Sentinta civila
Despagubiri
Pentru promovarea unei actiuni bazata pe îmbogatirea fara justa cauza se cer îndeplinite atât conditii materiale (îmbogatirea pârâtului, saracirea reclamantului, corelatie directa între acestea, nu neaparat legatura cauzala), cât si conditii juridice (lipsa temeiului juridic pentru îmbogatire, respectiv saracire, buna-credinta a îmbogatitului si lipsa altui mijloc juridic la îndemâna însaracitului pentru recuperarea pagubei).
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., s. nr. 336/16 martie 2010)
Prin cererea înregistrata reclamanta SC. V. C. SRL Bistrita a chemat în judecata pârâta SC. C. C. SRL Bistrita solicitând ca aceasta din urma sa fie obligata sa-i plateasca 365.954,46 lei reprezentând contravaloarea a 80.186 kg confectie metalica zincata montata la investitia “Grajd, Spatiu asteptare, Staie muls” din Jelna (investitie ce a avut antreprenor societatea reclamanta), precum si la 7000 lei, suma încasata abuziv în data de 16 septembrie 2008 prin introducerea unei file CEC în banca.
Starea de fapt stabilita de instanta.
Pârâta a initiat construirea unei ferme pentru vaci, cu sprijin prin finantare SAPARD, astfel ca dupa ce a intrat în posesia proiectului întocmit de SC. A.P. SRL Bistrita, a emis mai multe cereri de oferta catre constructori specializati, pentru ca acestia din urma sa faca oferte de pret pentru executarea constructiei.
Astfel cum rezulta din adresa de înaintare a cererii de oferta, odata cu cererea s-a remis fiecarui ofertant si: proiectul tehnic cu antemasuratori, listele de cantitati pentru lucrarile de constructii si arhitectura, instalatii sanitare, electrice si fundatii, adica întreaga documentatie întocmita pentru executarea proiectului.
Cu adresa nr. 26/11 septembrie 2006 reclamanta a înaintat pârâtei oferta ferma pentru realizarea obiectivului „Ferma Zootehnica 100 Vaci cu Lapte localitatea Jelna, judet Bistrita-Nasaud”, angajându-se ca va executa obiectivul cu suma de 1.779.138 lei+TVA (total 2.117.174 lei), sens în care a indicat în concret care sunt „obiectele” de predat în urma construirii, listele cu utilitatile necesar a fi realizate pentru functionarea fermei, precum si devizul oferta C.010 completat cu pretul propus de executant pentru fiecare material, manopera, utilaje (de fapt utilitati), costuri de transport, pret stabilit atât pe unitate (P/U) cât si la valoarea totala a operatiunii, la care s-au adaugat cheltuielile directe, CAS, somaj, sanatate, profit, fond de risc, rezultând pretul final de 1.136.305 lei, la care s-au adaugat instalatii electrice, sanitare, etc., astfel ca oferta ferma pentru executia întregului obiectiv a fost de 1.779.138 lei +TVA.
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, acceptat sa participe la realizarea proiectului cu fonduri SAPARD de maxim 50% din valoarea totala eligibila a Proiectului, sau din valoarea cheltuielilor efectiv realizate daca acestea sunt mai mici, finantând contractul pâna la aceasta valoare.
La data de 1 noiembrie 2006 între pârâta, în calitate de beneficiar, si reclamanta, în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul pentru „executarea, finalizarea si întretinerea obiectivului „Ferma Zootehnica 100 Vaci cu Lapte localitatea Jelna, judet Bistrita-Nasaud”, pretul stabilit fiind de 1.779.138 lei+TVA (art. 2.2), durata de executie fiind de 12 luni (art. 3.1), ceea ce înseamna ca obiectivul trebuia predat beneficiarului în data de 1 noiembrie 2007. Receptia obiectivului s-a realizat la 27 iunie 2008 prin procesul verbal cu nr. 1191, la aceeasi data reclamanta angajându-se ca va plati lucrarile neefectuate si pe cele efectuate necorespunzator, act înregistrat sub nr. 1190/27 iunie 2008). Pentru garantarea ducerii de îndeplinire a acestui angajament, reclamanta a înmânat reprezentantului pârâtei o fila CEC pentru a o „depune spre încasare în cazul în care se constata ca la 10 iulie 2008 nu s-au efectuat lucrarile enumerate mai sus”.
La peste doua luni dupa acest termen (16 septembrie 2008, conform sustinerii reclamantei si recunoasterii pârâtei), pârâta a încasat suma de 7000 lei, din totalul de 10.503,28 lei contravaloarea lucrarilor mentionate în angajament.
