Practica civila relevanta trimiestrul I 2008
1. La data de 28 noiembrie 2007 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost înregistrata sub nr. 7709/94/2007 contestatia în anulare promovata de NE împotriva intimatei MM prin care aceasta a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta instanta sa dispuna desfiintarea încheierii nr. 485 pronuntata la data de 24 octombrie 2007 de catre Judecatoria Buftea în baza art. 317 alin. 2 din Codul de procedura civila, încheiere pronuntata în urma cererii lui NE prin care aceasta a solicitat încuviintarea executarii silite a sentintei civile nr. 760/ 21 martie 2007.
Contestatoarea a aratat ca prin sentinta civila nr. 760 intimata MM a fost obligata sa desfiinteze pe cheltuiala ei fântâna construita abuziv pe un drum de servitute, contestatoarea punând în executare silita hotarârea mai sus aratata la BEJ DOC.
Ulterior, întrucât intimata, în opinia contestatoarei, nu si-a îndeplinit obligatia stabilita prin dispozitivul sentintei civile nr. 760 a promovat o cerere, ce a facut obiectul cauzei 5960/94/2007 al Judecatoriei Buftea, prin care a solicitat sa fie autorizata sa îndeplineasca dispozitivul sentintei civile nr. 760 pe cheltuiala intimatei MM. Prin încheierea 485 /24 octombrie 2007 a fost respinsa cererea lui NE. Împotriva acestei ultime încheieri NE a promovat prezenta contestatie în anulare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe art. 317 si 318 din Codul de procedura civila, a fost legal timbrata si însotita de copia sentintei civile nr. 760/21 februarie 2007, a încheierii nr. 485.
Intimata a depus întâmpinare în care solicitat respingerea contestatiei în anulare ca fiind inadmisibila întrucât încheierea atacata nu este supusa recursului, fiind pronuntata în baza art. 5802 din Codul de procedura civila.
Având în vedere înscrisurile de la dosar instanta a apreciat ca cererea este inadmisibila.
Ca situatie de fapt instanta retine ca prin sentinta civila nr. 760/21 februarie 2007 intimata a fost obligata sa desfiinteze un put aflat pe un drum de servitute. Întrucât intimata, în opinia contestatoarei, nu si-a îndeplinit obligatia stabilita prin dispozitivul sentintei civile nr. 760 a promovat o cerere, ce a facut obiectul cauzei 5960/94/2007 al Judecatoriei Buftea, prin care a solicitat, în temeiul art. 5802 din Codul de procedura civila, sa fie autorizata sa îndeplineasca dispozitivul sentintei civile nr. 760 pe cheltuiala intimatei MM. Prin încheierea irevocabila 485 /24 octombrie 2007 a fost respinsa cererea lui NE. Împotriva acestei ultime încheieri NE a promovat prezenta contestatie în anulare.
Instanta apreciaza ca prezenta cerere nu se încadreaza în nici una din situatiile prevazute de art. 317 si art. 318 din Codul de procedura civila.
Astfel art. 317 prevede ca „Hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:” ori încheierea nr. 485 este una irevocabila dar nu ca urmare a exercitarii cai de atac a apelului si recursului ci una fara cale de atac. Mai mult de atât, nici unul din motivele prevazute de punctele 1 si 2 ale art. 317 nu sunt îndeplinite în cauza supusa atentiei noastre.
Nici prevederile art. 318 nu-si regaseste aplicarea în cauza de fata întrucât „Hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”. Încheierea atacata nu este una pronuntata în recurs.
Prin urmare, contestatia în anulare va fi respinsa ca inadmisibila
2. La data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost înregistrata sub nr. 733/94/2008 cererea de asigurare de dovezi a reclamantei CNAIHC în contradictoriu cu asocierea formata din 5 pârâtii, întemeiata pe art. 235 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In fapt, reclamanta arata ca intre Companie si Asocierea indicata anterior s-a încheiat la data de 06.02.2007, Contractul de Executie de Lucrari nr. 57/C. Potrivit acestui Contract, Asocierea urma sa efectueze lucrarile de reparatii curente la Pista de Decolare-Aterizare nr. 2 a reclamantei. Lucrarile de reparatii curente au fost in mod expres stabilite si etapizate prin Contractul semnat de parti si prin documentele de atribuire a contractului de achizitie publica care fac parte din Contractul de Executie de Lucrari.
