Plângere împotriva ordonantei procurorului, de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului. Modificarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmarire penala.
Domeniu asociat: Probe
Sentinta penala nr.210/P/2009
Prin plângerea înregistrata la Judecatoria Piatra Neamt petentul a solicitat desfiintarea rezolutiei nr. 105/II-2/20.03.2009 data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt.
În motivarea plângerii, petentul a aratat, în esenta, ca la 11.11.2008 a fost solicitat telefonic de catre primarul comunei pentru a aplana un conflict provocat de catre numita, ca s-a deplasat la biroul primarului, unde a observat o femeie ce provoca scandal, ca i-a cerut acesteia sa paraseasca biroul, însa aceasta a refuzat, astfel ca a încercat sa o scoata fortat, ca, întrucât aceasta s-a opus, a încercat sa o încatuseze, punându-i catuse doar la o mâna, moment în care în birou au intrat seful de post si sotul numitei, cu totii parasind biroul primarului si ca se simte nedreptatit, deoarece prin solutia data în dosar, a fost sanctionat cu amenda administrativa de 500 lei.
În sustinerea plângerii, petentul a anexat copia rezolutiei atacate, precum si procedura privind imobilizarea persoanelor.
La termenul din 15.07.2009, instanta, fata de faptul ca plângerea de fata vizeaza o rezolutie pronuntata de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, în legatura cu un dosar de urmarire penala în care petentul a fost cercetat pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva, iar din adresa nr. a I.P.J. Neamt, rezulta ca petentul are calitatea de agent de politie si organ al politiei judiciare, din oficiu, a ridicat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Piatra Neamt, fata de dispozitiile art. 2781 alin.1 din Codul de procedura penala, care stabilesc competenta de solutionare a plângerii întemeiate pe dispozitiile acestui articol, aratând ca plângerea se face la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
Prin sentinta penala nr. pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, s-a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Piatra Neamt si în temeiul art. 39 si 42 din Codul de procedura penala, raportat la art. 2781 alin.1 din Codul de procedura penala, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei, având ca obiect plângerea formulata de catre petentul data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiile art. 2781 alin.1 din Codul de procedura penala, competenta de solutionare a plângerii, întemeiate pe dispozitiile acestuia articol, apartine instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
Din adresa a I.P.J. Neamt, rezulta ca petentul are calitatea de agent de politie si organ al politiei judiciare.
Potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002, infractiunile savârsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare se judeca, în prima instanta, de catre tribunal, în cazul politistilor prevazuti în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului (politistii din corpul agentilor de politie).
Instanta, fata de dispozitiile legale mai sus citate, a admis exceptia necompetentei materiale si, în temeiul art. 39 si 42 din Codul de procedura penala, raportat la art. 2781 alin.1 din Codul de procedura penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamt.
Analizând actele dosarului de urmarire penala nr., Tribunalul constata ca plângerea este fondata, motivat de urmatoarele:
Prin ordonanta nr data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului , pentru fapta prev. de art.250 alin.3 Cod penal si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii în suma de 500 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca la data de 14 noiembrie 2008, a formulat plângeri penale la Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt si la I.P.J. Neamt, rec1amând faptul ca, în ziua de 11 noiembrie 2008, când s-a prezentat la primarul, spre a ridica autorizatia de constructie pe numele fiului ei, plecat la lucru în Spania, acesta a refuzat sa-i elibereze actul si, apoi, a cerut sprijinul agentilor de politie pe care i-a instigat sa o agreseze.
Din verificarile efectuate rezulta ca, în dimineata zilei de 11 noiembrie 2008, a mers la Primaria, pentru a obtine de la primar autorizatia de constructie, pentru edificarea unei case de catre fiul ei.
Primarul, la ora 8,30, când a ajuns, era într-o sedinta de lucru cu o parte a personalului angajat.
Desi a fost solicitata sa astepte terminarea sedintei, nu s-a conformat si a cerut primarului sa-i predea actul, cu sublinierea ca nu va parasi biroul acestuia, pâna când nu va obtine documentul. Atunci, i-a transmis ca aceasta avea în evidenta, o restanta importanta la plata consumului de apa, solicitându-i sa faca plata, pentru a intra în posesia autorizatiei.
În împrejurarile respective, cum debitul nu era pe numele fiului ei, a proferat expresii si cuvinte jignitoare si defaimatoare la adresa primarului.
Persoanele prezente, în numar de patru, printre care era si viceprimarul comunei, au parasit biroul. a procedat si el la fel, dar dupa ce a solicitat, pe telefonul fix, sprijinul agentilor de politie din comuna.
a ramas singura în biroul primarului, pâna la aparitia agentului de politie. Când a intrat în birou, i-a dat explicatii acestuia - ca se refuza de catre primar - sa-i elibereze autorizatia de constructie în cauza. Agentul de politie a solicitat sa-i prezinte actul de identitate, comunicându-i ca nu-l are asupra ei, în schimb si-a spus datele personale.
Fata de agentul de politie, a avut o atitudine corespunzatoare. Aceasta a refuzat sa plece din birou, pâna când primarul nu-i rezolva problema cu care era solicitat si pentru care ea s-a deplasat la sediul Primariei.
Fara a avea motive care sa justifice atitudinea de încatusare a ei, agentul de politie, învinuitul, a trecut la folosirea fortei, pentru a ajunge la aceasta finalitate. Prin imobilizarea victimei, el a reusit de i-a aplicat o veriga a catusei pe mâna dreapta, cealalta ramânând libera datorita opunerii de rezistenta din partea acesteia. Învinuitul s-a oprit din actiune când a constatat ca nu reuseste sa-i aplice veriga catusei si la mâna stânga.
