SENTINTA PENALA Nr. 56/1 februarie 2010
Constata ca prin cererea înregistrata sub nr.4828/260/2009 pe rolul Judecatoriei Moinesti, jud. Bacau, SC M, I. SRL a formulat plângere împotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului în contradictoriu cu intimatii L. G. D.,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V., desfiintarea ordonantelor si retinerea spre judecare a cauzei si în subsidiar trimiterea cauzei la Parchet pentru redeschiderea urmaririi penale.
In plângerea formulata în termen legal, arata petenta ca solutia procurorului nu este temeinica si legala si se bazeaza pe depozitiile martorilor care sunt subiective si nu pe expertiza contabila care are valoare probatorie mai mare fata de obiectul plângerii.
Din actele dosarului instanta retinut urmatoarele:
Prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de L. G.D. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.215 alin. 1 Cod penal deoarece nu s-a dovedit existenta faptei, L. G. D,,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V.,pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.249 Cod penal deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infractiuni sub aspectul laturii obiective si subiective.
Solutia a fost mentinuta prin ordonanta nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului ,1a plângerea petentei
L. G. D.,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V. au avut calitatea de fosti salariati ai SC M. I. SRL, exercitându-si functia în cadrul serviciului contabilitate , având printre alte atributii si întocmirea facturilor fiscale catre clienti. Reprezentantul societatii petente a invocat faptul ca acestia nu au completat corespunzator facturile prin identificarea datelor personale ale acestora , aspect ce a condus la imposibilitatea recuperarii debitelor restante . Se arata de asemenea ca L. G. a achizitionat marfa în numele societatii conform unui numar de 9 facturi, marfa care nu a intrat în sediul societatii. Din studiul probelor de la urmarirea penala , inclusiv a expertizei (filele 60-79 dosar) rezulta ca pentru perioada solicitata pentru a fi supusa verificarii , ianuarie 2005-ianuarie 2007 , pentru toate facturile de aprovizionare cu materiale s-au întocmit note de intrare receptie si au intrat în gestiunea SC M. I. SRL. la întocmirea documentelor de livrare nu s-au respectat prevederile art.2 si 6 din Legea nr.82/1991 , reactualizata .
Facturile au fost înregistrate în contabilitatea firmei la rubrica clienti si reprezinta debite restante în valoare de 574.856 lei si 37,385 lei.
Deficientele constau în : la cumparatori persoane fizice nu s-au completat decât numele si localitatea , fara adresa , act de identitate , CNP , la cumparatori persoane juridice , nu s-au completat decât numele si localitatea , tara adresa , numar de înregistrare la Registrul Comertului, Codul Unic de înregistrare Fiscala , cont bancar si banca , la rubrica întocmit pe toate facturile nu este consemnat numele si prenumele ,CNP celui care a completat documentul , pentru cumparatorii persoane fizice ,numele cumparatorului nu este acelasi cu numele delegatului înscris pe factura si care a semnat de primire a marfii.(fila 62 dosar urmarire penala).
Conform art. 17 Cod penal, infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
Pentru existenta art 249 Cod penal este necesara încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.
Astfel facturile care nu cuprind toate elementele pot sta la baza unei raspunderi civile pentru persoanele care au beneficiat de serviciile si produsele petentei în cadrul unui litigiu comercial si nu se îndeplineste conditia cauzarii a unei tulburari însemnate în bunul mers al SC M. I. SRL sau o paguba patrimoniului acesteia.
In ceea ce priveste cele 9 facturi fiscale pe baza carora L. D. a achizitionat marfa de la SC V. SRL , SC D. SRL si SC H. SRL C,acestea au fost achitate cu file CEC completate integral de catre administratorul societatii M. G. si asa cum rezulta din depozitia martorei A.V. , o parte din marfa a fost dusa la domiciliul administratorului si o parte la o biserica din zona unde se construia o casa praznicala.
Din depozitia aceleasi martore reiese ca materialele respective au fost au fost folosite pentru renovarea sediului societatii si ridicarea un», r adaposturi pentru animale.
