Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.01.2010 sub nr. 15/230/2010, petenta C.V. a formulat plângere împotriva rezolutiei procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Filiasi din 02.11.2009, data în dosarul nr. 69/P/2009 si a ordonantei nr. 603/II/2/2009 prin care s-a solutionat în baza art. 278 C.p.p. plângerea formulata de petenta împotriva rezolutiei procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Filiasi, data în dosarul nr. 69/P/2006.Plângerea formulata de petenta la instanta împotriva celor doua rezolutii este prevazuta ca si cale de control judiciar a solutiilor date de procuror prin dispozitiile art. 2781 C.p.p, sens în care instanta va verifica în limitele investirii solutiile invocate de petent, care nu arata temeiul juridic al actiunii sale. În motivarea plângerii, petenta a aratat ca la data de 06.01.2009, învinuitul, fiind paznic de vânatoare i-a împuscat doi câini de rasa, în apropierea casei nepotului sau, D. T., unde acestia se aflau.A sustinut petenta ca în mod nejustificat si fara nici un motiv legal, s-a retinut în rezolutia procurorului ca cei doi câini se aflau pe fondul de vânatoare, întrucât în momentul în care acestia au fost împuscati se aflau în imediata apropiere a casei de locuit a nepotului sau, acestia scapând din tarcul în care erau tinuti , pentru a li se face curatenie si profitând de faptul ca i-a surprins liberi, învinuitul i-a împuscat.A mentionat petenta ca nu este adevarat ca animalele ar fi fost agresive, sustinând ca acesti câini nu au atacat niciodata pe nimeni, erau câini tinuti în curte si prietenosi si nu exista nici un motiv pentru a fi împuscati. Petenta a învederat ca rezolutia data de procuror s-a bazat pe declaratiile mincinoase ale celor 2 martori, propusi de învinuit si nu este adevarata sustinerea acestuia, în sensul ca si-ar fi exercitat atributiile de serviciu, întrucât nu intra în atributiile sale sa împuste cei 2 câini care se aflau în fata casei.Totodata petenta a mentionat ca nici mentiunea ca cei 2 câini erau hoinari, nu este reala întrucât acestia erau tinuti într-un tarc special amenajat, erau vaccinati, sterilizati si aveau crotal în urechi.De asemenea, a mentionat ca în declaratiile date de învinuit, acesta a mentionat ca erau 4 câini, dar cu toate acestea doar ai sai au fost împuscati si ca în mod nelegal s-a apreciat ca unul din câini a murit pe drum, întrucât acesta, desi ranit a ajuns la domiciliul nepotului sau.A mai aratat ca în urma cercetarilor efectuate, agentii de politie au constatat ca cei doi câini au fost împuscati în apropierea casei si nu pe fondul de vânatoare, aspect recunoscut de altfel si de învinuit , în prezenta anumitor martori , care ulterior au refuzat sa mai depuna marturie în acest sens.Din oficiu, instanta a solicitat dosarul de urmarire penala nr. 69/P/2009 în care s-au dat cele doua rezolutii.Analizând probatoriul administrat în faza de urmarire penala, instanta constata nelegale si netemeinice solutiile adoptate de procurorul si Prim- procuroul Parchetului de pe lânga Judecatoria Filiasi, pentru urmatoarele considerente:Se constata ca procurorul de caz a dispus încetarea urmaririi penale pe motiv ca învinuitul a folosit arma de serviciu în cadrul perimetrului sau de activitate si a executat focuri de arma în aceeasi zona, procurorul bazându-se în acest sens pe declaratiile martorilor N. M. C. si P. T. M.În consecinta, procurorul a apreciat ca în temeiul art. 19 alin. 3 din legea nr. 407/2006 privind fondul cinergetic, câinii împuscati de învinuitul C. I.erau salbaticiti sau hoinari, fiind gasiti pe fondul de vânatoare, iar acestia „ se împusca fara restrictii si fara obligarea la despagubiri”, iar fapta nu constituie infractiune. Or, din coroborarea probelor administrate în dosarul de urmarire penala, este evident ca solutia procurorului este si nelegala si netemeinica întrucât: - procurorul , fara temei a considerat ca împuscarea câinilor s-a facut pe fondul de vânatoare, sens în care a retinut doar declaratiile martorilor N. M. C. si P. T. M., martori care apar ca fiind subiectivi de vreme ce sunt colegi vânatori cu învinuitul iar politistii care s-au ocupat de caz din cadrul Postului de Politie Bradesti si Politia Filiasi nu i-au identificat ca fiind martori