Câta vreme activitatea desfasurata de recurentul – contestator nu se regaseste la art.43 al.1 si 2 din Legea nr. 19/2000, si nici nu a facut obiectul actelor normative cu caracter special mentionate, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 .
Decizia civila nr. 421/R/29.03.2010 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea formulata si înregistrata sub nr. 5135/121/11.09.2009 pe rolul Tribunalului Galati, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Galati, emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta si vechime integrala, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum si la plata diferentelor intre pensia cuvenita si pensia încasata începând cu 01.12.2005.
Motivându-si în fapt actiunea, a aratat ca este pensionat pentru limita de vârsta si vechime integrala, în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.05.1998.
A sustinut ca desi a lucrat timp de 25 de ani, 6 luni si 8 zile în grupa I de munca, perioada în care a cotizat efectiv la bugetul asigurarilor sociale de stat, pârâta, la stabilirea punctajului mediu anual, pârâta a utilizat în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani.
De asemenea, a precizat ca la recalcularea pensiei stabilita prin decizia de recalculare, trebuiau avute în vedere conditiile de stagiu si de vârsta prevazute de Legea nr. 3/1977, fapt care rezulta si din prevederile HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani în locuri în care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, sau cel putin 25 de ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte un an si 6 luni pentru grupa I de munca si un an si 3 luni pentru grupa II de munca.
Persoanele care îndeplineau aceste conditii, puteau fi pensionate la cerere, la 50 de ani atât barbatii cât si femeile care au lucrat în grupa I de munca, si la 55 de ani barbatii si 50 de ani femeile care au lucrat în grupa a II-a de munca.
Astfel, aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii în munca, sens în care, reclamantul, a aratat ca pentru activitatea desfasurata în grupa I de munca de cel putin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si nu de 30 de ani, cum în mod gresit a utilizat C.J.P. la determinarea punctajului mediu anual.
În sustinerea actiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept a invocat disp. din Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, HG nr. 1550/2004 si OUG nr.4/2005.
Pârâta, în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii, motivat de faptul ca decizia prin care s-a recalculat punctajul mediu anual al reclamantului, având în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, a fost emisa la data de 30.11.2005, iar potrivit disp. art. 87 din Legea nr. 19/2000, deciziile de pensie pot fi contestate în termen de 45 de zile de la comunicare.
A solicitat de asemenea respingerea pretentiilor ca prescrise deoarece conform art.1 si 3 din DL 167/1958 dreptul la actiune se prescrie daca nu a fost exercitat in 3 ani de la data nasterii acestuia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
A învederat ca reclamantul a fost pensionat pentru munca depusa si limita de vârsta, cu vechime integrala, începând cu data 01.12.2005 iar întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, acestea au fost recalculate conform O.U.G. nr. 4/2005 si H.G. nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a sporului acordat de lege pentru activitatea desfasurata în grupa I de munca.
Prin art. 20 din Legea nr. 19/2000, au fost mentionate locurile de munca cu conditii speciale, pentru care drepturile de pensie se deschid potrivit prevederilor art. 43 din acelasi act normativ. Pentru celelalte categorii de asigurati care si-au desfasurat activitatea în fosta grupa I de munca, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual este cel prevazut la art. 8 din Legea nr. 3/1977, respectiv 30 de ani în cazul barbatilor si 25 de ani pentru femei, situatia în care se afla si reclamantul.
În combaterea sustinerilor reclamantului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 1902/24.11.2009 a Tribunalului Galati s-a respins contestatia formulata de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. GALATI ca nefondata.
În motivare instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 137 C.pr.civ., s-a analizat exceptia tardivitatii formularii actiunii si prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre pârâta.
Având în vedere ca reclamantul nu contesta decizia de pensionare, situatie în care acesta ar fi trebuit sa se adreseze instantei în termen de 45 de zile de la comunicare, ci solicita recalcularea drepturilor sale de pensie, în care la stabilirea punctajului mediu anual, sa fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, s-a respins ca nefondata exceptia tardivitatii.
Cu privire la prescriptia drepturilor ce eventual decurg din diferenta între pensia cuvenita si pensia încasata, instanta a constatat ca dreptul la actiune al petentului curge de la data publicarii deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care a statuat modul corect de aplicare a art.77 si art.43 din L.19/2000 sens in care a respins exceptia prescriptiei ca nefondata.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
Potrivit deciziei de pensie, reclamantul G. V. este beneficiarul unei pensii pentru munca depusa si limita de vârsta, începând cu 01.12.2005 , drepturile de pensie fiind stabilite potrivit Legii nr. 3/1977.
Prin actiunea formulata, a solicitat recalcularea pensiei, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anul, a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit art. 1 din HG Nr. 1550 din 23 septembrie 2004, începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalcularii în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
În art. 2 a. 3 din aceiasi hotarâre „Pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Potrivit disp. art. 8 al. 1 din Legea nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala „Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile.
Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008, a retinut ca prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiilor conform OUG nr.4/2005 – articol invocat de catre reclamant prin actiune - se aplica pentru asiguratii care au lucrat în conditii speciale de munca.
Astfel, instanta nu a retinut sustinerea reclamantului în sensul ca pârâta la recalcularea drepturilor sale de pensie, ar fi trebuit sa utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani, dat fiind faptul ca disp. art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, privesc persoanele care si-au desfasurat activitatea în locurile de munca în conditii speciale cum sunt cele din: unitatile miniere, activitati de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expune la radiati, aviatia civila, activitate artistica.