Pe cale de consecinta petenta nu a fost dusa în eroare de catre L. , prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba , conform art.215 Cod penal. Instanta va retine ca pentru a exista infractiunea de neglijenta în serviciu este necesar ca neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu sa se fi produs cu vinovatie sub forma culpei (neglijenta) Culpa simpla (sau neglijenta) ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-1 prevada. Aprecierea vinovatiei sub forma culpei urmeaza a se stabili dupa observarea criteriilor prevazute de lege: daca faptuitorul trebuia sa prevada rezultatul faptei
sale si daca putea sa-1 prevada.
Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penala in stabilirea obligatiei de prevedere este cel al împrejurarilor în care se savârseste fapta, pentru a observa daca orice om normal si atent din categoria faptuitorului avea în momentul savârsirii faptei posibilitatea sa prevada rezultatul.
In speta din analiza materialului probator administrat rezulta ca persoanele care lucrau în contabilitatea firmei nu aveau o fisa a postului clar delimitata iar circuitul actelor contabile era lasat la latitudinea mai multor functionari . Analizând asadar existenta obligatiei de prevedere prin raportare la circumstantele producerii faptei, se poate aprecia ca nici un salariat care oricât de prudent si diligent ar fi fost, nu ar fi putut sa prevada producerea rezultatului pagubitor al faptei.
Fata de cele aratate anterior , în baza art.278 indice 1 al.8 lit.a C.p.pen. respinge ca nefondata plângerea formulata de petenta SC M, I. SRL împotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07,2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/11/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului
Va fi mentinuta ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
în baza art. 192 alin.2 C.p.pen. va fi obligata petenta SC M. I. SRL la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Având în vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si întemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si întrucât în cauza probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasând loc unei nesigurante în privinta vinovatiei inculpatului Bîlbîie Petru, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia „orice îndoiala este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul în care principiul aflarii adevarului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regaseste în materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, în masura în care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie îndoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului în legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie într-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovatiei acuzatului si sa-1 achite.
înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt.
înfaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se întemeieze, în hotarârile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure, în masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorâta din dovezile administrate în cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o înfatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi îndoiala persista în ce priveste vinovatia, atunci îndoiala este „echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatul trebuie achitat.
Faptele inculpatului în concret, nu întrunesc gradul de pericol social ale unor infractiuni.
Art. 181 alin. 2 C.p.p. prevede ca la stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
De asemenea, în ceea ce priveste persoana inculpatului, din declaratiile martorilor nu rezulta ca aceasta ar fi o persoana cu un comportament imoral în familie sau în societate chiar daca a mai fost condamnat pentru o infractiune tot asupra partii vatamate.
Tocmai de aceea avându-se în vedere ca în caz de condamnare ar trebui ca noua pedeapsa sa fie cu executare în regim de detentie se impuneau probe solide in acuzarea sa.
Partea vatamata s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 20.000 lei daune morale si 5000 lei contravaloarea geamului distrus .
Conform facturii de la fila 10 dosar urmarire penala , un geam este de 124,68 euro , pret de care seva tine seama ca distrugerea este a geamului efectiv si nu a tâmplariei în totalitate.
Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat, a-1 repara, iar conform art. 999 din acelasi cod omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Dispozitiile legale mentionate, cai 2 folosesc termenul general de "prejudiciu", fara a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, trebuie interpretate in sensul ca urmeaza sa fie reparate atât prejudiciile materiale cat si cele morale cauzate prin fapte ilicite.
Partea vatamata eu a dovedit contravaloarea hainelor rupte , situatie pentru care vor fi respinse despagubirile civile.
In ceea priveste daunele morale , în literatura juridica, s-a conchis ca dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor
morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
In baza art.278 indice l al.8 lit.a C.p.pen. respinge ca nefondata plângerea formulata de petenta SC M. I. SRL împotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului în contradictoriu cu intimatii L. G,G. A. s.a..
Mentine ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
In baza art.192 alin.2 C.p.pen. obliga petenta SC M. I. SRL la plata a 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 01.02.2010