oculari la fapta învinuitului si, mai mult, desi sunt probe evidente ca împuscarea câinilor s-a facut în fata locuintei numitului D. T., într-o zona în care se afla si constructii si la o distanta de cel mult 70-80 m de curtea locuintei acestuia, unde câinii erau tinuti în tarc iar în acest sens stau nu doar declaratiile martorilor D. T., B. M. C., S. I. si T. I. cât mai ales procesul verbal de cercetare la fata locului aflat la filele nr. 13 dosar de urmarire penala si respectiv schita întocmita de organul de cercetare R. I. din care rezulta în mod cert ca inculpatul a împuscat câinii în fata locuintei numitului D. T. , la o distanta de cel mult 80 de metri, într-o zona de constructii ce poate fi situata în intravilanul loc. Bradesti , procurorul nu a facut niciun minim de probatoriu pentru a constata daca într-adevar terenul era în intravilanul sau extravilanul localitatii, de vreme ce terenul intravilan nu face parte din fondul cinergetic potrivit dispozitiilor art. 1 lit. i din Legea nr. 407/2006 si, prin urmare, nici din fondurile de vânatoare de vreme ce fondurile de vânatoare se constituie în cadrul fondului cinegetic, potrivit dispozitiilor art. 1 lit. g si art. 5 din aceeasi lege si astfel învinuitul nu avea voie sa împuste nici macar câinii salbaticiti sau hoinari, de vreme ce împuscarea acestor câini în intravilanul localitatii se face doar în conditiile art.34 din aceeasi lege, pe care le redam” Pe suprafetele din intravilan, în zona strict protejata si în zona tampon din cuprinsul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", recoltarea exemplarelor din speciile de fauna salbatica si a câinilor fara stapân se realizeaza, în conditiile legii, de gestionarul din zona respectiva pe baza unui contract de prestari de servicii, la solicitarea consiliului local sau a administratiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului stiintific al acesteia, dupa caz.”, deci doar în baza unui contract de prestari servicii. În concluzie, nu s-a determinat daca terenul pe care s-au împuscat câinii era intravilan, situatie în care, împuscarea oricarui câine presupunea un contract de prestari servicii si, mai mult, instanta constata ca schita înaintata de AGVPS Dolj nu are nicio relevanta juridica de vreme ce încalca legea amintita, incluzând în fondul de vânatoare si terenurile intravilane ale localitatilor.Pe de alta parte, procurorul a dat relevanta juridica doar declaratiilor martorilor N. M. C. si P. T. M., or, declaratiile acestor martori nu doar ca apar subiective, în calitate de vânatori si astfel apropiati ai învinuitului, ce are calitatea de paznic de vânatoare , dar apar subiective si datorita faptului ca niciunul dintre martorii oculari sau martori ce cunosc indirect faptele, audiati de politisti, respectiv D. T., B.M. C., S. I.si T. I. nu fac vorbire despre prezenta lor anterior , concomitent sau ulterior savârsirii faptelor si nici macar învinuitul C. I. nu face vorbire despre prezenta lor în prima declaratia data în fata organului de cercetare penala în data de 18.05.2009.Nici procurorul si nici organele de cercetare penala nu l-au audiat pe numitul U. I. aflat în statia GPL din apropierea savârsirii faptelor si nici pe baiatul care vindea la aceasta statie GPL, ce par a fi martori oculari ai întâmplarilor si despre care martorul T. I. afirma ca s-au aflat cu învinuitul înainte ca acesta sa mearga sa împuste câinii. Declaratia acestor martori este esentiala nu doar pentru a vedea împrejurarile în care inculpatul a actionat ci si a stabilirii faptului ca învinuitul putea sa-si dea seama ca adesti câini nu sunt nici salbaticiti, nici hoinari de vreme ce martorul T. I., arata în declaratia sa ca a aflat de la U. I. ca învinuitul C. C., în timp ce se afla cu ei,( în statia GPL), a vazut cei 2 câini care au iesit de la D. T. si alergau în fata casei pe un teren viran, a luat masina proprietate personala si s-a deplasat dupa cei 2 câini pe care i-a împuscat.Este eronata aprecierea procurorului ca animalele împuscate de învinuit respectiv cei 2 câini ai partii vatamate se împusca fara restrictii si fara despagubiri daca se afla pe un fond de vânatoare de vreme ce acestia nu sunt nici salbaticiti, nici hoinari, întrucât un câine salbaticit este cel care în anumite