ca pensia de acorda în conditiile prev. de Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, dar din modul de redactare a acestui articol rezulta ca pensia se stabileste în conditiile generale stabilite de Legea nr. 19/2000 mai putin conditii referitoare la aceea ca, sustinatorul legal nu îndeplineste conditiile de acordare a pensiei de serviciu si la cuantum.
Mai mult, H.G. nr. 290/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 nu devine aplicabila în cauza, întrucât dreptul invocat de reclamante nu exista la data adoptarii normelor metodologice.
Reglementarea prev. de art. 68 al. 10 a fost introdusa prin OUG nr. 100/2007 iar pentru aplicarea ei nu pot fi folosite prin analogie H.G. nr. 290/2005 cu prevederile generale cuprinse în Legea nr. 19/2000 în conditiile în care nu sunt contrare sau incompatibile cu legea speciala.