Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 2968 din 15.06.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR. 2968 - plângere contravenţională .

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea adresata acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 7154/279/08, petentul C.I. a solicitat a se dispune anularea procesului verbal seria CC nr. 2341904  încheiat la data de 16.11.08 , in contradictoriu cu intimata I.P.J. NEAMT.

În motivare, petentul solicită anulare procesului verbal  respectiv,  motivat de faptul ca nu se face vinovat de savarsirea contravenţiei reţinute in sarcina sa  alta fiind situaţia de fapt.

Prin întimpinare depusa la dosar, intimata a solicitat respingerea plângerii de fata.

Instanţa analizând actele şi probele dosarului constată că  plângerea este  neîntemeiată,  urmând  să  fie  respinsa, pentru următoarele  considerente:

În fapt se reţine că la data  de 16.11.08, petentul a  fost surprins  de organele de politie,  pe raza  loc. P.Neamt pe B-dul Traian, iar la intersecţia cu  str. ORHEI a pătruns  pe culoarea roşie a semaforului  electric aflat in funcţiune in timp ce conducea  autoturismul proprietatea sa personal, cu nr. de inmatriculare B 89 HDK, fapta  pentru care a fost sancţionat  cu amendă în sumă de 216 lei, în sarcina sa fiind încheiat şi procesul  verbal  în discuţie de către organul constatator I.P.J. NEAMT, fiindu-i totodată suspendat dreptul de a conduce autovehicule.

Din conţinutul procesului verbal respectiv, rezulta ca petentul la data încheierii lui la rubrica obiecţiuni,  a consemnat ca recunoaşte ca nu a fost atent .

Verificând , din oficiu legalitatea  şi  veridicitatea actului  sancţionator,  instanţa  apreciază  că OG 2/2001 nu conţine dispoziţii exprese  privind valoarea probanta a procesului verbal de contravenţie ,  in cazul căruia se aplica principiile generale din dreptul administrativ privind prezumţia de legalitate . perspectiva din care  obligaţia probei  i-ar incumba  petentului .

Din perspectiva  jurisprudenţei CEDO insa in materia prezumţiei de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei , art. 6 par. 2  interzice existenta prezumţiei de fapt sau de drept, insa prin reglementarea acestor statele trebuie sa respecte cerinţa proportionalitatii intre mijloacele folosite si scopul legal urmarit .

Aşadar trebuie analizat in fiecare caz in parte daca modul in care operează aceasta  prezumţie de legalitate  a procesului verbal nu aduce atingere  principiului proportionalitatii  intre scopul urmărit si mijloacele  utilizate,  mai ales din prisma dreptului la aparare al petentului.

In speta de fata, instanţa apreciază ca fata de recunoaşterea implicita a petentulu la data semnării actului sancţionator  a faptei pe care acesta a comis-o, datorita neatenţiei  lui, procesul verbal este valabil in privinţa faptei reţinuta in sarcina  petentului .

 In consecinţa si sancţiunea aplicata acestuia este  corect si judicios stabilita,  situaţie in care  instanţa va respinge ca fiind neîntemeiata plângerea formulata, declaraţia soţiei sale, unica  proba  pe care petentul  a solicitat-o in sprijinul  sau, având  un caracter evident  subiectiv.