Plângere contraventionala OUG 195/2002
SENTINTA CIVILA Nr. 1997/ 21 August 2009
Prin cererea înregistrata la data de 22.04.2008, pe rolul Judecatoriei, petenta P.T. a formulat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN, plângere împotriva procesului-verbal de contraventie seria CC nr. xxxxxxx din data de 19.04.200, prin care a fost sanctionata pentru încalcarea prevederilor art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
În motivarea actiunii, petenta a mentionat faptul ca, la acea data, circula cu autoturismul prin orasul X. si ca a intrat în intersectie pe culoarea verde a semaforului. A mai aratat aceasta ca a fost oprita la mai mult de 1000 de metri de semafor, precum si ca agentul constatator a savârsit abuz în serviciu.
Cererea nu a fost întemeiata pe nicio dispozitie legala.
În dovedirea pretentiilor sale, petenta a propus proba cu înscrisuri si martori.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiata, apreciind ca, din punct de vedere al legalitatii, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, acestuia nelipsindu-i vreun element de natura a atrage nulitatea sa absoluta, iar fapta a fost constatata în împrejurarile descrise de agentul constatator.
Din punct de vedere al temeiniciei, intimatul considera ca fapta savârsita de contravenienta este reala, precum si faptul ca apararea acesteia nu este de natura a înlatura caracterul faptei savârsite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimatul a propus proba cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contraventie si raportul agentului de politie constatatator.
Prin sentinta civila nr. xxxx/10.12.2008, instanta a respins plângerea, retinând ca petenta a savârsit, la data de xx.xx.200x, fapta contraventionala descrisa în procesul-verbal, în sensul ca a patruns în intersectia str. Marasesti cu str. Stefan cel Mare pe culoarea rosie a semaforului. A mai retinut instanta initial învestita, ca sustinerile petentei conform carora în momentul în care a patruns în intersectie, era culoarea verde, confirmate de martora audiata, nu au suport real, având în vedere ca martora, care a afirmat ca era în masina petentei, a declarat ca ea nu cunoaste reguli de circulatie si ca petenta a fost oprita dupa 1000 de metri dupa semafor. Sanctiunea a fost aplicata corect, amenda de 200 lei, fapta constituie contraventie prevazuta de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 si este sanctionata de art. 100 alin. 3 lit d din OUG nr. 195/2002R. Sub aspectul legalitatii întocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare nu s-au constatat nereguli, acesta respectând prevederile OG nr. 2/2001 R.
Împotriva sentintei a formulat recurs petenta, solicitând anularea procesului – verbal de contraventie atacat; aceasta a aratat ca a trecut pe culoarea verde, aspect confirmat de martori, ca a fost oprita dupa mai mult de 1000 de metri si ca trebuie audiat cel de-al doilea martor propus la instanta de fond.
Prin decizia civila nr. xxx/23.03.2009 a fost admis recursul, fiind casata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
În considerentele deciziei s-a retinut faptul ca instanta de fond a înlaturat declaratia singurului martor audiat în cauza, fara a mai dispune cu privire la cel de-al doilea martor încuviintat, astfel încât pronuntarea solutiei initiale nu s-a fundamentat pe administrarea unor probe concludente, prin care sa fie verificate apararile petentei.
Cauza a fost înregistrata din nou pe rolul Judecatoriei, la data de xx.0x.200x, la termenul din data de xx.0x.200x, fiind audiat si cel de-al doilea martor încuviintat de instanta învestita initial, respectiv P.M..
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de xx.xx.200x, petenta P.T. a fost sanctionata contraventional de catre agentii de politie rutiera ai orasului X., cu amenda în cuantum de 200 de lei si cu retinerea permisului de conducere, pentru savârsirea faptei prevazute de art. 52 alin. 1 din H.G. 1391/2006.
S-a retinut în procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx ca, la data de mai sus, ora 20:30, contravenienta a circulat cu auto pe str. Mihai Eminescu, iar, la intersectia cu str. Stefan cel Mare, a patruns pe culoarea rosie a semaforului electric în functiune ( fila 3 din dosarul initial ).
Având în vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
În ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal întocmit, fiind evidentiate în cuprinsul sau, toate elementele prevazute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata, însa, ca procesul-verbal atacat nu îndeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea în mod valabil a contravenientei, având în vedere prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza aceasta, nerasturnata prin actul de constatare si sanctionare, date fiind urmatoarele considerente:
În primul rând, instanta retine ca petenta beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
În al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza Anghel împotriva României, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( în vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare în favoarea persoanei care a savârsit-o ), exista trei criterii alternative:
1. calificarea faptei în dreptul intern;
2. natura faptei incriminate;
3. natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
În dreptul românesc, domeniul contraventional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrâns de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este îndeplinit când sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savârsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergând pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu, mentionate în cele ce preced, nu sunt aplicabile spetei de fata ( primul, evident, deoarece contraventia în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, întrucât norma de incriminare, respectiv OUG nr. 195/2002 si H.G. 1391/2006, se adreseaza unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere ).
