Plata indemnizatie pentru incapacitatea temporara de munca. Obligatia salariatului de a depune certificatul medical la angajator, în original sau copie legalizata.
Potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 plata indemnizatiei pentru concediu medical se face de angajator pe baza certificatului medical depus în original. Indemnizatiile de asigurari sociale cuvenite asiguratilor care se regasesc în doua sau mai multe situatii prevazute la art. 5 din Legea nr. 19/2000 si care desfasoara activitate în mai multe unitati, fiind asigurati în fiecare conform legii, se calculeaza si se platesc, dupa caz, de fiecare angajator sau de casa teritoriala de pensii, daca se vor depune certificatul medical în original si celelalte acte necesare în vederea calcularii si achitarii dreptului de asigurari sociale aferent venitului asigurat cel mai mare si copiile legalizate, pentru restul situatiilor.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 153/05 februarie 2009
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. 1738/85/2008 reclamanta M.C.A. a chemat în judecata pârâtele CASA JUDETEANA DE PENSII SIBIU si CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE SIBIU ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta CJP la plata indemnizatiei pentru concediu medical aferent perioadei 1.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurata potrivit contractului de munca pe care l-a avut încheiat cu Fundatia Universitara A. M. Sibiu, iar pârâta CJAS sa fie obligata la plata indemnizatiei pentru concediu medical aferent perioadei 1.01.2006 – 24.08.2006 pentru suma asigurata potrivit contractului de munca pe care l-a avut încheiat cu Fundatia Universitara A.M. Sibiu.
În motivarea actiunii reclamata a sustinut ca a avut încheiat un contract individual de munca cu Universitatea L.B. din Sibiu pe durata nedeterminata, iar pentru anul universitar 2004/2005 a încheiat un contract individual de munca cu timp partial cu Fundatia Universitara A. M.
La data de 5 iulie 2005, în urma unor complicatii intervenite în urma nasterii din 1 iulie 2005, reclamanta a suferit un atac cerebral, urmat de o meningo-encefalita si endocardita, ceea ce a impus o interventie chirurgicala pe cord deschis în vederea protezarii.
Formularele de concediu medical reclamanta le-a depus doar la locul de munca unde a avut functia de baza, aceasta unitate calculându-i indemnizatia de concediu medical doar aferent veniturilor obtinute de la acest angajator.
Neplata indemnizatiei aferent asigurarilor sociale platite potrivit celui de al doilea contract de munca încheiat cu Fundatia Universitara A.M., a determinat formularea actiunii
Pârâta Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capatului de cerere formulat împotriva sa.
Se arata ca reclamanta a depus la sediul pârâtei cerere de acordare a indemnizatiei de concediu medical la care a anexat certificatele medicale în copie legalizata.
Pârâta a raspuns reclamantei ca potrivit art. 72 din ordinul MSP nr. 60/2006 pentru persoanele asigurate care desfasoara activitatea la mai multi angajatori, la fiecare fiind asigurat, indemnizatiile se platesc de fiecare angajator. În aceasta situatie reclamanta trebuia sa prezinte la angajator copie legalizata dupa certificatul de concediu medical, ceea ce reclamanta nu a înteles sa faca astfel cum rezulta din însusi continutul actiunii.
Pârâta CJP Sibiu a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive deoarece potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 plata indemnizatiei se face de catre angajator. Casele teritoriale de pensii calculeaza si platesc aceste drepturi asiguratilor prevazuti la art. 5 alin. 1, pct. IV, V si alin. 2, respectiv acelor persoane care aveau încheiate declaratii/contracte de asigurare.
Pe fondul cauzei se arata ca desi pârâta poate prelua în plata anumite drepturi daca riscul asigurat s-a petrecut în timpul unui contract de munca, din certificatele medicale depuse rezulta ca dreptul de asigurari sociale s-a nascut ulterior expirarii termenului pentru care s-a încheiat contractul individual de munca, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 129 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentinta civila nr. 705/2008 Tribunalul Sibiu a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeteana de Pensii si a admis actiunea formulata de reclamanta MSA, pârâta CJP fiind obligata la plata indemnizatiei pentru concediu medical aferenta perioadei 01.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurata potrivit contractului de munca pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundatia Universitara A. M. din Sibiu, iar pârâta CJASS Sibiu a fost obligata la plata indemnizatiei pentru concediu medical aferenta perioadei 01.01.2006-24.08.2008 pentru suma asigurata potrivit contractului de munca pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundatia Universitara A.M. din Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca riscul asigurat, respectiv boala de care reclamanta a suferit s-a produs la data de 5 iulie 2005, anterior încetarii contractului de munca cu Fundatia Universitara A. M. din Sibiu. Întrucât reclamanta a platit contributia de asigurari sociale de sanatate, este îndreptatita sa beneficieze de indemnizatia pentru concediul medical de la ambele locuri de munca.
