Pericolul social al faptei, în sensul art. 18 C.pen. Conditii de aplicare a art. 18 ind. 1 C.pen.
Articolul 18 ind.1 C.pen. urmareste excluderea din sfera legii penale a faptelor incriminate formal , ca urmare a îndeplinirii trasaturilor esentiale ale infractiunii, dar care – în concret – datorita gradului lor de pericol social cu totul redus, nu pot constitui infractiuni.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 81 din 6 noiembrie 2008
Prin sentinta penala nr. 219 din 15 februarie 2008, pronuntata în dosarul nr. 3401/333/2007 al Judecatoriei Vaslui, s-a dispus condamnarea inculpatului C.R. la pedepsele:
- cinci luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen., si art. 74 lit. c), 76 lit. e) teza I C.pen.;
- cinci luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. si art. 74 lit. c, 76 lit. e teza I C.pen.;
- patru luni închisoare pentru savârsirea infractiunii pre. De art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. si art. 74 lit. c în conditiile art. 76 lit. d C.pen..
În baza art. 33 lit. a si 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de cinci luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei de patru luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 3148/30.11.2006 a Judecatoriei Vaslui, definitiva la data de 20.12.2006 pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. si art. 74 lit. c C.pen. în conditiile art. 76 lit. e teza I C.pen., pedeapsa ce a fost cumulata cu pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta, inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 9 (noua) luni închisoare.
Pe durata prevazuta de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a, b C.pen..
În baza art. 191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare; onorariul pentru aparatorul desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special al Ministerului Justitiei.
Apelul formulat de inculpatul C.R. a fost respins ca nefondat – de Tribunalul Vaslui – prin decizia penala nr. 114/A din 28 mai 2008.
Împotriva ambelor hotarâri a declarat recurs inculpatul C.R. În motivarea recursului, inculpatul a sustinut ca instantele de fond si de apel în mod gresit au apreciat pericolul social al faptelor comise numai prin prisma circumstantelor reale, ignorând împrejurarile personale, care vizeaza conduita inculpatului: starea de minoritate, sinceritatea si regretul manifestat, constientizarea consecintelor actiunilor sale, responsabilizarea si mentinerea unui comportament pozitiv prin întemeierea unei familii si sprijinirea acesteia din punct de vedere material si moral.
Analiza cumulativa a acestor circumstante evidentiaza ca faptei inculpatului îi lipseste una din trasaturile esentiale ale infractiunii si anume pericolul social, iar reeducarea acestuia poate fi realizata si prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârilor si, în urma rejudecarii cauzei, sa se dispuna achitarea inculpatului în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. b 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 1 C.pen..
Curtea, examinând actele si lucrarile dosarului în raport de criticile formulate dar si din oficiu prin prisma cazurilor de casare prevazute în art. 385 9 alin. 3 C.pr.pen. a constatat ca recursul nu este fondat.
Curtea a retinut ca, potrivit art. 18 ind.1 C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Din aceasta dispozitie rezulta ca s-a urmarit excluderea din sfera de actiune a legii penale a faptelor incriminate formal ca urmare a îndeplinirii trasaturilor esentiale ale infractiunii, dar care în concret, datorita gradului lor de pericol social cu totul redus nu pot constitui infractiune.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se au în vedere împrejurarile ce au ocazionat sau pe fondul carora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita si persoana acestuia, precum si scopul urmarit.
În speta, instantele de fond si de apel evaluând întregul material probator existent la dosarul cauzei în mod corect au apreciat ca faptele inculpatului întrunesc trasaturile esentiale ale infractiunii asa cum sunt acestea prevazute de art. 17 din Codul penal, prin raportare la toate criteriile mentionate în art. 18 1 alin. 2 C.pen., în ansamblul lor, fara a da o eficienta mai mare unora în detrimentul celorlalte.