Atunci, si-a facut aparitia, în birou, mai întâi sotul victimei si, în
momentele imediat urmatoare, alti doi politisti, unul dintre ei, seful de post, care avea cunostinta despre cererea de sprijin din partea politiei facuta de catre primar. Agentul de politie si agentul de politie, sef de post la, nu au intervenit, în nici un mod, pe linia finalizarii încatusarii partii vatamate. Cel dintâi, dimpotriva, a convins-o pe cea în cauza sa se supuna, spre a-i fi scoasa veriga catusei de la mâna dreapta.
La fata locului s-a deplasat o autosanitara si, apoi, o echipa a unui post local de televiziune. Personalul medical de pe autosanitara a constatat, în urma examinarilor medicale la care a fost supusa victima, ca nu era cazul sa fie transportata la vreo unitate spitaliceasca.
Echipa de televiziune solicitata de sotul victimei a transmis pe postul de televiziune pe care-l reprezenta, un reportaj de la fata locului, cu privire la incidentul produs în primarie si care a avut-o ca victima pe.
Seful de post a întocmit proces - verbal de contraventie la Legea nr.61/ 1991, pentru manifestarile pe care le-a avut în biroul sau fata de primarul, aplicându-i o amenda în suma de 200 lei.
Actul a fost întocmit, dupa ce au fost audiate o parte din persoanele care erau de fata când s-a comis contraventia. Procesul-verbal de contraventie a fost trimis prin corespondenta la locuinta lui, aceasta nefiind de fata la emiterea actului. În contextul celor descrise, se retine ca învinuitul nu avea temeiuri care sa justifice încatusarea victimei, deoarece nu erau realizate niciuna din situatiile enumerate în Procedura privind imobilizarea persoanelor.
Actiunea de încatusare este lipsita, cu atât mai mult de temei, deoarece privea o femeie, care are o vârsta de totala maturitate – 46 de ani.
În aprecierea gradului de pericol social concret al faptei de purtare abuziva, se are în vedere ca învinuitul este lipsit de experienta necesara pentru astfel de proceduri, el având o vechime în cadrele politiei de aproximativ 1 an de zile.
Astfel se va retine ca, prin continut si consecinta, fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. O sanctiune cu caracter administrativ, situata catre limita inferioara prevazuta de lege, este gasita suficienta si de natura sa previna comiterea unor fapte similare de catre acesta.
Fata de, s-a dispus neînceperea urmaririi penale, pentru infractiunile prev. de art.25 Cod penal, cu referire la art.250 alin.3 Cod penal, privind pe cel dintâi si art.246 Cod penal si art.250 alin.3 Cod penal, fata de cel de-al doilea, deoarece faptele rec1amate nu exista.
În ce priveste pe învinuitul s-a mai aratat ca, leziunile pe care le-a prezentat victima, toate sunt numai rezultatul folosirii fortei la încatusare, acesta neexercitând si alte violente asupra ei. Tot cu privire la el, pentru infractiunea prev. de art.246 Cod penal s-a dispus neînceperea urmaririi penale, deoarece fapta nu exista.
Împotriva ordonantei a formulat plângere, în termen legal,învinuitul.
Prin rezolutia nr., data de prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, s-a respins, ca neîntemeiata, plângerea formulata de învinuitul, împotriva ordonantei din dosarul Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, cu motivarea ca, în mod evident, probele aflate la dosarul cauzei, arata ca învinuitul a fost abuziv în purtarea sa fata de, neexistând nici un temei care sa justifice, în momentul respectiv, încatusarea acesteia.
Examinând plângerea formulata de petent, precum si actele si lucrarile din dosarul nr. al Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, Tribunalul constata ca aceasta este întemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 250 alin. 1 din Codul penal, infractiunea de purtare abuziva consta în întrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, iar cea prevazuta de alin. 3, consta în lovirea sau alte acte de violenta savârsite de catre un functionar public, în conditiile alin. 1.
Potrivit Procedurii privind imobilizarea persoanelor, în timpul activitatii curente, politistii pot realiza imobilizarea prin folosirea mijloacelor din dosare ( inclusiv catuse), în cazul persoanelor care blocheaza, în afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, încearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si ale organizatiilor de interes public ori privat, pericliteaza, în orice mod, integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii.
Or, asa cum s-a retinut si în ordonanta atacata, a refuzat sa plece din biroul primarului, pâna când acesta nu-i elibereaza autorizatia de constructie, pentru edificarea unei case de catre fiul ei, motiv pentru care primarul a si solicitat interventia organelor de politie. La solicitarea primarului, a sosit la fata locului petentul, agent de politie la Postul de politie, care a încercat sa determine intimata sa paraseasca biroul. În conditiile în care aceasta a refuzat constant, petentul a recurs la imobilizarea acesteia, reusind sa o încatuseze la mâna stânga.
Astfel, petentul a actionat în conformitate cu dispozitiile cuprinse în Procedura privind imobilizarea persoanelor, cu atât mai mult cu cât a încercat, anterior actiunii de încatusare, sa determine intimata sa paraseasca biroul.
Având în vedere ca petentul a actionat, în mod legal, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 3 din Codul penal, atât sub aspect subiectiv cât si obiectiv.
Fata de cele ce preced, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedura penala, se va admite plângerea formulata de, împotriva ordonantei din data de Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, în dosarul nr., se va desfiinta, în parte, ordonanta atacata, si, rejudecând cauza, în fond, se va schimba temeiul scoaterii de sub urmarire penala a învinuitului, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 250 alin. 3 Cod penal, din art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 din Codul de procedura penala si art. 181 din Codul penal, în dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedura penala.