Desi se retine ca reclamanta nu a depus certificatele de concediu medical la al doilea angajator, se mentioneaza ca în prezent nu o mai poate face deoarece raportul de munca a încetat.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca nu i se poate imputa neîndeplinirea obligatiei de a depune la cel de-al doilea angajator copiile certificate ale concediului medical deoarece starea în care în care au adus-o afectiunile medicale poate fi considerata o situatie de forta majora.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la momentul producerii riscului asigurat, în cazul încetarii raportului de munca, plata drepturilor de asigurari sociale se preia în plata de casele judetene de pensii si asigurari sociale, plata urmând a fi efectuata din bugetul asigurarilor sociale.
Aceste dispozitii au fost abrogate, iar potrivit OUG nr. 159/2005, art. 12, indemnizatia pentru incapacitate de munca se datoreaza pâna la încetarea starii de incapacitate sau pâna la pensionare.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele CJP Sibiu si CJAS Sibiu.
Prin recursul declarat, pârâta CJAS Sibiu a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii capatului de cerere formulat împotriva acestei institutii.
În motivarea recursului se arata ca prin obligarea pârâtei la plata indemnizatiei pentru perioada 01.01.2006-24.08.2008, instanta a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat plata indemnizatiei numai pâna la 24.08.2006.
Pe de alta parte, obligarea pârâtei la plata indemnizatiei de concediu medical este lipsita de temei legal, deoarece prima instanta nu a tinut cont de faptul ca la al doilea angajator contestatoarea nu a mai avut contract de munca din data de 31.07.2005.
Mai mult, Fundatia Universitara A.M. în declaratiile privind obligatiile de plata catre bugetul Fondului national unic de asigurari de sanatate nu a mentionat nominal reclamanta, pentru ca aceasta nu mai avea calitatea de angajata la aceasta institutie din 31.07.2005.
CAS Sibiu nu poate face plati în lipsa unor documente si proceduri prevazute de actele normative în vigoare.
Pârâta CJP Sibiu a solicitat prin recursul formulat modificarea sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii formulate împotriva acestei institutii.
Se sustine ca sentinta atacata este pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii. Potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 calculul si plata indemnizatiei de asigurari sociale prevazute la art. 98 alin. 1 lit.a se facea, pe baza certificatului medical eliberat în conditiile legii, de catre angajator.
Pe luna iulie 2005 reclamanta a beneficiat de drepturi salariale aferente contractului de munca încheiat cu Fundatia Universitara A.M., astfel ca recurenta nu poate fi obligata pentru aceeasi perioada si la plata indemnizatiei de asigurari sociale.
Pentru perioada august – decembrie 2005 reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativa obligatorie prevazuta de OMMSS nr. 340/2001, astfel încât pârâta nu poate fi obligata, pe aceasta cale, sa achite drepturile banesti solicitate.
CURTEA, analizând sentinta atacata, prin raportare la criticile aduse si în limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, retine urmatoarele:
O prima critica vizeaza împrejurarea ca la data producerii riscului asigurat reclamanta nu mai avea raporturi de munca cu al doilea angajator – Fundatia Universitara A.M. Aceasta critica nu poate fi primita, deoarece potrivit contractului de munca înregistrat la ITM Sibiu sub nr. 436336/2004 contractul individual de munca al reclamantei cu Fundatia Universitara A.M. a încetat la data de 31.07.2005.
Desi data riscului asigurat nu poate fi stabilita cu certitudine din actele de la dosar, este evident ca acesta s-a produs în cursul lunii iulie 2005 – deci în perioada în care reclamanta avea raporturi de munca cu cel de-al doilea angajator – sens în care este si biletul de trimitere nr. 167.
Este însa întemeiata critica referitoare la pronuntarea de catre prima instanta a unui plus petit, având în vedere ca s-a admis capatul de cerere împotriva pârâtei CJAS Sibiu care a fost obligata la plata indemnizatiei pentru concediu medical aferenta perioadei 01.01.2006-24.08.2008, în conditiile în care reclamanta a solicitat aceste drepturi numai pâna la data de 24.08.2006.
În ceea ce priveste sustinerea ca pentru luna iulie 2005 reclamanta a primit drepturi de natura salariala, din actele de la dosar rezulta ca într-adevar în luna mentionata reclamanta a primit drepturi de natura salariala de la Fundatia Universitara A.M. (cod de identificare 11910672, astfel cum rezulta din fisa depusa la dosarul de fond) în suma de 700 lei pentru 21 de zile lucrate. Prin urmare, este evident ca reclamanta nu a adus la cunostinta celui de al doilea angajator faptul ca se afla în incapacitate de munca, motiv pentru care a si fost platita conform contractului de munca cu timp partial.
Este întemeiata si critica formulata de ambele recurente referitoare la neîndeplinirea de catre reclamanta a procedurii reglementata de OMMSS nr. 340/2001.
Mai întâi trebuie retinut ca prin actiunea formulata reclamanta recunoaste ca nu a depus în copie legalizata certificatul de concediu medical la al doilea angajator.
Prima instanta a retinut sub acest aspect ca reclamanta s-a aflat întru-un caz de forma majora din cauza afectiunilor medicale de care a suferit.