Inculpatul C.R. a savârsit infractiuni la regimul circulatiei rutiere respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, cu o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge si parasirea locului accidentului, accident produs ca urmare a unei infractiuni.
Actiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public de catre o persoana fara a avea pregatirea si aptitudinile fizice si psihice necesare – calitati atestate de un permis de conducere valabil si corespunzator categoriei autovehiculului -, precum si cu o îmbibatie alcoolica în sânge ce depaseste limita legala, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulatiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurarile în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de savârsirea actiunii constitutive, si nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstantele în care s-a savârsit fapta si din urmarile produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Din probele dosarului rezulta ca inculpatul dupa ce a consumat o cantitate însemnata de alcool, fara a poseda permis de conducere a condus autoturismul tatalui sau pe o strada intens circulata din municipiul Vaslui, a intrat în coliziune cu un alt autoturism care stationa într-o parcare, dupa care, refuzând sa astepte sosirea organelor de politie si-a continuat deplasarea. Deoarece carosabilul era acoperit cu zapada si inculpatul nu poseda cunostintele si aptitudinile necesare unei conduceri neprimejdioase a acrosat un indicator cu semnificatia „Cedeaza trecerea”, a derapat si a intrat în coliziune cu un gard metalic, amplasat pe marginea trotuarului, iar în urma impactului autoturismul s-a oprit, fiind ulterior depistat de lucratorii de politie.
Inculpatul a fost testat initial cu aparatul alcooltest, apoi i-au fost recoltate probe biologice. Din buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie rezulta ca la prima proba (ora 23.45) inculpatul avea o alcoolemie de 2,00 gr ‰, iar la a doua proba (ora 00.45) alcoolemia inculpatului era de 1,80 gr ‰.
Aceste circumstante reale vizând modul de savârsire a faptelor concretizeaza pericolul social specific unei infractiuni în conditiile art. 18 C.pen., pericol ce trebuie examinat în raport de ansamblul infractional pe care îl reprezinta concursul de infractiuni si care, reda persistenta infractionala a inculpatului si, implicit, pericolul social al faptelor si al inculpatului.
Din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca anterior a mai fost condamnat pentru savârsirea unei infractiuni la regimul circulatiei, faptele ce formeaza obiectul prezentei cauze fiind comise în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinta penala nr. 3148/30.11.2006 a Judecatoriei Vaslui, ceea ce denota dispretul acestuia pentru dispozitiile penale.
Conduita necorespunzatoare a inculpatului fata de ordinea de drept determinata de condamnarea anterioara, precum si urmarile ce s-ar fi putut produce dovedesc ca faptele analizate prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si trebuie sanctionate atât pentru reeducarea inculpatului cât si pentru apararea societatii civile, prin descurajarea savârsirii unor astfel de fapte de catre alte persoane, a constatat instanta de recurs.
Împrejurarea ca la scurt timp dupa savârsirea infractiunilor inculpatul s-a debarasat de anturajul nefast pe care îl frecventa, s-a încadrat în munca si are o buna comportare în familie si în societate, în mod corect a fost apreciata drept circumstanta atenuanta si evaluata în cadrul dispozitiilor art. 72 C.pen. privind individualizarea pedepselor, nefiind relevanta sub aspectul existentei pericolului social al faptelor.
În contextul prezentei cauze, curtea a considerat ca în mod just a fost dispusa fata de inculpatul minor aplicarea unei pedepse privative de libertate cu executare în regim de detentie, temeinic si legal individualizata în urma cumulului aritmetic conform art. 83 C.pen..
În raport cu cele mentionate decizia instantei de apel este legala si temeinica sub toate aspectele, asa încât criticile formulate de inculpat nu sunt fondate. Totodata, curtea a constatat ca în cauza nu este incident nici unul dintre cazurile de casare se ce iau în considerare din oficiu potrivit art. 385 ind.9 alin. 3 C.pr.pen..
Fata de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. s-a respins recursul promovat de inculpat.