Reclamanta a pretins prin actiune ca în nenumarate rânduri a solicitat pârâtei sa-i plateasca contravaloarea metalului înglobat în obiectivul contractat spre realizare.
În acest sens, a depus la dosar adresa nr. 81/3.04.2008 înregistrata la Biroul executorului judecatoresc M. M. sub nr. 27/4.04.2008 la care a depus o factura fiscala din 2.04.2008 prin care solicita plata, precum si factura prin care dovedeste ca a achizitionat structura metalica.
Toate acestea constituie proba ca reclamanta a solicitat o singura data c/v materialelor ce fac obiectul cauzei (în 3.04.2008), adresa fara numar si data, fara dovada expedierii sau înmânarii neputând fi avuta în vedere.
Pe de alta parte, instanta constata ca reclamanta nu a invocat neplata cu ocazia receptiei ori cu ocazia punerii sale în întârziere pentru nerespectarea termenelor de executie (macar ca mijloc de aparare), precum si ca - daca data de pe factura nr. 0000141/25.03.2008 nu este eronata - materialul a fost întâi montat si abia apoi cumparat, adus de la furnizor.
Temeiurile de drept ale actiunii reclamantei.
Reclamanta a indicat ca actiunea sa se întemeiaza pe dispozitiile art. 992 si 969 Cod civil.
A priori este de mentionat ca cele doua texte nu pot fi aplicate în cadrul aceluiasi raport juridic, existenta unui contract între parti excluzând aplicarea art. 992 Cod civil.
Îmbogatirea fara justa cauza se sustine ca rezultând dintr-un fapt juridic licit care are ca efect cresterea patrimoniului pârâtului si micsorarea corelativa a patrimoniului reclamantului, fara un temei legitim.
Pentru promovarea unei actiuni bazata pe acest text legal se cer îndeplinite atât conditii materiale (îmbogatirea pârâtului, saracirea reclamantului, corelatie directa între acestea, nu neaparat legatura cauzala), cât si conditii juridice (lipsa temeiului juridic pentru îmbogatire, respectiv saracire, buna-credinta a îmbogatitului si lipsa altui mijloc juridic la îndemâna însaracitului pentru recuperarea pagubei).
În speta, reclamanta nu poate invoca art. 992 Cod civil si nu poate apela la actio in rem verso pentru ca pretinsa ei însaracire nu provine dintr-un fapt juridic licit al pârâtului si mai ales pentru ca reclamanta are la îndemâna o actiune bazata pe contract.
Deoarece reclamanta a indicat în actiune ca temei de drept si art. 969 Cod civil, a facut referire la conventia partilor si a anexat contractul, instanta va analiza cererea prin prisma acestui temei de drept si nu a art. 992 Cod civil, deoarece în conditiile existentei contractului comercial, art. 992 Cod civil este inaplicabil.
Desi expertul face referire la dispozitiile art. 77 si 78 din O.U.G. nr. 34/2006 când releva ca reclamanta nu a solicitat modificarea proiectului instanta stabileste ca nici actul normativ indicat nu este aplicabil cauzei, deoarece conform art. 9 din O.U.G. nr. 34/2006 în forma existenta la data încheierii contractului comercial si a celui de asistenta SAPARD, ordonanta se aplica numai în cazul în care finantarea este „în proportie de mai mult de 50% din aceste fonduri”, ori în speta, contractul prevede ca finantarea este de „pâna la 50%”.
Natura raportului contractual dintre parti si pretul.
Astfel cum rezulta din chiar conventia partilor, acestea au încheiat un contract de antrepriza de natura comerciala (art. 3 pct. 8 Cod comercial), prin care reclamanta în calitate de antreprenor s-a obligat sa execute o anumita lucrare pentru pârâta (beneficiar, client), pe riscul antreprenorului, în schimbul unui pret care se stabileste în raport cu rezultatul lucrarii.
Pretul este un element esential al contractului de antrepriza si modalitatea de stabilire a lui caracterizeaza contractul.
Astfel, pretul poate fi determinat sau determinabil, în raport de clauzele contractului referitoare la acest element esential.
Un pret determinat poate fi stabilit în doua modalitati : printr-o suma forfetara, globala, fixata în urma negocierii partilor; sau ca urmare a unui deviz, caz în care pretul global rezulta din însumarea preturilor stabilite pe faze de lucrari, partile convenind asupra sumei reiesite din calculul devizului.
