Posibilitatea instanţei de a reduce justificat onorariul de avocat

Dosar Nr. 366/R/2008 (22.10.2008)

Drept procesual civil

Art. 274 C.proc.civ.

7. Posibilitatea instantei de a reduce justificat onorariul de avocat.

Prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca împovararea partii cazute în pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de se valorifica pretentiile alegate.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ.,

dec. nr. 366/R/22 octombrie 2008, nepublicata

Prin sentinta civila nr. 2356/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita la data de 5 iunie 2008 s-a admis în parte actiunea civila formulata de reclamanta D. G. împotriva pârâtului R. M.

A fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 564,68 lei cu titlu de despagubiri civile, precum si suma de 463 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariul avocatial fiind redus de la suma de 700 lei la suma de 400 lei.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta.

Recursul este fondat în parte.

Prin autorizatia seria AU nr. 0349901 din 29 mai 2007 se atesta faptul ca urmare a incidentului din 29 mai 2007, orele 9,00, autoturismul proprietate a reclamantei recurente poate intra în reparatie cu avarii la oglinda fata dreapta.

Avarierea oglinzii fata dreapta a fost atestata si prin depozitia martorului ocular B. S., prezenta la incidentul în care au fost implicate partile, care textual a relatat ca în afara fisurarii parbrizului „s-a spart si oglinda montata pe portiera pe care pârâtul a atins-o cu soldul”.

Coroborarea celor 2 mijloace de proba, în conditiile în care pârâtul nu a facut dovada contrara celor rezultate din înscrisul intitulat „autorizatie” eliberat de organul de politie si din depozitia martorei mai sus amintite, duce la concluzia ca în urma incidentului dintre parti, pârâtul a avariat si oglinda fata dreapta de la autoturismul proprietate a reclamantei recurente, ceea ce impune instituirea în sarcina acestuia a obligatiei de a repara prejudiciul cauzat.

Instanta de fond în mod gresit a ignorat aceste mijloace de proba, desi ele existau la dosar si nu au fost rasturnate prin alte mijloace de proba produse de pârât.

Cu toate ca instanta de fond nu a acordat contravaloarea oglinzii avariate, totusi, contrar statuarii sale, în cuantumul prejudiciului suferit de reclamanta a inclus si valoarea manoperei aferente oglinzii avariate. Astfel, s-a acordat contravaloarea parbrizului de 280 lei, a chederului de 40 lei, a parasolarului de 40 lei, adica în total suma de 360 lei.

Pentru a ajunge la suma totala acordata de 564,68 lei, instanta de fond a adaugat la suma de 360 lei mai sus mentionata si contravaloarea întregii facturi de 204, 68 lei, factura ce include si manopera pentru oglinda retrovizoare dreapta fata.

Din cuprinsul bonului fiscal din data de 26 septembrie 2007 depus la dosar rezulta ca valoarea unei oglinzi fata dreapta a fost de 65 lei.

Întrucât prejudiciul cauzat unei persoane trebuie reparat în întregime, iar reclamanta recurenta a dovedit la fondul cauzei nu numai cu martori, ci si prin înscris producerea de avarii la oglinda dreapta fata a autoturismului sau, în baza dispozitiilor art. 998, 999 C.civ. se impunea obligarea pârâtului si la plata contravalorii oglinzii în cuantumul dovedit de 65 lei.

În ceea ce priveste cheltuielile de judecata la fondul cauzei, se constata ca desi reclamanta a justificat cu acte efectuarea de cheltuieli anterioare promovarii actiunii, însa strâns legate de incidentul dintre parti, în vederea evitarii unui litigiu, totusi instanta de fond nu le-a acordat, desi a retinut culpa procesuala a pârâtului.

Conform art. 274 C.proc.civ. cel cazut în pretentii suporta cheltuielile de judecata pe care partea adversa dovedeste ca le-a facut.

În cauza s-a probat ca anterior promovarii actiunii, reclamanta l-a notificat pe pârât în vederea solutionarii diferendului pe cale amiabila, suportând contravaloarea taxei de timbru de 4 lei aferenta notificarii si a onorariului executorului judecatoresc de 29,75 lei.

În acelasi timp, în cursul procesului reclamanta recurenta a efectuat cheltuieli aferente copiilor xerox depuse la dosar (8 foi), sens în care a prezentat documentul justificativ – bonul fiscal nr. 0100434167 din 22 mai 2008, care atesta plata sumei de 2,4 lei pentru 8 copii xerox (este vorba de cele 4 acte depuse la dosar, xeroxate în 2 exemplare, unul pentru instanta si unul pentru pârât, acte comunicate pârâtului în sedinta de judecata din 22 mai 2008).

Ca atare, suma de 36,15 lei (taxa notificare de 4 lei + onorariu executor de 2,75 + contravaloarea copiilor xerox de 2,4 lei) se impunea a fi inclusa în cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite în sarcina pârâtului.

Ceea ce trebuia acordat proportional cu valoarea pretentiilor admise era taxa judiciara de timbru (acordata gresit de instanta în totalitate, desi pretentiile nu s-au admis în întregime), însa în recursul reclamantei acest aspect nu poate fi discutat fara a se agrava situatia acesteia în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.

Solutia reducerii cuantumul onorariului de avocat la suma de 400 lei este pe deplin justificata.