Potrivit Decretului Lege nr. 167/1958 forta majora este o cauza de suspendare a cursului prescriptiei, care face ca la încetarea sa sa curga în continuare cursul prescriptiei.
În acest sens sunt prevederile art. 13 lit.a si art. 15 alin. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 potrivit carora cursul prescriptiei se suspenda cât timp cel împotriva caruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de întrerupere, dupa încetarea suspendarii, prescriptia reluându-si cursul, socotindu-se si timpul curs înainte de suspendare.
Este evident ca dupa ameliorarea starii de sanatate a reclamantei, aceasta se putea deplasa la angajatorul sau pentru a depune certificatele de concediu medical în copie legalizata si a-si reglementa situatia platii contributiei de asigurari de sanatate. Nu se poate afirma ca reclamanta este în continuare într-o situatie de forta majora, mai ales ca si-a reluat activitatea profesionala.
De asemenea, este gresita sustinerea primei instante ca reclamanta nu mai putea depune certificatul de concediu medical la angajator dupa încetarea cauzei de suspendare, întrucât contractul de munca încetase, deoarece conform art. 50 Codul muncii contractul individual de munca se suspenda de drept în cazul concediului pentru incapacitate temporara de munca.
În acest sens trebuie retinut si ca potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data producerii riscului asigurat, – care reprezinta sediul materiei – calculul si plata indemnizatiei de asigurari sociale prevazute la art. 98 alin. 1 lit.a, b, c si e se fac pe baza certificatului medical eliberat în conditiile legii.
Aceste prevederi se completeaza cu dispozitiile Ordinului M.M.S.S. nr. 340/2001, capitolul D „Alte drepturi de asigurari sociale”, pct.12, 13 si 47 potrivit carora:
„Indemnizatiile de asigurari sociale, cu exceptia celor acordate pentru cresterea copilului, se calculeaza si se platesc în baza certificatelor de concediu medical, care constituie ordin de plata si care se elibereaza pe durate exprimate în zile calendaristice.
Competenta emiterii certificatelor de concediu medical se stabileste de Ministerul Sanatatii si Familiei.
Pentru întocmirea corecta a evidentelor privind obligatiile de asigurari sociale pe luna respectiva si, dupa caz, a statelor de plata a salariilor ori a documentelor de plata a drepturilor banesti ce se suporta din Fondul pentru plata ajutorului de somaj, asiguratii au obligatia de a înstiinta platitorii de drepturi asupra acordarii concediilor medicale.
Indemnizatiile de asigurari sociale cuvenite asiguratilor care se regasesc în doua sau mai multe situatii prevazute la art. 5 din lege si care desfasoara activitate în mai multe unitati, fiind asigurati în fiecare conform legii, se calculeaza si se platesc, dupa caz, de fiecare angajator sau de casa teritoriala de pensii.
În aceste cazuri se vor depune certificatul medical în original si celelalte acte necesare în vederea calcularii si achitarii dreptului de asigurari sociale aferent venitului asigurat cel mai mare si copiile legalizate, pentru restul situatiilor.”
Prin urmare, conditia de baza pentru plata indemnizatiei de concediu medical, indiferent de cine este cel obligat la plata acestei indemnizatii, este depunerea certificatului de concediu medical, în original sau în copie legalizata, la angajator, conditie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o.
Desi pârâtele i-au atras atentia reclamantei ca trebuie sa depuna copiile certificate ale certificatelor de concediu medical la cel de-al doilea angajator pentru a putea beneficia de indemnizatia solicitata, aceasta nu a înteles sa dea curs acestei solicitari, desi pâna la împlinirea termenului de prescriptie de trei ani a mai ramas putin timp.
Având în vedere ca reclamanta intimata nu a respectat prevederile art. 133 din Legea nr. 19/2000 si ale Ordinului M.M.S.S. nr. 340/2001 în mod gresit prima instanta a constatat ca reclamanta este îndreptatita sa primeasca aceasta indemnizatiei de la pârâte în lipsa îndeplinirii obligatiei corelative din partea acesteia de a depune certificatele de concediu medical în copie legalizata la angajatorul Fundatia Universitara A.M., dupa încetarea cauzei de suspendare a cursului prescriptiei datorate fortei majore.
Numai dupa ce reclamanta va depune la cel de-al doilea angajator copiile legalizate dupa certificatele de concediu medical si se va reglementa si situatia platii drepturilor salariale pe luna iulie 2005, cu respectarea termenului general de prescriptie, si numai daca pârâtele vor refuza sa faca plata în aceste conditii reclamanta poate solicita concursul instantelor în obtinerea drepturilor de asigurari sociale la care ar fi îndreptatita.
Deoarece s-a constatat ca prima instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor legale la speta dedusa judecatii si a pronuntat si un plus petit, fiind deci incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, instanta a admis recursurile declarate de pârâtele CJP Sibiu si CJAS Sibiu si a modificat sentinta atacata în sensul ca a respins actiunea formulata de catre reclamanta împotriva celor doua pârâte.