Asupra apelului civil de fata:
Prin sentinta civila nr.1661/C/30.06.2009,pronuntata de Judecatoria Medgidia,în dosarul civil nr.5224/256/2008 instanta a respins exceptia exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor C.Z,C.C., ca nefondata si a respins actiunea formulata de reclamantii C.Z., C.C. în contradictoriu cu pârâtii MUNICIPIUL MEDGIDIA PRIN PRIMAR si PRIMARIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA PRIN PRIMAR, judetul Constanta, având ca obiect „actiune în revendicare”, ca neîntemeiata.
Pentru a hotarî în acest fel a retinut instanta de fond,în esenta,ca titlul reclamantilor – sentinta civila nr.2790/17.10.1996 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul civil nr.7400/1995 – impune obligarea pârâtei din dosarul mentionat, Primaria Mun. Medgidia, de a lasa în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 600 mp teren situat în Medgidia, strada Republicii nr.27, judetul Constanta.
Instanta a apreciat ca reclamantii au dedus judecatii un drept real ,care cade sub incidenta art.1 din Protocolul nr.1 al C.E.D.O., însa instanta totodata constata ca prin sentinta civila nr.2790/1996 a Judecatoriei Medgidia, acest imobil nu a fost identificat în mod corespunzator, nefiind delimitate vecinatatile acestuia, fapt absolut necesar în identificarea oricarui bun imobil.
La dosar reclamantii au depus un raport de expertiza extrajudiciara topografica, filele 69-73 din dosar, efectuata în anul 2005, care s-a efectuat în baza unui plan de situatie din anul 1958 si a unui extras din planul topografic al orasului Medgidia din anul 1961, aceste înscrisuri reflectând realitatea de fapt ce exista la vremea aceea, fara a tine cont de multiplele modificari care au avut loc dupa adoptarea legii cadastrului si publicitatii imobiliare – respectiv Legea nr. 7/1996,fara a depune însa înscrisuri din care sa rezulte amplasamentul actual al imobilului revendicat, cu atât mai mult cu cât în prezent exista o alta sistematizare a întregului municipiu.
Împotriva acestei sentinte,în termen legal,au declarat recurs reclamantii,criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arata recurentii ca la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri din care sa rezulte amplasamentul terenului,acestea fiind si documentele care,de altfel au stat la baza pronuntarii sentintei civile nr.2790/1996 a Judecatoriei Medgidia,sentinta ce reprezinta titlul reclamantilor.
Prin întâmpinare intimatul-pârât Municipiul Medgidia prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În sedinta publica din data de 04.02.2010,în raport de valoarea obiectului litigiului ,instanta a calificat drept apel calea de atac exercitata în cauza.
Analizând,în temeiul dispozitiilor art.295 alin.1 c.pr.civ.stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii,de catre prima instanta,retinem urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata reclamantii au solicitat instantei sa dispuna obligarea pârâtilor a lasa în deplina proprietate si posesie imobilul teren,în suprafata de 600 mp.situat în Municipiul Medgidia,Str.Republicii,nr.27,jud.Constanta.
În sustinerea cererii sale reclamantii au învederat instantei ca sunt proprietarii acestei suprafete de teren,dreptul lor de proprietate fiind recunoscut prin sentinta civila nr.2790/1996 a Judecatoriei Constanta ,definitiva si irevocabila.Aceasta hotarâre se bucura de puterea lucrului judecat si are caracter executoriu.
Actiunea în revendicare este acea actiunea reala si petitorie prin care proprietarul,care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar,precum si recunoasterea dreptului sau de proprietate.În cadrul actiunii în revendicare,reclamantul este obligat sa probeze un dublu aspect si anume ca este proprietarul bunului si sa identifice bunul cu privire la care afirma un drept.
În referire la identificarea terenului ce face obiectul prezentului litigiu,reclamantii îsi întemeiaza dreptul de proprietate pe sentinta civila nr.2790/1996 a Judecatoriei Constanta,în cuprinsul careia s-a recunoscut calitatea lor de proprietari asupra terenului în suprafata de 600 mp.situat în Medgidia,Str.Republicii,nr.27,jud.Constanta(fila 13 dosar de fond).În egala masura,sesizate cu actiunea lamurire a titlului executoriu,respectiv a sentintei civile nr. 2790/1996 ,instantele judecatoresti,având la baza raportul de expertiza topografica efectuat de expertul Dumitrescu Florin au stabilit ca imobilul este situat în Municipiul Medgidia,fosta Strada I.V.Stalin,nr.27 si ca este delimitata în planul de situatie prin dreptunghiul de culoare rosie A,B,C,D,cu laturile de 15,respectiv 40 m,fiind delimitate si vecinatatile,prin raportare la raportul de expertiza efectuat în cauza(sentinta civila nr.1506/27.06.2005,filele 65 si urm.dosar de fond).Mai mult decât atât lucrarea a fost efectuata într-un proces în care intimatii au avut calitatea de parte,astfel încât orice aparare pe care acestia ar fi avut-o în referire la amplasamentul terenului a fost lamurita cu acea ocazie.
Prin urmare ,în mod eronat instanta de fond,a apreciat ca în lipsa elementelor de delimitare a terenului reclamantii nu justifica nici macar un drept de proprietate,cu consecinta respingerii actiunii ca neîntemeiata.
În referire la acest din urma aspect,desi instanta de judecata a respins actiunea ca neîntemeiata,apreciem ca aceasta nu a cercetat fondul,deoarece si-a limitat considerentele la neidentificarea terenului în litigiu,fara sa analizeze titlul de proprietate pe care reclamantii l-au exhibat si fara sa puna în discutie,din oficiu,în temeiul dispozitiilor art.129 c.pr.civ.,necesitatea efectuarii unei expertize tehnice imobiliare de identificare a terenului,daca nu se socotea lamurita sun acest aspect.
Ori,notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta de judecata, care nu a motivat decât pe scurt hotarârea, sa fi examinat totusi în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse, si fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantei, aceasta obligatie presupune, totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii în cauza. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotarârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotarârea din 8 iunie 2006).
Apreciem,în egala masura cadrul procesual stabilit de catre reclamanti,prin cererea de chemare în judecata,ca insuficient lamurit de catre instanta de fond.Astfel,în masura în care,din cuprinsul raportului de expertiza va rezulta ca terenul sau o parte a acestuia nu mai poate fi restituit în natura,se va ridica problema persoanei obligata la despagubiri pentru o atare situatie,cadrul procesual fiind insuficient determinat sub acest aspect. Ori, pentru acoperirea integrala a unui eventual prejudiciu suferit de catre reclamanti ,privati nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata valorii de circulatie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra întregii suprafete de teren ce se va stabili cu ocazia efectuarii expertizei imobiliare,conform aprecierii ce va reveni instantei de fond,obligatie ce incumba acestuia în virtutea faptului ca Statul Român este raspunzator de prejudiciul creat prin privarea reclamantilor de dreptul de proprietate asupra terenului si o eventuala înstrainare,daca acesta va rezulta din raportul de expertiza sau situatia juridica pe care pârâtii o vor depune.Se impune asadar lamurirea cadrului procesual pasiv,reclamantilor urmând a li se pune în vedere ca au posibilitatea de a largi cadrul procesual prin introducerea în cauza,în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Economiei si Finantelor.
În considerarea argumentelor de fapt si de drept expuse,în temeiul dispozitiilor art.297 alin.1 c.pr.civ.,apreciind ca instanta de fond nu a efectuat o veritabila cercetare a fondului,precum si ca se impune complinirea cadrului procesual,instanta,admitând apelul,va desfiinta sentinta civila apelata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.