Plângere formulata conform art. 278 1 Cod pr. penala, admisa de instanta de fond prin desfiintarea rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale ( în baza dispozitiilor art. 10 lit.d Cod pr.penala ) si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmaririi penale. Respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de catre procuror si faptuitor. Gresita retinere de catre procuror a inexistentei elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art. 271 alin.2 Cod penal, conform deciziei penale nr. 87 din 25.03.2009 pronuntata în dosarul nr. 1292/262/2008 de catre Tribunalul Dâmbovita.
Prin sentinta penala nr. 897/15.09.2008 pronuntata în dosarul nr. 1292/262/2008, s-a admis plângerea formulata de B. L., în calitate de curator al numitei J. E., iar în baza art. 2781 alin.8 lit. b Cod proc. penala a fost desfiintata rezolutia din 21.03.2008 dispusa în dosarul nr.708/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Moreni, confirmata prin rezolutia din 12.05.2008 de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovita si a trimis cauza la procuror, în vederea începerii urmaririi penale împotriva faptuitorului J. V., pentru infractiunea de nerespectare a hotarârii judecatoresti prev. de art. 271 alin.2 Cod penal, cu privire la sentinta civila nr. 542/8.07.2003 pronuntata în dosarul nr. 574/2002 al Judecatoriei Moreni.
Împotriva acestei solutii au declarat recurs atât procurorul, cât si faptuitorul J. V. primul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece nu poate fi vorba de doua fapte de nerespectare a hotarârii judecatoresti, întrucât de la data punerii în posesie (19.10.2005) faptuitorul, desi condamnat, în baza disp.art.271 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 81-83 Cod penal, la pedeapsa amenzii penale, prin decizia penala nr.83/3.04.2007 a Tribunalului Dâmbovita, (dar care nu a dispus restabilirea situatiei anterioare, desi era obligata din oficiu), nu a renuntat la folosirea terenului în litigiu, teren care nici macar temporar nu a fost în posesia partii vatamate.
De asemenea, partea vatamata nu a solicitat continuarea executarii începuta la 19.10.2005 si deci lipseste situatia premisa pentru existenta infractiunii prevazuta de art. 271 alin.2 Cod penal, iar refuzul continuu al faptuitorului de a respecta o hotarâre judecatoreasca (sentinta civila nr.542/8.07.2003) si împiedicarea partii vatamate de asi folosi imobilul nu limiteaza dreptul partii vatamate la acces la justitie (art. 6 par. 1 pct. 1 din C.E.D.O.).
Faptuitorul critica solutia atacata ca fiind nelegala si netemeinica deoarece în cauza lipseste situatia premisa pentru existenta infractiunii prevazute de disp. art. 271 alin.2 Cod penal – continuarea executarii silite (prescrisa în termenul de 3 ani conform art. 6 din Decretul 167/1958), solicitând mentinerea solutiei procurorului ca fiind corecta.
Examinând cauza în baza actelor si lucrarilor dosarului, în raport de motivele de recurs formulate si de dispozitiile art. 3856 alin.3 si art. 38514 Cod proc. penala, tribunalul apreciaza ca fiind nefondate recursurile declarate pentru urmatoarele considerente:
Situatia de fapt a fost stabilita corect si complet de prima instanta si a aplicat în mod legal dispozitiile prevazute de art. 2781 Cod proc. penala, referitoare la plângerea în fata judecatorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata.
S-a constatat ca prin sentinta civila nr.543 din 8.07.2003 a Judecatoriei Moreni, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.191/27.01.2005 a Curtii de Apel Ploiesti, persoanei vatamate J. E. i-a fost atribuita în proprietate terenul în suprafata de 165 m.p., situat în pct. „Acasa”, pe raza satului Ogrea din comuna Valea Lunga, judetul Dâmbovita.
Prin procesul-verbal de executare silita din 19.10.2005 întocmit de executorul judecatoresc R. O.A., persoana vatamata a fost pusa în posesie pe terenul mai sus descris, ocazie cu care a fost prezent si faptuitorul J. V. ce a refuzat sa semneze procesul-verbal de executare silita, motivând ca raportul de expertiza A. E. G., ar fi fals.
Din plângerea depusa la organul de politie la data de 15.08.2007, cât si cea depusa la instanta la 1.06.2008, coroborate cu procesele-verbale întocmite de acelasi organ de politie la 21.09.2007 si 16.10.2007, si cu „contestatia” faptuitorului la plângerea persoanei vatamate, a rezultat ca J. V. nu a respectat sentinta civila nr. 542/2003, (pusa în executare silita), împiedicând folosirea terenului prin blocarea caii de acces catre imobil (conform procesului-verbal al organului de politie din 16.10.2007, gardul este legat cu lant, iar tarusii ce delimiteaza proprietatea celor doua parti si fixati acolo cu ocazia punerii în posesie, acum lipsesc).
Asa cum în mod just a retinut prima instanta – argumentatia sa fiind însusita în integralitate, practic, prin refuzul continuu al faptuitorului de nerespectare a hotarârii judecatoresti, se încalca grav dreptul de proprietate al persoanei vatamate, (prin imposibilitatea exercitarii efective), drept garantat si protejat atât de Constitutie, cât si de dispoz. art. 6 par. 1 din C.E.D.O.
În consecinta, tribunalul a apreciat ca în cauza nu este exclusa posibilitatea sanctionarii din nou a faptuitorului, desi acesta a mai fost sanctionat prin decizia penala nr.83 din 3.04.2007, chiar fara o noua punere în posesie, fapta fiind repetata, deoarece sentinta civila nr.542/2003, definitiva si irevocabila în ianuarie 2005, a fost pusa imediat în executare (conform procesului verbal de executare silita din 19.10.2005), producând consecinte pentru viitor, „continuarea executarii silite” fiind, evident, solicitata continuu de catre persoana vatamata.