Daca partile n-au convenit la încheierea contractului asupra unei sume globale, determinate, ci au stabilit ca pretul sa se stabileasca în baza devizului la terminarea lucrarilor, ne aflam în situatia unui pret determinabil care poate suferi influente în cursul executiei.
În speta, partile contractante au stabilit ca pretul lucrarii este de 1.779.138 lei +TVA (art. 2.2) si ca „este stabilit pe baza proiectului tehnic si a antemasuratorilor pe care executantul le-a primit si analizat anterior întocmirii contractului. Pretul nu poate fi modificat sub nici o forma pe parcursul executiei contractului”.
Rezulta fara putinta de tagada ca partile au stabilit un pret global, ferm „care nu poate fi modificat”.
Reclamantei i-a fost înaintat proiectul de executie, si devizul continând lista tuturor materialelor si lucrarilor ce trebuie puse în opera pentru finalizarea obiectivului, iar reclamanta a restituit pârâtei devizul cu preturile stabilite în dreptul materialelor si lucrarilor (pret unitar pe lucrare si material, pret total, pret global) si a însumat aceste preturi ajungând la valoarea totala de 1.779.138 lei +TVA.
Acest pret, în cuantumul fixat de reclamanta pe baza documentatiei ce i-a fost remisa (si nu altul), a fost acceptat de beneficiara-pârâta, asa încât toate sustinerile reclamantei privind faptul ca sumele de plata sunt orientative, ori ca pârâta i-ar fi furnizat date inexacte, sunt neavenite. De altfel, chiar reclamanta a sustinut în actiune ca pretul s-a fixat „în baza listei de cantitati de lucrari pusa la dispozitie de pârâta” (lista este de fapt devizul) si ca „în baza listei de cantitati” a întocmit oferta de pret.
Conventia partilor defineste la art. 4.1 lit. c, pretul contractului ca fiind „pretul platibil executantului de catre achizitor în baza contractului pentru îndeplinirea integrala si corespunzatoare a tuturor obligatiilor sale asumate prin contract”. În sfârsit, dar nu în ultimul rând, executantul are obligatia de a asigura materialele, instalatiile si toate celelalte obiecte (art. 12 alin. 2; f. 6-8).
Cauzele contractuale de mai sus, adresa de oferta a reclamantei (f. 84) si modul cum partile au stabilit acest pret, constituie argumentul de neînlaturat pentru caracterizarea pretului ca fiind determinat si prin aceasta nemodificabil.
Conform art. 1484 Cod civil (aplicabil prin prisma art. 1 al. 2 Cod comercial) „Întreprinzatorul sau arhitectul care s-a însarcinat a da gata un edificiu, dupa un plan statornicit si dezbatut cu comitentul, nu poate cere nici o sporire de plata, nici sub pretextul de scumpire a muncii manuale sau a materialelor, nici sub pretext ca s-a facut la planul zis schimbari si adaugiri, daca aceste adaugiri si schimbari n-au fost în scris aprobate si pretul lor de fapt cu comitentul”.
Este de esenta contractului de antrepriza ca riscul acestei conventii se asuma de antreprenor, astfel ca printre alte riscuri, fata de textul legal mai sus mentionat, antreprenorul care a contractat o lucrare pe un pret dinainte determinat este obligat sa execute si sa predea obiectivul în conditiile prevazute în acel contract, cât timp nu dovedeste acordul scris al beneficiarului (nu prin început de dovada scrisa) pentru majorarea pretului.
Practica judiciara a stabilit ca pretul global are putere de lege între partii, instantele nefiind în drept sa acorde executantului un pret mai mare, chiar daca acest pret corespunde unei valori superioare stabilita pe baza de expertiza.
Reclamanta a folosit cantitati de materiale mai mici decât cele prevazute în deviz.
Deoarece partile au convenit asupra proiectului si asupra cantitatilor de materiale si manopera (denumite generic „lucrari”) prevazute în deviz semnând contractul care consfintea aceste întelegeri, prin încheierea de sedinta din 15 mai 2009 instanta – fara a mentiona si inaplicabilitatea art. 992 Cod civil pentru a evita o antepronuntare – a admis proba cu expertiza tehnica solicitata de reclamanta, dar a cerut expertului sa stabileasca daca s-au folosit confectii metalice peste cele prevazute în deviz, daca s-a modificat proiectul etc.
Expertul a stabilit ca nu s-au solicitat suplimentari la cantitatile de materiale, ca antreprenorul nu a facut observatii dupa însusirea proiectului, precum si ca nu a fost necesara folosirea de confectii metalice suplimentare fata de cele din proiect si deviz.
