Sentinta civila nr.18996/ 17 decembrie 2007
PLANGERE CONTRAVENTIONALA.APLICAREA PREZUMTIEI DE LEGALITATE SI TEMEINICIE A PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENTIE
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei) cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
******
Prin adresa înregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.07.2007 sub nr. 15412/215/2007, Autoritatea Rutiera Româna ARR a înaintat spre solutionare, conform art. 32-33 din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulata de petenta SC E. T. SRL împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria AIR nr. XXX încheiat la data de 12.01.2007 de catre un agent constatator din cadrul ARR AGENTIA Dolj.
În motivarea plângerii, petenta a aratat ca, întrucât diagrama pentru care s-a aplicat contraventia a fost utilizata de conducatorul auto V. F. pe parcursul zilelor de 10.01.2007 si 11.01.2007 ( patru zeci si opt ore ), contraventia aplicata este gresit directionata firmei S.C. E. T. SRL. A mai precizat ca V.F. poseda atestat profesional pentru conducatori auto valabil pe 5 ani si, în traseu, era de datoria sa sa schimbe diagrama la perioada normala de 24 h si nu a societatii, care nu se afla efectiv pe traseu.
Petenta nu a indicat temeiurile în drept ale plângerii sale.
Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare, învederând instantei dispozitiile art. 15 lit. e, art. 16 si art.9 din Legea nr. 466/2003, art. 6 din OG nr.17/2002 si art. 4 si 5 din OMCT nr. 1061/2003. A solicitat respingerea plângerii ca netemeinica si nelegala si a mai solicitat citarea la urmatoarea adresa: Autoritatea Rutiera Româna ARR – Agentia Olt, str. Toamnei, nr. 5, bl. 3, sc. A, ap. 2, Slatina, jud Olt. În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 115-118 Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, Legii nr. 180/2002, Legii nr. 466/2003, OMCT nr. 1061/2003.
În cauza s-au administrat urmatoarele înscrisuri: procesul verbal seria AIR nr. 0040000 încheiat la data 12.01. 2007 de Autoritatea Rutiera Româna ARR în original ( fila 5 bis), în fotocopie : proces verbal ( fila 5), atestat profesional( fila 6), diagrama tahograf ( fila 4), buletin de control seria AETR nr. 0034627 (fila 21).
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr. XXX încheiat la data 12.01. 2007, petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 1000 lei, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 15 lit. e din OG nr. 17/2002 aprobata si modificata prin Legea nr. 466/2003. S-a retinut ca, în data de 12.01.2007, la ora 09:45, la controlul efectuat în trafic a fost gasit conducatorul auto V. F., cu auto X-09-XXX, tractând semiremorca X-17-XXX, proprietatea SC E.T. SRL, efectuând transport rutier public de marfa. Analizându-se activitatea de transport a conucatorului auto, în baza diagramei din 10.01.2007, s-a constatat nerespectarea perioadei zilnice de odihna, conducatorul auto având cea mai mare perioada de odihna de 4 ore.
Procesul-verbal a fost semnat de un martor-asistent, mentionându-se faptul ca, nefiind de fata, contravenientul nu a putut formula obiectiuni, iar conducatorul auto a refuzat sa semneze de primire si luare la cunostinta.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2 /2001, instanta investita cu solutionarea plângerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei) cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001 cuprinzând toate mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În ceea ce priveste starea de fapt retinuta în procesul-verbal, instanta retine ca aceasta a fost confirmata prin probele administrate în cauza, diagrama de la fila 4 si buletinul de control seria AETR nr. 0034627.
De altfel, petenta nu a contestat starea de fapt retinuta, aratând însa ca, în mod gresit, ea a fost cea sanctionata, vinovat fiind conducatorul auto. Sustinerile petentei nu sunt întemeiate. Conform art. 15 lit e din O.G. nr. 17/2002, nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor si a perioadelor de odihna si de repaus ale conducatorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili constituie contraventie. Fapta descrisa în procesul-verbal contestat întruneste elementele constitutive ale acestei contraventii. Conform art. 16 lit e din O.G. nr. 17/2002, contraventia prevazuta de art. 15 lit e se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabila întreprinderii, si imobilizarea vehiculului aflat în trafic, pâna la îndeplinirea conditiilor privind timpul de conducere, pauzele si perioadele de odihna, dupa caz, sau cu amenda de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabila întreprinderii, în cazul controlului la sediu, daca nu i-a sanctionat pe conducatorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonante. Din acest text legal rezulta fara dubiu faptul ca subiectul activ al contraventiei prevazute de art. 15 lit e este reprezentat de întreprindere, în cazul de fata petenta, careia îi revine obligatia de a se asigura ca toti conducatorii auto ce lucreaza pentru ea respecta dispozitiile O.G. nr. 17/2002.
Cu privire la sanctiune, instanta retine ca aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevazute de actul normativ, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si de mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului. Amenda în cuantum de 1000 de lei aplicata reprezinta minimul prevazut de lege, corespunzând unui pericol social suficient pentru a se aplica sanctiunea amenzii, decurgând din importanta pe care o are obligatia respectarii normelor legale privind perioadele de conducere si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza transporturi rutiere.
Având în vedere aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga plângerea ca neîntemeiata.