JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR.879/C DIN DATA DE 22.04.2008
Plângere contraventionala. Sarcina probei. Art. 6 din CEDO.
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta, petentul C. D. P. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul IPJ Constanta sa se dispuna anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007.
In motivarea în fapt a plângerii se arata ca la data mentionata petentul conducea autoturismul, iar la intrarea în localitatea 23 August a fost oprit de un echipaj de politie care i-a comunicat ca a depasit viteza legala, fiind refuzata acestuia solicitarea de a-i fi aratata înregistrarea video.
Plângerea nu a fost intemeiata în drept.
In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, depunând un set de acte.
Prin sentinta civila nr.11890/12.10.2007 a Judecatoriei Constanta, ramasa definitiva si irevocabila, a fost declinata competenta de solutinare a cauzei în favoarea Judecatoriei Mangalia.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007, petentului i-a fost aplicata sanctiunea avertismentului si masura complementara a suspendarii dreptului de a conduce, retinându-se aceea ca la data mentionata a fost surpins conducând autoturismul marca Fiat cu viteza de 106 km/h în localitatea 23 August si ca nu avea permisul de conducere asupra sa.
În baza art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanta a analizat legalitatea si temeinicia procesului verbal atacat, verificând si sanctiunea aplicata.
Astfel, din punct de vedere al legalitatii procesului verbal, instanta a constatat ca la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispozitiile art.16 si 17 din OG 2/2001, vizând mentiunile ce în mod obligatoriu trebuie sa fie cuprinse în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savârsite, a datei savârsirii si semnatura agentului constatator, elemente pe care instanta le verifica si din oficiu.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta a constatat ca intimatul nu a produs în fata instantei dovezile necesare pentru sustinerea actului contestat.
Desi în OG nr. 2/2001 nu se arata în mod expres care este forta probatorie a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, în practica judiciara interna se retine în mod constant ca procesul-verbal legal întocmit face dovada pâna la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal.
Prin urmare, este evident ca o persoana care are calitatea de contravenient, nu beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie asa cum s-ar fi întâmplat daca fapta ar fi fost calificata ca fiind penala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sanctionate contraventional au sesizat Curtea cu privire la încalcarea de catre instantele nationale a art. 6 din Conventie, prin nerespectarea garantiilor prevazute în acest text cu privire la „acuzatiile în materie penala”, a statuat urmatoarele:
- distinctia între contraventii si infractiuni existenta în legislatia interna a unora dintre statele semnatare ale Conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Conventie (Hotarârea pronuntata în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50);
- pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Conventiei, prima chestiune care trebuie determinata este daca textul normei de drept care defineste fapta apartine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinata natura faptei si, în sfârsit, natura si gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicata persoanei care se face vinovata de comiterea contraventiei (Hotarârea pronuntata în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
- criteriile enuntate, de regula, nu sunt analizare cumulativ dar daca analiza separata nu permite a se ajunge la o concluzie clara, atunci se impune abordarea cumulativa (Hotarârea pronuntata în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
- în ipoteza în care norma legala pretins a fi fost încalcata se adreseaza tuturor cetatenilor si nu vizeaza doar o categorie de persoane cu statut specia, iar scopul aplicarii sanctiunii este de prevenire si pedepsire, suntem în prezenta unei acuzatii în materie penala (Hotarârea pronuntata în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
- natura si gravitatea sanctiunii aplicate precum si sanctiunea ce ar fi putut fi aplicata trebuie analizate prin raportare la obiectul si scopul art. 6 din Conventie (Hotarârea pronuntata în cauza Dorota Szott-Medinska si altii împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Analizând fapta si sanctiunea aplicata prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA, nr. 1659570/21.08.2007, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca în speta norma juridica pretins a fi fost încalcata se adreseaza tuturor participantilor la trafic, sanctiunea aplicata, scopul acesteia fiind de prevenire si pedepsire, petentului fiindu-i aplicata si masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere si implicit sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere la urmând sa aiba loc la expirarea termenului de suspendare, numai în masura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoasterii regulilor de circulatie, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
În aceasta situatie, instanta apreciaza ca în prezenta cauza sunt aplicabile prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu toate garantiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumtia de nevinovatie (Cauza Anghel contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalitatii armelor, garantie instituita tot prin articol sus-mentionat.
De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalitatii armelor, nu numai în procedura penala ci si în cea civila (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotarârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea ca exigentele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizeaza stabilirea drepturilor si obligatiunilor cu caracter civil cu cele care vizeaza stabilirea unei acuzatii penale.
Chiar plecând de la exigentele impuse în procedura civila, instanta apreciaza ca în prezenta cauza mentinerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi sustinut cu probe, respectiv fotografii radar, cu motivarea deteriorarii casetei video pe care fusese înregistrat petentul, nu se justifica.
Prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul, în baza art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu poate fi rasturnata decât prin probe pertinente, la cererea instantei de a se depune o poza vizibila, intimatul comunicând ca înregistrarea a fost distrusa.
Raportat la aceste considerente, instanta a apreciat ca actul contestat este netemeinic, a admis plângerea contraventionala, a anulat actul contestat si a dispus înlaturarea masurii complementare.