Posibilitatea reducerii onorariului de avocat exista atunci când se constata ca acesta este mai mic sau mai mare decât valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat.

Valoarea totala a pretentiilor reclamantei recurente s-a ridicat la suma totala de 629,68, iar onorariul de avocat s-a stabilit la suma de 700 lei, conform chitantei justificative existente la dosar.

Asa cum a retinut si Curtea europeana (în cauza Costin contra România (Hotarârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber contra România, Hotarârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.

Este real faptul ca nimeni nu este obligat sa se apere singur, chiar daca are cunostinte juridice, dreptul la aparare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocatilor în cauze proprii.

Însa prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca împovararea partii cazute în pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de se valorifica pretentiile alegate.

La aprecierea cuantumului onorariului instanta trebuie sa tina seama, asa cum corect a procedat, nu numai de valoarea pretentiilor, ci si de complexitatea cauzei (prezenta cauza fiind una de complexitate relativ redusa), precum si de munca depusa de avocat.

Fara a se contesta activitatea reprezentantului reclamantei, din dovezile existente la dosarul de fond, se constata ca munca aparatorului ales al reclamantei a constat în redactarea actiunii introductive si sesizarea instantei de judecata cu tot ceea ce implica aceasta (plata taxa de timbru, cumparare timbre postale, depunere actiune la registratura instantei) si asistarea reclamantei la fiecare din cele 3 termene de judecata.

Nu s-a dovedit faptul ca munca avocatului ales a constat si în redactarea notificarii si a concluziilor scrise depuse la dosar, asa cum s-a sustinut de recurenta.

Simpla comparatie între semnatura reprezentantului reclamantei recurente aplicata pe actiunea introductiva si pe cererea de recurs cu semnatura aplicata pe notificare, pe lista cuprinzând martorii propusi spre audiere, pe actele care atesta plata materialelor si manoperei (rubrica semnatura de primire), pe cererea formulata personal de reclamanta de amânare a pronuntarii hotarârii, pe concluziile scrise, pe nota de cheltuieli si pe cererea de depunere a chitantei care atesta plata onorariului de avocat denota fara putinta de tagada si prin simpla observare cu ochiul liber ca, la fondul cauzei, reprezentantul reclamantei a redactat si semnat dosar actiunea introductiva, celelalte acte mai sus enumerate purtând semnatura executata personal de reclamanta, ceea ce denota ca acestea (exceptând desigur actele justificative ale prejudiciului) au fost întocmite personal de reclamanta si nu de reprezentant.

În aceste conditii, raportat la munca efectiva dovedita ca fiind desfasurata personal de aparatorul reclamantei, la cuantumul pretentiilor, în mod judicios s-a apreciat ca numai suma de 400 lei poate fi considerata ca fiind o cheltuiala rezonabila.

În temeiul considerentelor exprimate si a textelor legale invocate, facându-se aplicarea dispozitiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite în parte recursul declarat, va modifica în parte hotarârea atacata în sensul ca va obliga pârâtul sa plateasca reclamantei, pe lânga suma de 564,68 lei stabilita la fondul cauzei si suma de 65 lei reprezentând contravaloarea oglinzii retrovizoare dreapta fata.

În recurs nu se poate acorda suma de 47,5 lei reprezentând reactualizarea contravalorii oglinzii pe perioada septembrie 2007-septembrie 2008, respectiv pâna la zi asa cum s-a solicitat cu ocazia cuvântului la fond, întrucât, pe de o parte, o asemenea cerere nu s-a formulat la fondul cauzei desi actiunea s-a promovat în cursul lunii ianuarie 2008, astfel ca ea reprezinta o solicitare noua, inadmisibila a fi formulata pentru prima data în calea de atac, iar, pe de alta parte, o asemenea pretentie nu s-a formulat prin motivele de recurs, ci doar la data de 22 octombrie 2008.

În baza art. 274 C.proc.civ., retinând culpa procesuala a pârâtului, instanta îl va obliga la plata în favoarea reclamantei a sumei de 36,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fondul cauzei, reprezentând taxa de timbru notificare (4 lei), onorariu executor aferent notificarii (29,75 lei), contravaloarea copii xerox (2,4 lei), pe lânga cheltuielile de 463 lei deja acordate.

Vor fi mentinute dispozitiile hotarârii de obligare a pârâtului la plata contravalorii prejudiciului de 564,68 lei si a cheltuielilor de judecata de 463 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si 400 lei onorariu de avocat.

În temeiul culpei procesuale si facând aplicarea art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga intimatul la plata în favoarea recurentei a sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând taxa judiciara de timbru de 8,5 lei, timbru judiciar de 1,5 lei si 200 lei onorariu de avocat.

Nu se poate acorda taxa de timbru aferenta pretentiei neacordate de 47,5 lei.

În ceea ce priveste onorariul aferent caii de atac, raportat la valoarea pretentiei din recurs, la complexitatea redusa a cauzei, la timpul scurt în care cauza a fost solutionata, dar si la faptul ca recurenta personal a declarat în fata instantei de recurs ca nu are de ce sa nu puna partea adversa la cheltuieli, tribunalul apreciaza ca suma de 200 lei reprezinta o cheltuiala rezonabila, ce corespunde valorii obiectului litigiului si muncii depuse de aparator, dat fiind faptul ca scopul apararii este satisfacerea dreptului pretins si nu pedepsirea celui cazut în pretentii.????