Or, reclamantul, nu a prestat nicio activitate care sa se regaseasca în continutul dispozitiilor legale mentionate.
Întrucât drepturile de pensie ale reclamantului, au fost stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, pârâta în mod corect a utilizat la determinarea punctajului mediu anual, stagiul complet de cotizare de 30 ani.
Fata de aceste considerente, a respins ca nefondata actiunea.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs contestatorul G.V. considerând-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului se arata ca , din coroborarea disp. art. 43 si art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, rezulta ca pentru locurile de munca în conditii speciale, stagiul complet de cotizare este cel prevazut în art. 43, respectiv 20 de ani.
Decizia nr. 40/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în interesul legii, prin care a fost statuat ca disp. art. 77 alin. 2 rap. La art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 la 31.03.2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat în art. 14 din Legea nr. 3/1977 demonstreaza acuratetea juridica a acestui rationament.
Potrivit art. 19 si 20 din Legea nr. 19/2000 exista doua categorii de locuri de munca tratate diferit fata de locurile de munca obisnuite care au un tratament juridic egal conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Având o activitate de peste 27 de ani în grupa I-a de munca, prin urmare în conditii deosebite în întelesul art. 10 din Legea nr. 19/2000, i se pot aplica dispozitiile cuprinse în anexa 4 a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
A invocat practica judiciara în materie, respectiv jurisprudenta Curtii de Apel Bucuresti.
În consecinta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotarârii recurate în sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotarârii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Analizând hotarârea recurata sub toate aspectele de fapt si de drept, în conformitate cu disp. art. 3041 Cod procedura civila, curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
În primul rând, este de observat faptul ca recurentul nu emite nici o critica împotriva sentintei recurate, nu arata nici un motiv de nelegalitate si netemeinicie ci reia argumentele de fapt si de drept expuse în actiunea introductiva.
Asa cum a retinut instanta de fond, recurentul contestator s-a pensionat, la cerere, pentru limita de vârsta, începând cu data de 24.04.1998, în baza Legii nr. 3/1977.
Decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în interesul legii, prin care a statuat ca disp. art. 77 al.2 raportat la art. 43 al.1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza în sensul ca, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este reglementat în art. 14 din Legea nr. 3/1977 invocata de recurent nu devine aplicabila în speta dedusa judecatii întrucât recurentul s-a pensionat în baza Legii 3/1977 dar nu a desfasurat activitate în locurile de munca în conditii speciale prev. de art. 43 din acelasi act normativ.
Mai mult, concluzia cuprinsa în recursul în interesul legii face referire la aplicarea unitara a disp.art.77 al.2, la art.43 al.1 si 2 din Legea 19/2000, respectiv categoriile profesionale încadrate în conditii speciale de munca - mineri, personalul artistic si de aviatie militara si ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, la determinarea punctajului mediu anual sa se utilizeze stagiile de cotizare prev. la art.14 din Legea 3/1977.
Deci, doar asiguratii care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii , si ale caror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie, denumita în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Ca atare, pentru asiguratii care au lucrat în conditii speciale de munca si ale caror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
De asemenea, în mod corect a retinut prima instanta faptul ca recurentului – contestator nu-i sunt aplicabile disp. art. 43 raportat la art. 20 din Legea nr.19/2000 (referitor la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15-20 ani)deoarece acesta nu si-a desfasurat activitatea în locurile de munca în conditii speciale cum sunt cele din: unitatile miniere, activitati de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expune la radiati, aviatia civila, activitate artistica si nici în conditii deosebite.
Activitatea desfasurata de recurentul contestator nu se regaseste la art. 43 (1) si (2) din Legea nr. 19/2000.
Recurentul-contestator a fost pensionat în anul 1998 cu o vechime în munca dovedita de 45 de ani, 2 luni si 29 zile, din care 25 de ani, 6 luni si 8 zile încadrati în grupa I de munca,ca mecanic de locomotiva.
Ori, activitatea desfasurata de recurentul-contestator nu se regaseste la art.43 al.1 si 2 din Legea 19/2000 (mineri, personal artistic si aviatie civila) si nici nu au facut obiectul actelor normative cu caracter special mentionate.
Mai mult, recurentului i s-a recalculat pensia prin decizie iar acesta nu a contestat-o în termen de 45 de zile de la comunicare, ramânând astfel definitiva.
În ceea ce priveste sustinerea recurentului ca exista hotarâri judecatoresti irevocabile, dând exemplu o sentinta civila a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata într-o alta cauza, aratam urmatoarele:
Practica judiciara depusa la dosar nu este obligatorie pentru instanta întrucât potrivit Constitutiei, judecatorii se supun doar legii.
Hotarârile judecatoresti pronuntate în alte cauze sunt opozabile doar acelor parti litigante din cauza respectiva si nu ,,erga omnes’’.
În consecinta, instanta trebuie sa se bazeze în pronuntarea solutiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile spetei dedusa judecatii si pe propria convingere rezultata din analizarea situatiei de fapt raportata la probele administrate în cauza.
Mai mult, CEDO prin hotarârea pronuntata la data de 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond având autoritate asupra competentei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradictii ale jurisprudentei revine instantei supreme.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, curtea a apreciat ca recursul contestatorului este nefondat astfel ca în temeiul disp. art.312 al.1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.