Plangere prealabila

Sentinţă penală 4923 din 21.11.2005


PLÂNGERE PREALABILĂ, AMENINŢARE ŞI INSULTĂ – ACHITARE, Art. 1 alin. l lit. a C.proc.pen.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a înaintat spre competentă soluţionare şi înregistrată la instanţă sub nr.4923 din 21.11.2005, plângerea prealabilă formulată la 14.11.2005 a părţii vătămate G.P. împotriva inculpatului M.F. pentru infracţiunea prev. de art. 193 Cod penal şi art. 205 Cod Penal.

Partea vătămată a arătat că în repetate rânduri inculpatul a ameninţat-o telefonic cu moartea, adresându-i cuvinte şi expresii obscene şi calomnioase. Partea vătămată a  mai învederat ca fiind singură, întrucât soţul şi băiatul său sunt plecaţi, îi este frică de ameninţările inculpatului.

La termenul din 13.01.2006, în declaraţia dată în faţa instanţei partea vătămată a precizat că inculpatul a avut o relaţie cu una dintre fiicele sale, iar în seara de 23.07.2005, când nu a găsit-o pe aceasta, a intrat peste partea vătămată în casă, i-a spart geamul şi a lovit-o, motiv pentru care partea vătămată a depus plângere la poliţie, dosarul respectiv fiind în curs de soluţionare. După acest incident inculpatul a început să o sune în fiecare week-end, ameninţând-o că o omoară, că îi termină pe toţi, numind-o „curvă ordinară” şi spunându-i „ţine-ţi curvele acasă”. Partea vătămată a mai arătat că inculpatul a sunat-o pe telefonul fix. Intr-un week-end  din prima jumătate a lunii octombrie, când a fost sunată de inculpat lângă ia se aflau fiul său G.M. şi fiica s-a G.F. pe care i-a chemat să audă conţinutul convorbirii. A mai învederat că inculpatul este violent şi cu alte persoane, în special atunci când bea, şi că ameninţările lui au speriat-o pentru că soţul său este plecat în cursă, lucrând pe tir, iar fetele sale sunt la Bucureşti. In data de 15 decembrie inculpatul i-a spus numitei M.F. să-i transmită părţii vătămate că se ocupă personal de ei.

Fiind audiat la acelaşi termen inculpatul a declarat că nu a adresat ameninţări şi injurii părţii vătămate şi că nu a sunat-o niciodată pe aceasta, dar partea vătămată a făcut plângere la poliţie împotriva lui pentru că i-ar fi spart geamul în luna iulie şi l-a chemat la poliţie de multe ori. În opinia inculpatului motivul plângerii este relaţia pe care a avut-o cu fiica părţii vătămate,. Numita G.N.

Instanţa a reţinut că între părţi există un conflict mai vechi cauzat de relaţia inculpatului cu fiica părţii vătămate numita G.N., după cum reiese din declaraţia părţilor şi ale martorilor. Partea vătămată a mai depus plângere împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. l80 Cod Penal, art. 192 Cod Penal şi art. 217 Cod Penal în legătură cu un incident din luna iulie 2005, aceste fapte formând obiectul dosarului nr. 1784 P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, astfel cum rezultă din declaraţiile părţilor coroborate cu adresele nr. 523/21.11.2005 şi 5130/30.08.2005 emise de I.P.J. Teleorman.

Inculpatul  nu i-a adresat părţii vătămate ameninţări şi injurii prin telefon. Susţinerea părţii vătămate în sensul că inculpatul o sună în fiecare week-end, ameninţând-o că o omoară şi înjurând-o, nu este credibilă, având în vedere că doar la sfârşit de săptămână sunt acasă la partea vătămată şi alţi membrii ai familiei sale care ar putea să asculte convorbirile telefonice, în zilele lucrătoare  aceştia fiind plecaţi din localitate, astfel cum au recunoscut chiar partea vătămată şi martorii propuşi de aceasta. Întrucât  inculpatul a avut o relaţie apropiată cu una dintre fiicele părţii vătămate, numita G.N. este evident că inculpatul cunoaşte faptul că în timpul săptămânii partea vătămată este singurăacasă dar în week-end se află alături de ia şi alţi membrii ai familiei care ar putea să asculte eventuale convorbiri telefonice.

Declaraţiile martorilor G.M. şi G.F. care susţin întocmai declaraţia părţii vătămate, au fost înlăturate de instanţă deoarece aceştia sunt fiul şi fiica părţii vătămate, ceea ce le conferă un grad scăzut de obiectivitate. În plus martorul G.M. a recunoscut că este în relaţii de duşmănie cu inculpatul. Declaraţia martorei G.P. este contradictorie,, aceasta afirmând că îl cunoaşte din vedere pe inculpat şi nu a avut  nici un incident cu acesta, pentru că nu discută cu el, pentru ca apoi să  precizeze că în urmă cu un an inculpatul a avut un conflict  cu prietenul ei, căruia i-a tăiat cauciucurile. Şi susţinerile acestei martore că îl cunoaşte doar din vedere pe inculpat nu este credibilă, având în vedere relaţia dintre inculpat şi sora martorei şi este contrazisă de martorul D.G. care a declarat că în vara anului 2005 inculpatul a venit la el acasă împreună cu ambele fiice ale părţii vătămate. Pe de altă parte, dacă este adevărat că martora G.F. nu îl cunoaşte prea bine pe inculpat şi nu discută cu acesta, este greu de crezut că putea să recunoască în mod indubitabil vocea inculpatului la telefon. Martorul G.M. a mai declarat că inculpatul a  afirmat şi faţă de alte persoane că îl omoară, dar nu a putut preciza numele acestor persoane, astfel încât susţinerea s-a este prea vagă pentru a avea valoarea probatorie şi nu se coroborează cu alte probe din dosar.

Întrucât declaraţiile martorilor propuşi de partea vătămată au un grad redus de credibilitate, instanţa apreciază că în cauză nu sunt probe suficiente pentru a înlătura prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul conform art. 5/2 şi art. 66 C.proc.pen.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. l lit. a C.proc.pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului M.F. pentru infracţiunile prev. de art. 193 şi art. 205 Cod penal.

Pe latura civilă, partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000.000 lei vechi, reprezentând daune morale.

Faţă de modul de soluţionare a laturii penale este indubitabil ca răspunderea civilă delictuală a inculpatului nu poate fi angajată, nefiind îndeplinite condiţiile esenţiale prevăzute de art. 998 Cod civil pentru antrenarea unei asemenea răspunderi, întrucât lipseşte fapta ilicită.

Prin urmare, în baza art. 346 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen. instanţa a respins acţiunea civilă ca neâtemeiată.