Sentinta civila nr. 46
Sedinta publica din data de 07 ianuarie 2008
Pensie de intretinere.Obligatia parintelui la intretinerea copilului sau major aflat in continuarea studiilor.Starea de nevoie
Daca regula în materie este ca obligatia de întretinere a parintelui fata de copil înceteaza odata cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, cu titlu exceptional , copilul este îndreptatit la plata pensiei de întretinere de catre parinte, în situatia în care dovedeste faptul ca îsi continua studiile sau îsi desavârseste pregatirea profesionala, pâna la vârsta de 26 de ani.
Aceasta concluzie se deduce din interpretarea art 83 C. fam. si a art. 66 lit. b din Legea nr. 19 din 2000. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 si 2 C.fam., obligatia de întretinere exista între parinti si copii, având dreptul la întretinere numai acela ce se afla în nevoie, neavând putinta unui câstig din munca, din cauza incapacitatii de a munci. Corelând aceste texte de lege din Codul familiei cu art. 66 lit. b din Legea 19/2000, conform caruia copiii au dreptul la pensie de urmas daca îsi continua studiile într-o forma de învatamânt organizata potrivit legii, pâna la terminarea acestora, fara a depasi vârsta de 26 de ani, instanta face aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet, constând în aceea ca acolo unde exista aceeasi ratiune, trebuie sa existe aceeasi solutie. Desi art. 86 alin. 3 C.fam. se refera la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul la întretinere, ci doar prezuma absolut starea de nevoie a minorului pâna la împlinirea vârstei majoratului. Pentru acest motiv a fost reglementata si situatia din cuprinsul alineatului 2 al aceluiasi articol, în acest din urma caz, descendentul având sarcina probei starii de nevoie în care se afla, datorata incapacitatii de munca.
Împrejurarea continuarii studiilor, care nu permite angajarea si realizarea de venituri din munca echivaleaza cu starea de nevoie prevazuta de alin. 2 al art. 86 C.fam., derivând din satisfacerea unor cerinte de ordin social.
************
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.10.2007 sub nr. 22309/ 215/2007, reclamanta P. L. – D. l-a chemat în judecata pe pârâtul P. D., solicitându-se ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna majorarea pensiei de întretinere la care a fost obligat pârâtul prin sentinta civila nr. 7383/24.05.2007, pronuntata de catre Judecatoria Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, prin sentinta civila nr. 7383/ 24. 05. 2007, pronuntata de catre Judecatoria Craiova în dosarul nr. 10079/215/2007, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii în cuantum de 65 lei lunar în favoarea reclamantei. Reclamanta a mai aratat ca, în prezent, nevoile materiale ale sale au crescut, suma stabilita cu titlu de pensie de întretinere devenind insuficienta, dupa cum au crescut si veniturile pârâtului, solicitând majorarea pensiei în functie de venitul minim pe economia nationala. A mai aratat reclamanta ca pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întretinere si în favoarea surorii sale, P. A. N.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 44 raportat la art. 94 din Codul Familiei.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997 si de atasarea timbrului judiciar, conform art.1 alin.1 din O.G. nr. 32/1995.
În dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie , sentinta civila nr. 855/29.01.2001 pronuntata în dosarul cu nr. 31109/2000 de catre Judecatoria Craiova ( filele 6-7); certificatul de nastere seria NM nr. 709915( fila 5); adeverinta nr. U/1930/26.10.2007 (fila 9), sentinta civila nr. 7383/ 24.05.2007 pronuntata în dosarul civil nr. 10079/215/2007 al Judecatoriei Craiova ( filele 15-16).
Pârâtul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauza si nu a propus probe în aparare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.7383/ 24.05.2007, pronuntata de catre Judecatoria Craiova în dosarul nr. 10079/215/2007, s-a admis cererea formulata de reclamanta P. D. si s-a stabilit pensie de întretinere în sarcina pârâtului si în favoarea reclamantei în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecata – 07.05.2007 si pâna la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei.
În prezent, reclamanta este majora, fiind nascuta în 05.01.1988, si este studenta în anul II în cadrul Facultatatii de Stiinte Economice si Juridice din cadrul Universitatii Mihai Viteazu din Craiova, conform adeverintei nr. U/1930/26.10.2007.