împrejurari a ramas fara grija stapânului sau si s-a întors în mod instinctiv la un mod de viata naturala , ce nu presupune grija sau supravegherea vreunei persoane, iar un câine hoinar este un câine care nu are stapân si peregrineaza dintr-un loc în altul. Or, câinii în speta nu sunt nici salbaticiti, nici hoinari, erau în grija cuiva si chiar daca auz ramas nesupravegheati si ar fi intrat pe un fond de vânatoare, învinuitul avea obligatia de a depune minime diligente pentru a fi sigur ca acesti câini nu sunt în grija, proprietatea sau detinerea vreunei persoane. Or, se observa în speta de fata ca acesti câini au fost împuscati în fata locuintei în care îsi aveau tarcul, dupa ce au iesit din curte, deoarece persoana care avea grija de ei le facea curat în tarcul în care erau tinuti. Or, în împrejurarile în care în apropiere erau gospodarii omenesti, dimpotriva învinuitul avea obligatia sa efectueze demersuri mai ample pentru a constata ca acesti câini nu au stapân, sunt salbaticiti sau hoinari.Cu privire la aceste demersuri care circumscriu atitudinea subiectiva a învinuitului, se impune audierea martorilor oculari, U. I.si baiatul de la statia GPL, confruntarea martorilor audiati deja, cei propusi de învinuit si cei identificati de organul de cercetare penala întrucât un câine al carui proprietar este identificat sau identificabil nu poate fi împuscat nici macar pe un fond de vânatoare, aceasta fapta nefiind exceptata prin dispozitiile art. 19 alin. 3 din Lg. 407/2006, de a fi infractiune .Totodata trebuie spus ca întrucât Legea 407/2006 sanctioneaza contraventional urmatoarele fapte savârsite de proprietarii sau detinatorii de câini,
lasarea libera a câinilor de vânatoare sau a celor însotitori de turme sau cirezi în fondurile de vânatoare, altfel decât vaccinati sau dehelmintizati;
circulatia persoanelor sau a mijloacelor de transport însotite de câini liberi, legati sau captivi, care apartin altor categorii decât câinii de vânatoare sau însotitorii de turme sau cirezi, altfel decât vaccinati sau dehelmintizati;
permiterea însotirii, în fondurile de vânatoare, a turmelor si cirezilor, precum si a mijloacelor de transport de orice fel, de câini care nu poarta jujeu;
circulatia, pe fondurile de vânatoare, a persoanelor însotite de câini, fara a fi purtati în lesa, din alte rase decât cele admise la vânatoare în România;
permiterea însotirii turmelor si cirezilor de catre câini însotitori al caror numar este mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal si de unul la câmpie si acest lucru înseamna într-adevar ca pot fi trasi la raspundere contraventionala, dar totodata întaresc concluzia ca nu orice câine gasit pe un fond de vânatoare este un câine hoinar sau salbaticit. Instanta considera, fata de dispozitiile Legii nr. 407/2006, în ansamblu si de toate situatiile în care avem raspunderea contraventionala a proprietarilor câinilor si în care, asa cum se deduce, proprietarul câinelui este identificat sau identificabil, ca nu se poate proceda la împuscarea câinelui fiindca pe de-o parte nu se poate invoca ca acesta ar fi hoinar sau salbaticit si prin urmare nu urmeaza regimul juridic al acestora din urma, iar pe de alta fiindca legea nu prevede sanctiunea complementara a împuscarii câinelui / câinilor contravenientului , prin urmare în acest caz împuscarea câinelui va angrena raspunderea civila si penala a vânatorului sau a personalului cu atributii de paza si ocrotire a vânatului de pe fondul de vânatoare respectiv ori a personalului tehnic de specialitate împuternicit al gestionarului fondurilor de vânatoare care a deschis focul.Prin urmare, chiar daca detinatorul sau proprietarul câinilor din speta ar fi încalcat anumite obligatii legale ce le avea privind adapostirea, detinerea si supravegherea acestora, nici în temeiul Legii nr. 407/2006 si nici al dispozitiilor OUG nr. 55/2002, nu dadeau dreptul învinuitului sa –i împuste.