Obiect : plângere contraventionala LEGEA 180/2002
Sentin?a civila Nr. 2385/30 Octombrie 2009
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei, petentul G. a formulat, în contradictoriu cu intimatul ORASUL, prin PRIMAR, plângere împotriva procesului-verbal de contraventie nr. xxx, din data de 03.07.20xx, prin care a fost sanctionat cu amenda pentru adresarea de cuvinte si expresii jignitoare agentului constatator, si institutiei pe care acesta o reprezinta.
În motivarea actiunii, petentul a mentionat faptul ca procesul-verbal a fost încheiat fara motiv si în absenta sa, precum si ca nu este vinovat de cele retinute.
Cererea nu a fost întemeiata pe nicio dispozitie legala.
În dovedirea pretentiilor sale, petentul a depus actul de sanctionare a carui anulare o solicita, cerând încuviintarea probei testimoniale cu martorul U..
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, pe motiv ca petentul a încalcat normele legale, referitoare la ordinea si linistea publica.
A solicitat încuviintarea probei testimoniale cu martorul A..
La termenul din data de 30.10.2009, au fost audiati martorul propus de petent si martorul asistent din procesul-verbal, A..
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 03.07.2009, petentul G. a fost sanctionat contraventional de catre un agent al Politiei Comunitare a Orasului, cu amenda în cuantum de 500 de lei, pentru savârsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a retinut în procesul-verbal nr. 098 ca, la data de mai sus, ora 15:00, contravenientul, aflându-se pe str. X., a adresat cuvinte si expresii jignitoare agentului constatator si institutiei pe care acesta o reprezinta.
Având în vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
În ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal întocmit, fiind evidentiate în cuprinsul sau, toate elementele prevazute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate si din oficiu.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata ca procesul-verbal atacat îndeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea în mod valabil a contravenientului, în ceea ce priveste fapta retinuta în sarcina sa, astfel:
În primul rând, instanta retine ca petentul beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
În al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza Anghel împotriva României, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( în vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare în favoarea persoanei care a savârsit-o ), exista trei criterii alternative:
calificarea faptei în dreptul intern;
natura faptei incriminate;
natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
În dreptul românesc, domeniul contraventional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrâns de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este îndeplinit când sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savârsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergând pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca, potrivit celui de-al doilea, fapta petentului G. este prevazuta de o norma incriminatoare cu adresabilitate generala.
Asa fiind, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, se retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator. Relativ la prezumtiile evocate, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a învesti organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împ. Slovaciei, hotarâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat în fata unei instante, având implicit si valoare probatorie, iar în momentul formularii unei contestatii judiciare împotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
Mai mult decât atât, depozitia martorului A. confirma aspectele inserate în actul de constatare si sanctionare contraventionala.
Declaratia martorului U. urmeaza a fi îndepartata din ansamblul probator, nefiind concludenta, întrucât acesta nu a fost de fata la vreun eveniment belicos desfasurat între agentul constatator si contraveient.
Totusi, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei instanta va tine cont de împrejurarea ca fapta nu a produs urmari grave si a adus o atingere minima ordinii si valorilor sociale ocrotite prin sanctionarea contraventiei.
În ceea ce priveste circumstantele personale ale contravenientului, instanta va tine cont de atitudinea sa, de faptul ca acesta se afla la prima abatere, precum si de faptul ca aceasta s-a interesat în mod vadit de derularea procedurii.
Prin raportare la criteriile de individualizare prevazute de articolul mentionat, instanta retine ca sanctiunea contraventionala a amenzii de 500 lei nu corespunde gradului redus de pericol social al faptei, si ca fata de circumstantele personale ale petentei, manifestarea unei atitudini caracterizate prin clementa, apare cea mai practica, în situatia data. În plus, convingerea instantei este în sensul ca aplicarea unei sanctiuni nepecuniare este susceptibila de a atrage atentia contravenientei asupra faptului ca atitudinea sa sociala trebuie necesarmente conformata prevederilor legale.
Pentru aceste considerente, instanta va admite în parte plângerea si va înlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea contraventionala a AVERTISMENTULUI, atragând totodata atentia petentei ca aceasta hotarâre poate fi luata în considerare pentru caracterizarea periculozitatii sociale a acesteia, generând aplicarea unei sanctiuni mai severe în cazul savârsirii unei noi fapte contraventionale.
De asemenea, dând eficienta principiului disponibilitatii partilor, care guverneaza procesul civil, întrucât nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.