Daca regula în materie este ca obligatia de întretinere a parintelui fata de copil înceteaza odata cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, cu titlu exceptional , copilul este îndreptatit la plata pensiei de întretinere de catre parinte, în situatia în care dovedeste faptul ca îsi continua studiile sau îsi desavârseste pregatirea profesionala, pâna la vârsta de 26 de ani.
Aceasta concluzie se deduce din interpretarea art 83 C. fam. si a art. 66 lit. b din Legea nr. 19 din 2000. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 si 2 C.fam., obligatia de întretinere exista între parinti si copii, având dreptul la întretinere numai acela ce se afla în nevoie, neavând putinta unui câstig din munca, din cauza incapacitatii de a munci. Corelând aceste texte de lege din Codul familiei cu art. 66 lit. b din Legea 19/2000, conform caruia copiii au dreptul la pensie de urmas daca îsi continua studiile într-o forma de învatamânt organizata potrivit legii, pâna la terminarea acestora, fara a depasi vârsta de 26 de ani, instanta face aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet, constând în aceea ca acolo unde exista aceeasi ratiune, trebuie sa existe aceeasi solutie.
Fata de aceste considerente, instanta interpreteaza prin analogie textele de lege indicate, considerând ca nu exista nici o ratiune pentru care copilul care are parintii în viata sa nu se bucure de aceleasi drepturi pe care le are copilul ai carui parinti sunt decedati.
Totodata, concluzia îndreptatirii copilului la plata pensiei de întretinere de catre parinte în situatia în care dovedeste faptul ca îsi continua studiile sau îsi desavârseste pregatirea profesionala, pâna la vârsta de 26 de ani, se desprinde si din interpretarea logica, folosind argumentul de analogie, a dispozitiilor art. 50-51 din Legea nr. 272/2004
Desi art. 86 alin. 3 C.fam. se refera la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul la întretinere, ci doar prezuma absolut starea de nevoie a minorului pâna la împlinirea vârstei majoratului. Pentru acest motiv a fost reglementata si situatia din cuprinsul alineatului 2 al aceluiasi articol, în acest din urma caz, descendentul având sarcina probei starii de nevoie în care se afla, datorata incapacitatii de munca.
Împrejurarea continuarii studiilor, care nu permite angajarea si realizarea de venituri din munca echivaleaza cu starea de nevoie prevazuta de alin. 2 al art. 86 C.fam., derivând din satisfacerea unor cerinte de ordin social.
Instanta constata ca, potrivit art. 94 alin. 2 Codul familiei, se poate mari obligatia de întretinere în functie de schimbarea mijloacelor celui ce presteaza întretinerea sau de nevoia celui care o primeste. În speta, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile de acordare a pensiei de întretinere în favoarea reclamantei, fiind îndeplinite cerintele legale (prevazute de art. 86, 94, C.fam.) si anume: starea de nevoie a creditorului întretinerii, existenta mijloacelor de existenta a debitorului întretinerii, precum si faptul ca acesta datoreaza întretinere în mod prioritar.
Notiunea de „mijloace” se nu se refera numai la mijloacele materiale, ci si aptitudinea de a munci a celui obligat la întretinere, ce reprezinta izvorul mijloacelor materiale. Astfel, în cazul în care cel care ar urma sa plateasca întretinerea nu are venituri sau mijloace materiale cunoscute, dar este capabil de munca, el nu poate fi scutit de obligatia de întretinere, prezumându-se ca obtine cel putin salariul minim pe economie. De asemenea, instanta constata ca mijloacele de existenta ale pârâtului sunt mai mari decât cele avute în vedere la pronuntarea hotarârii de obligare la plata pensiei de întretinere, ca urmare a cresterii salariului minim pe economie.
Totodata, instanta are în vedere si dispozitiile art. 94 alin. 3 C.fam., potrivit carora, când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o treime din venitul sau pentru doi copii, precum si faptul ca pârâtul mai are în întretinere un copil.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita prezenta actiune si sa dispuna majorarea pensiei de întretinere stabilita în sarcina pârâtului si în favoarea reclamantei de la 65 lei lunar la 83 de lei lunar, începând cu data pronuntarii hotarârii si pâna la încetarea studiilor reclamantei, dar nu mai târziu de împlinirea de catre aceasta a vârstei de 26 de ani.