Totusi, potrivit ultimului criteriu, fapta petentei P.T. poate fi asimilata uneia penale, în sensul evocat, având în vedere faptul ca sanctiunea aplicata, respectiv amendarea cu suma de 200 de lei si retinerea permisului, are un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinata acoperirii vreunui prejudiciu.
Asa fiind, contravenienta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligata sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Este adevarat ca procesul-verbal de contraventie beneficiaza de o prezumtie de autenticitate si veridicitate în ceea ce priveste fapta constatata ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului de politie, însa o atare prezumtie nu poate avea decât o valoare relativa. Prin urmare, ea poate fi rasturnata prin dovada contrarie celor retinute în actul de sanctionare.
În acest sens, vor fi retinute declaratiile martorilor propusi de catre petenta, astfel:
Daca martorul P.M. declara amanuntit ca, în timp ce se afla pe marginea trotuarului în dreptul trecerii de pietoni, în intersectia din fata complexului comercial central, a observat cum autoturismul condus de petenta, oprit lânga el la culoarea rosie a semaforului, primul dintr-o coloana de masini, a pornit în momentul schimbarii semaforului în verde, fiind claxonat din spate de un alt autoturism, din depozitia martorei M.A., aflata în masina cu petenta si audiata în prima faza ( fila 11 din dosarul initial ), reiese ca autoturismul condus de aceasta din urma a patruns în intersectie când semaforul era pe culoarea verde. Declaratiei martorei nu îi poate fi minimizata valoarea probatorie, pentru motivul ca aceasta a declarat ca nu cunoaste reguli de circulatie, din moment ce depozitia ei s-a concretizat în relatarea unor aspecte percepute personal, iar nu în aprecieri care presupun cunostinte de specialitate. De asemenea, nici declaratia martorului P.M. nu are a fi îndepartata, numai pentru motivul ca aceasta nu îsi aminteste cu exactitate data si ora petrecerii evenimentului, lacunele de memorie fiind inerente proceselor intelective umane, pentru aspecte ce au avut loc cu un anumit timp în urma, în speta cu peste un an.
Prin urmare, din moment ce ambii martori au mai declarat ca masina petentei a fost oprita la peste 1000 de metri de intersectia în cauza, si ca, potrivit declaratiei celui de-al doilea martor, în intersectie nu se afla nici un echipaj de politie, instanta este circumspecta în a aprecia daca procesul-verbal a fost macar întocmit ca urmare a constatarii faptei prin propriile simturi ale agentului de politie. Astfel fiind, nu pot fi retinute solicitarile intimatului, din întâmpinare, de a respinge actiunea, cu motivarea ca fapta retinuta în sarcina petentei ar fi reala.
Pentru considerentele ce preced, instanta va admite plângerea, urmând a anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. xxxxxxx, din data de xx.xx.200x, ora 20:35, si a o exonera pe contravenienta de plata amenzii aplicate, în cuantum de 200 de lei.
Instanta considera ca nu este în caderea sa dispunerea restituirii permisului de conducere al petentei, din moment ce dispozitiile art. 113 alin. 1 lit. 3 statueaza ca „permisul de conducere se restituie titularului în baza hotarârii judecatoresti ramase definitive prin care ( … ) procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat”. Prevederile citate urmeaza a fi analizate în ansamblul reglementarii articolului mentionat, care, la alin. 2 dispune ca „permisul de conducere se restituie de catre politia rutiera în conditiile stabilite în regulament”. Iar potrivit art. 219 alin. 2 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, „restituirea permisului de conducere se dispune de catre seful serviciului politiei rutiere pe raza careia a fost savârsita fapta, la cererea titularului, ( … ) în baza hotarârii judecatoresti ramase definitive prin care ( … ) procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat”. Prin urmare, fata de prevederile citate, instanta retine ca nu este competenta sa se pronunte asupra restituirii permisului de conducere, petenta având sarcina de a urma traseul propus în cele ce preced, la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti, din moment ce procesul-verbal de contraventie va fi anulat în totalitate.
De asemenea, dând eficienta principiului disponibilitatii partilor, care guverneaza procesul civil, întrucât nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.