La cererea reclamantei, expertul a stabilit cantitatile de materiale în kilograme pentru fiecare obiectiv în parte, rezultând ca din totalul de 80.186 kg materiale prevazute în proiect si deviz constructorul a utilizat numai 44.239,36 kg, mai putin cu 35.947 kg. Aceasta a fost posibil deoarece s-au montat stâlpi, panele, contravântuiri, grinzi la care materialul este cu pâna la 50% mai subtire decât cel prevazut, fapt ce pune în pericol edificatele realizate în conditii de vânt puternic, cantitate de zapada crescuta, coroziune mai rapida, etc.
În ce priveste continutul normelor codul CL 21A utilizat de reclamanta ca argument al pretentiilor banesti.
Instanta constata ca indicatorul de norme pentru întocmirea devizelor de lucrari de constructii agrozootehnice, locuinte si social culturale C – 1981, cuprinde la capitolul CL, consumurile specifice pentru materiale, forta de munca si utilaje, iar articolul CL 21A (subdiviziunea de constructor), pus în discutie de reclamanta, are titlul „confectii metalice diverse din profile laminate, tabla, tabla striata, zincata” si include cheltuielile cu: materiale, mâna de lucru, utilaje si transport.
Dupa cum rezulta din devizul predat de pârâta reclamantei si din devizul completat si semnat de constructor cu preturile propuse de acesta (ambele depuse în probatiune de reclamanta), la pozitia 18 este trecut codul de lucrare CL 21A (materiale, manopera, utilaje si transport), reclamanta indicând ca propune un pret total de 71.149 lei pentru acest cod.
Acelasi cod a fost indicat de reclamanta si în considerentele actiunii depuse la dosar, când a sustinut ca fata de continutul acestui cod obligatia sa contractuala a fost numai de a monta materialele din metal care compun obiectivul luat în antrepriza (sustinere contrara art. 12 alin. 2 din contract).
Numai ca în devizul înmânat expertului de catre reclamanta cu ocazia întocmirii expertizei (cu stampila si semnatura numai a constructorului), codul apare modificat: în loc de CL 21A, se înscrie CL 21 A1, cu operatiunea singulara de montare, tocmai pentru a dovedi sustinerile din actiune.
Cum în actiune si în aceleasi devize depuse initial de reclamanta codul este CL A21 (care cuprinde inclusiv materialele), instanta constata ca acesta a fost codul avut în vedere de parti la stabilirea pretului contractului de antrepriza.
Cum din contract si devize rezulta ca obligatia de procurare a materialelor, utilajelor si de efectuare a transportului este a antreprenorului, reiese o data în plus ca pretul este forfetar, global.
Oricum, din moment ce prin contract s-a stabilit un pret global, convenit ca fiind ferm si nemodificabil si cum, potrivit normei legale prevazuta de art. 1484 Cod civil, dupa încheierea conventiei nu se poate cere sporire de plata, actiunea reclamantei este neîntemeiata.
Cererea de obligare a pârâtei la plata a 7000 lei încasati prin CEC.
Din angajamentul de plata a lucrarilor neefectuate si a lucrarilor efectuate necorespunzator înregistrat sub nr. 1190/27 iunie 2008 rezulta ca reclamanta garanteaza beneficiarului SC. C. C. SRL Bistrita efectuarea remedierilor pâna la 10 iulie 2008, în caz contrar sa achite contravaloarea acestora în suma de 25.000 lei.
Îndeplinirea angajamentului este garantata prin înmânarea reprezentantului pârâtei a unei file CEC care va fi pusa spre încasare daca nu s-au efectuat remedierile pâna în 10 iulie 2008.
Pârâta a încasat din cei 25.000 lei mentionati, numai suma de 7000 lei, în data de 16 septembrie 2008.
Prin scriptul mentionat mai sus reclamanta a garantat executarea obligatiilor asumate pentru efectuarea lucrarilor contractuale si neexecutate si remedierea celor realizate cu defecte.
Pârâta este creditoarea acestor obligatii si dreptul sau de a apela la mijlocul de plata ce i s-a oferit ca garantie rezulta din chiar angajamentul reclamantei, astfel ca sustinerea reclamantei ca încasarea s-a facut fara temei si fara sa existe act semnat între parti sunt, de asemenea neavenite.
Vazând dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, reclamanta va fi obligata la plata catre pârâta a cheltuielilor de judecata în suma de 500 lei, onorar de avocat.