În concluzie, în temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b C.p.p., instanta va admite plângerea petentei C. V. , va desfiinta rezolutia procurorului si a prim procurorului de pe lânga Judecatoria Filiasi, va dispune redeschiderea urmaririi penale fata de învinuitul C. I.pentru infractiunile de distrugere si uz de arma letala fara drept, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. si art. 39 rap. la art. 136 din Legea 295/2004 si trimiterea cauzei la procuror pentru a constata urmatoarele fapte:- daca locul unde au fost împuscati câinii partii vatamate este situat în extravilanul sau intravilanul localitatii Bradesti, jud. Dolj; daca învinuitul anterior împuscarii câinilor a efectuat vreun demers pentru a identifica stapânii acestora; împrejurarile în care s-au comis faptele, identificarea si audierea martorilor oculari. În acest scop, dupa redeschiderea urmaririi penale se vor administra urmatoarele mijloace de proba: adresa la Consiliul Local Bradesti sau Comisia Locala de Fond Funciar Bradesti pentru a indica în ce cvartal, tarla si parcela se afla locul identificat de organul de cercetare penala prin schita , ca fiind locul împuscarii câinilor si daca acest teren este intravilan sau extravilan; în cazul în care la punctul anterior se raspunde ca terenul este intravilan, sa se depuna la dosar hotarârea Consiliului Local si celelalte documente justificative ale acestui fapt ( schita de delimitare a terenului intravilan, harti cadastrale, s.a.m.d) audierea în calitate de martor a numitului U. I., martor ocular aflat în incinta statiei GPL; identificarea si audierea în calitate de martor a celeilalte persoane de sex masculin, martor ocular , aflat în incinta aceleiasi statii; confruntarea acestor martori U. I.si cealalta persoana din incinta statiei GPL- precum si a martorilor T. I., S. I., D. T., B.M. C. cu martorii N. M. C. si P.T. M., privitor la locul unde au fost împuscati câinii si persoanele care au fost de fata în calitate de martori oculari; orice alt mijloc de proba necesar solutionarii corecte a cauzei.Se observa ca prin administrarea acestor mijloace de proba, se va solutiona corect si pe fond actiunea penala formulata împotriva învinuitului, atât pentru savârsirea infractiunii de distrugere, cât si pentru infractiunea de uz de arma letala, fara drept, ce se afla în concurs ideal , având în vedere considerentele prezentei sentinte.În temeiul dispozitiilor art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.În baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p.Admite plângerea formulata de petenta C. V. în contradictoriu cu intimatul C. I. Desfiinteaza rezolutia procurorului nr. 69/P/2009 din 02.11.2009 si ordonanta nr. 603/II/2/2009 din 08.12.2009.Dispune redeschiderea urmaririi penale fata de învinuitul C.I. pentru infractiunile de distrugere si uz de arma letala fara drept, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. si art. 39 rap. la art. 136 din Legea 295/2004.Dispune trimiterea cauzei la procuror pentru a constata urmatoarele fapte:- daca locul unde au fost împuscati câinii partii vatamate este situat în extravilanul sau intravilanul localitatii Bradesti, jud. Dolj; daca învinuitul anterior împuscarii câinilor a efectuat vreun demers pentru a identifica stapânii acestora; împrejurarile în care s-au comis faptele, identificarea si audierea martorilor oculari. În acest scop, dupa redeschiderea urmaririi penale se vor administra urmatoarele mijloace de proba: adresa la Consiliul Local Bradesti sau Comisia Locala de Fond Funciar Bradesti pentru a indica în ce cvartal, tarla si parcela se afla locul identificat de organul de cercetare penala prin schita , ca fiind locul împuscarii câinilor si daca acest teren este intravilan sau extravilan; în cazul în care la punctul anterior se raspunde ca terenul este intravilan, sa se depuna la dosar hotarârea Consiliului Local si celelalte documente justificative ale acestui fapt . audierea în calitate de martor a numitului U. I., martor ocular aflat în incinta statiei GPL; identificarea si audierea în calitate de martor a celeilalte persoane de sex masculin, martor ocular , aflat în incinta aceleiasi statii; confruntarea acestor martori – U. I. si cealalta persoana din incinta statiei GPL- precum si a martorilor T. I., S. I., D. T., B. M. C. cu martorii N. M. C. si P.T. M., privitor la locul unde au fost împuscati câinii si persoanele care au fost de fata în calitate de martori oculari; orice alt mijloc de proba necesar solutionarii corecte a cauzei.În baza art. 192 alin. 3 C.p.p.Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare.