Plângere în baza art.2781Cpp.Fapte ce nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev. si ped. de art.249, art.289 si art.291 Cp.
Prin sent.pen. nr.392/16 oct.2007 s-a respins ca neîntemeiata, plângerea formulata de petentul L.D. împotriva rezolutiei nr. 389/II/2/2007 din 27.09.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal, fiind mentinuta solutia de neîncepere a urmaririi penale fata de numita V.A.R. pentru savârsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art.249, 281, 289, 291 si 292 C.p. In baza art.192 alin 2 C.p.p. a fost obligat petentul la plata sumei de 20 lei , reprezentând cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a retinut ca prin plângerea adresata Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal în data de 09.03.2007, L.D. a solicitat condamnarea numitei V.A.R., secretara Primariei comunei Daneasa, jud. Olt pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 249, art.281, art.289, art.290 si art.291 C.p., aratând ca aceasta în mod intentionat a introdus în masa succesorala a defunctului B.F. si suprafata de 0,15 ha teren intravilan, suprafata ce în realitate îi apartinea sotiei sale L.M. din anul 1994, ca urmare a unui partaj succesoral încheiat cu fratii sai.
Totodata se considera ca numita V.A.R. a mai facut afirmatii cu caracter nereal în cuprinsul unei întâmpinari pe care a depus-o la Tribunalul Olt în cadrul unui proces formulat de partea vatamata împotriva faptuitoarei, proces ce a avut ca obiect art.1 din Legea nr.544/2001.
Se mai arata ca aceeasi faptuitoare se face vinovata si de savârsirea infractiunii de exercitare fara drept a unei profesii, deoarece i-a redactat o cerere de chemare în judecata prin care solicita instantei de judecata rectificarea înscrisului ce cuprindea date nereale, respectiv certificatul de mostenitor.
Instanta a retinut ca în anul 1994, numitei L.M. în urma unui partaj ce a avut loc între ea si fratii sai , i s-a atribuit o suprafata de 0,15 ha teren intravilan, ramas de pe urma tatalui lor, decedat în anul 1989 si aferent casei de locuit. Terenul respectiv era cuprins în certificatul de mostenitor nr.1173/1989 eliberat de Notariatul de Stat Caracal si privind succesiunea defunctului B.D.. În respectiva hotarâre de partaj( sent.civ. nr.1835/24 martie 1994 a Judecatoriei Caracal) , terenul respectiv nu este individualizat decât prin suprafata, fara a fi precizate vecinatatile acestuia.
Despre hotarârea respectiva s-a facut mentiune în registrul agricol pe anii 1992-1996, la data de 13.07.1994, la rolul numitei L.M., precizându-se conform hotarârii doar suprafata de teren fara precizarea vecinatatilor.
Ulterior, în anul 2002, pe numele mostenitorilor defunctului B.D. a fost emis titlul de proprietate nr.7837/21/20.02.2002, titlu în care este inclusa si o suprafata de teren de 1529 mp, în intravilan, curti si constructii, cu aratarea vecinatatilor, a situarii acesteia în tarla si parcela.
Din datele existente la dosar nu reiese ca numita L.M., care figureaza în respectivul titlu de proprietate ar fi formulat actiune în anularea acestuia, pe motiv ca respectiva suprafata de teren este bun propriu( în urma partajului din anul 1994) si nu bun succesoral, detinut în indiviziune cu ceilalti mostenitori.
În anul 2005, când unul din fratii numitei L.M. a decedat, mostenitorii acestuia au formulat cerere de deschidere a succesiunii de pe urma sa.
În sesizarea de deschiere a procedurii succesorale, secretara primariei numita V.A.R. a trecut si suprafata de 1,24 ha conform titlului de proprietate nr.7837/21/20.02.2002, titlu prezentat de mostenitori, neanulat si implicit considerat ca valabil.
În certificatul de mostenitor nr.309/05 sept.2005, eliberat de BNP I.L., printre bunurile succesorale figureaza si cota indiviza de 1/3 din tot terenul cuprins în respectivul titlu de proprietate , si anume de 28.800 mp.
Se constata pe de o parte ca notarul nu a fost legat de mentiunile facute de numita V.A.R. în sesizarea de deschiere a procedurii succesorale, întrucât în respectiv sesizare apare suprafata de 1,24 ha ( si nu cota de 1/3 din 2,88 ha ) , ci a avut în vedere titlul de proprietate nr.7837/21/20.02.2002, emis pe numele defunctului, titlu care era perfect valabil la acea data, nefiind anulat si neexistând nicio actiune de anulare împotriva acestuia care sa fi pus eventuale semene de întrebare asupra mentiunilor cuprinse în acesta.
Prin urmare nu se poate sustine ca urmare a mentiunilor facute de catre numita V.A.R. în sesizarea de deschiere a procedurii succesorale, mentiuni ce nu ar fi tinut seama de mentiunile din registrul agricol, notarul ar fi cuprins în masa succesorala si terenul proprietatea exclusiva a sotiei partii vatamate.
Pe de alta parte, respectiva persoana nici nu avea posibilitatea sa prevada ca terenul din titlu de proprietate, teren bine individualizat este unul si acelasi cu cel trecut la rolul lui L.M., unde nu apare decât o suprafata de 0,15 ha, fara vecinatati sau date privind situarea acestuia exacta(tarla, parcela).
Chiar daca, se considera ca numita V.A.R. ar fi avut într-adevar cunostinta ca este vorba despre unul si acelasi teren, având în vedere pe de o parte existenta unui titlu de proprietate aflat în circuitul civil, perfect valabil, eliberat ulterior înscrierii în registrul agricol a ternului de 0,15 ha la rolul lui L.M., iar pe de alta mentiunile din registrul agricol, aceasta era obligata sa includa în masa succesorala a defunctului B.F. respectiva suprafata de teren, conform actelor prezentate de parti si nu sa faca mentiuni ce ar fi derivat din constatari personale si care nu ar fi avut nici o sustinere legala în acel moment.
Pentru aceste motive, instanta considera ca în mod corect prin rezolutia atacata s-a considerat ca nu se poate retine în sarcina numitei V.A.R., savârsirea infractiunilor de neglijenta în serviciu( art-.249 Cp) , fals intelectual ( art.289 Cp) sau uz de fals ( art.291 Cp).
Este adevarat ca asa cum s-a aratat mai sus, în sesizarea de deschiere a procedurii succesorale, numita V.A.R. a trecut si suprafata de 1,24 ha conform titlului de proprietate nr.7837/21/20.02.2002, desi în mod corect ar fi trebui sa treaca cota de 1/3 din suprafata de 2,88 ha, dar pe de o parte nu acest lucru este considerat de partea vatamata a fi gresit, iar pe de alta parte nu exista vreo dovada ca aceasta mentiune ar fi fost facuta cu intentie, pentru a se putea retine infractiunea de fals intelectual.
Pe de alta parte asa cum s-a retinut si prin rezolutia procurorului, aceasta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie , conform art.52 Cpp, art.66 alin 1 Cpp, art.23 alin 11 din Constitutie si art.6 paragraful 2 din CEDO, prezumtie ce poate fi rasturnata doar prin probe certe, clare de vinovatie.
În ceea ce priveste infractiunea de neglijenta în serviciu, legea cere ca încalcarea din culpa a unei îndatoriri de serviciu de catre functionarul public sa produca o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat, o paguba importanta sau o vatamare importanta a intereselor unei persoane. Nu se poate retine ca prin fapta numitei V.A.R. de a trece respectiva suprafata de teren în sesizarea de deschidere a procedurii succesorale s-ar fi adus vreo vatamare importanta a intereselor unei persoane, atâta timp, cât din certificatul de mostenitor eliberat în baza acestei sesizari, nu a tinut seama de respectiva mentiune, ci de cuprinsul titlului de proprietate.
Cu privire la infractiunea de fals în declaratii, instanta constata ca în mod corect s-a retinut de catre procuror, ca respectivele mentiuni fiind facute în cuprinsul unei întâmpinari, formulata în nume propriu de catre faptuitoare nu sunt de natura a produce consecinte juridice, prin respectivele afirmatii aceasta exprimându-si punctul de vedere cu privire sa cerea de chemare în judecata, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.
De asemenea, instanta constata ca nici infractiunea prev. si ped. de art.281Cp( exercitarea fara drept a unei profesii) nu poate fi retinuta în sarcina faptuitoarei, întrucât pe de o parte pentru existenta acestei infractiuni este necesar ca actele acesteia sa fie desfasurate pe o anumita perioada de timp, astfel încât sa se poata trage concluzia urmaririi exercitarii în mod neechivoc a unei profesii, iar pe de alta parte, simpla întocmire a unei cereri de chemare în judecata nu este apanajul exclusiv al unei profesii, ea putând fi întocmita de orice persoana. De altfel, chiar partea vatamata arata ca faptuitoare nu si-a atribuit vreo calitate speciala în a-i redacta respectiva actiune, ci doar a vrut sa-l ajute sa-si solutioneze în mod legal respectiva problema.
Pentru aceste motive instanta a considerat ca solutia de neîncepere a urmaririi penale fata de numita V.A.R. pentru savârsirea infractiunilor prev. si ped. de art..249, 281, 289, 291 si 292 C.p. este legala si temeinica.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul parte vatamata L.D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie considerând ca probele administrate în cauza din care rezulta situatia de fapt si vinovatie a intimatei au fost interpretate în mod gresit.
Tribunalul Olt prin decizia nr.538/6.12.2007 a considerat ca în mod corect, instanta de fond a apreciat ca fapta intimatei V.A. nu întruneste elementele constitutive ale infract.prev.de art.249, 289 si 291 C.penal.
De asemenea, s-a aratat ca în mod corect s-a retinut ca mentiunile nereale pe care petentul le aratat ca fiind facute de faptuitoare într-o întâmpinare adresata instantei de judecata, nu sunt de natura celor sa produca consecinte juridice din moment ce ele au fost formulate de numita V.A. în cuprinsul unei întâmpinari prin care si-a exprimat punctul de vedere cu privire la acuzatiile ce i-au fost aduse în cuprinsul unei cereri de chemare în judecata, motiv pentru care s-a considerat ca acestea nu realizeaza cerinta esentiala prev.de art.292 C.penal, potrivit carora declaratia trebuie facuta în conditii în care potrivit legii sau împrejurarilor sa conduca la producerea unor consecinte juridice.
Pentru existenta infract.prev.de art.281 C.penal, este necesar ca actele si faptele faptuitorului sa fie exercitate în asa fel încât prin consecintele produse si prin desfasurarea pe o anumita perioada sa conduca la concluzia ca s-a urmarit exercitarea în mod neechivoc la unei profesii sau activitati pentru care este necesara autorizarea legala.
În speta, simplu fapt izolat al întocmirii de catre numita V.A., functionar public, a unei cereri de chemare în judecata, nu realizeaza continutul constitutiv al infract.prev.de art.281 Cp, putând atrage eventual o raspundere disciplinara a acesteia dar nu poate constitui temei legal al raspunderii penale pentru infract.prev.de art.281 Cp.
Pentru aceste motive s-a apreciat ca recursul este nefondat si în consecinta în baza art.385/15, al.1, pct.1 lit.b Cpp, a fost respins.
Postat 25.06.2008