Termenul de finalizare a lucrarilor contractate stabilit initial nu a putut fi respectat ca urmare a intervenirii in derularea contractului a mai multor factori. Având in vedere interventia factorilor specifici sezonului rece asupra lucrarilor deja efectuate, precum si evolutia ulterioara a acestor lucrari, reclamanta a apreciat ca se impune identificarea acestor lucrari si starea in care ele se afla, pentru a înlatura cu anticipatie posibilele divergente dintre cele doua parti contractante.
In drept, s-a invocat art. 235 - 237 C.Pr.Civ.
Judecarea cauzei s-a facut fara citarea partilor.
Fata de înscrisurile de la dosar instanta retine catre între reclamanta si o asociere de 5 firme au încheiat, la data de 6 februarie 2007, un contract de antrepriza privind repararea curenta la pista de decolare aterizare nr. 2 de la Aeroportul Henri Coanda din Otopeni. Desi durata de executare a lucrarilor era de circa 8 luni, aceasta a fost depasita fara ca lucrarea sa se finalizeze. Din cauza iernii lucrarile au fost oprite.
Întrucât exista riscul ca lucrarile efectuate pâna la întreruperea lor sa fie deteriorate datorita conditiilor vremii si sa fie acoperite de cele care urmeaza a se efectua, conform proiectului de executie, si având în vedere importanta lucrarilor care se efectueaza si bunul ce se repara (pista de decolare aterizare), situatie care poate afecta chiar siguranta operatiunilor de decolare aterizare, instanta apreciaza ca se impune efectuarea unei expertize tehnice constructii ce va avea obiectivele solicitate de reclamanta.
3. La data de 14 decembrie 2005 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a fost înregistrata sub nr. 4820/2005 actiunea reclamantei MNF împotriva pârâtilor Comisia Locala V de aplicare a Legii 18/1991, S.C. AgroIndustriala M S.A., Oficiul Cadastru si Publicitate Imobiliara Ilfov, Prefectura jud. Ilfov, Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii prin care aceasta a solicitat instantei, ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa sa se constate nulitatea oricaror acte emise pentru terenul sau in suprafata de 4,5 ha, situate in com. V, sa anuleze orice mentiuni cadastrale efectuate pe terenul reclamantei, sa i se elibereze Titlul de Proprietate pentru terenul mai sus mentionat din com. V.
In fapt, reclamanta arata ca este mostenitoarea mamei sale BM care a detinut din 1926, ca dota din partea parintilor sai un teren de 5 ha, situat in perimetrul orasului V, conform schitei anexate si a trei declaratii manuscrise înregistrate la Primaria comunei V, înregistrate sub nr. 34869/20.11.2002.
Din aceasta suprafata conform Legii 18/1991, i s-a atribuit conform Titlului de Proprietate nr. 28141 din 18.03.1996, doar o suprafata de 5000 mp.
Pentru restul de 4,5 ha. i s-au dat actiuni la AI M S.A., conform Deciziei nr. 1215 din 28.09.2003.
În evidentele acestei societati devenita ulterior SCAI M S.A., reclamanta sustine ca a figurat in calitate de "locator" pentru suprafata de 4,5 ha conform adeverintei 647/20.06.1997.
Întrucât dorea sa primeasca titlul de proprietate si pentru acest teren, reclamanta arata ca a facut numeroase demersuri prin care a solicitat emiterea acestui act.
În urma demersurilor repetate primaria V i-a raspuns ca (adresa nr. 17574/7 aprilie 2004) ca „cererea pentru punerea în posesie a suprafetei de 4,5 ha în curs de rezolvare si ca suprafata a fost validata pe anexa 32, pozitia 03”.
In drept, s-au invocat disp. Legii 18/1991 si ort. 8 si urm. , Leg. 1/2000 cu modificarile ulterioare, art. 36Leg. 204/2004, art. 48 OG. 1120/2005.
Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca reclamanta solicita reconstituirea pe vechiul amplasament, iar aceasta reconstituire nu este posibila întrucât aceste teren nu este si nu s-a aflat niciodata la dispozitia comisiei locale si ca reclamanta a fost invitata sa fie pusa în posesie pe un alt amplasament. Ultima oferta în acest sens i s-a facut prin adresa nr. 48317/16 decembrie 2005 (fila 46, dosar Curtea de Apel Bucuresti), oferta ce a fost refuzata de reclamanta prin adresa 17841/12 ianuarie 2006.
La data de, 30 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta civila nr. 210 a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei Judecatoriei Buftea.
Dupa înregistrarea cauzei pe rolul Judecatoriei Buftea a depus întâmpinare si OCPI care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
La termenul din data de 18 aprilie 2006 instanta a dispus scoaterea din cauza a Prefecturii jud. Ilfov, si introducerea în cauza a Comisiei judetene de aplicare a Legii 18/1991 jud. Ilfov.
Prin adresa 26461/9 mai 2006 Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V a adus la cunostinta instantei ca reclamanta este înscrisa în anexele la Legea 1/2000 si ca nu a fost pusa în posesie întrucât revendica vechiul amplasament.
La data de 16 august 2006 reclamantei i s-au încuviintat proba cu înscrisuri si expertiza topo ce a fost efectuata de Diaconescu Mihail Danut si a avut ca obiective identificarea terenului de 4,5 ha si stabilirea situatiei juridice a acestuia. În acest sens, expertul a aratat ca în cazul în care nu s-au facut alte înstrainari, terenul respectiv figureaza la primaria V ca fiind în proprietatea lui TS si face parte dintr-un teren mai mare de circa 16 ha.
La dosar s-a depus un contract de schimb de terenuri, nr. 2443/ 27 noiembrie 1998, încheiat între SCAI M si TS.
Fata de aceasta situatie reclamanta a aratat la termenul din data de 27 februarie 2007 ca întelege sa se judece si cu TS solicitând introducerea acestuia în cauza pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de schimb încheiat între aceasta si pârâta SCAI M.
La data de 22 martie 2007 pârâtul Ministerul Agriculturii a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
În cadrul dezbaterilor instanta i-a pus în vedere reclamantei sa-si precizeze capatul 2 de cerere în sensul de a indica ce acte solicita sa fie constate nule absolut, aceasta indicând contractul de schimb.
Tot în cadrul dezbaterilor instanta a considerat necesar sa puna în discutie calitatea procesuala pasiva a Ministerului Agriculturii si OCPI pe toate capetele de cerere, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a pârâtilor TS si SCAI M SA pe capetele de cerere 2 si 3, privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la care reclamanta a solicitat respingerea acestor exceptii.
Fata de înscrisurile de la dosar instanta retine ca în urma aplicarii dispozitiilor legilor fondului funciar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5000 mp, eliberându-i-se titlu de proprietate în acest sens, pentru diferenta de 4,5 ha pe care mama sa i le-a dat ca dota, i s-au dat actiuni la SCAI M S.A., conform Deciziei nr. 1215 din 28.09.2003. În urma unui protocol încheiat între SCAI M S.A. si Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V, aceasta din urma a primit o suprafata de teren, mai mare, din care i-a oferit si petentei pentru a fi pusa în posesie o suprafata de 4,5 ha. Petenta a refuzat amplasamentul terenului oferit de Comisia locala, insistând sa primeasca terenul pe vechiul amplasament, care se pare ca este pe drumul de centura al capitalei. Acest vechi amplasament nu s-a aflat niciodata la dispozitia Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V si a facut obiectul unui schimb între SCAI M S.A. si TS, contract de schimb în privinta caruia reclamanta cere sa se constate ca fiind nul absolut, prin prezenta actiune.
Având în vedere aceasta situatie de fapt instanta apreciaza ca exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Ministerului Agriculturii si OCPI pe ansamblul actiunii este întemeiata. Cei doi pârâti nu sunt parti în contractul de schimb si nu au atributiuni în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, instanta mai apreciaza ca nici TS si SCAI M S.A. nu au calitate procesuala pasiva în ce priveste capetele de cerere privind anularea oricaror mentiuni cadastrale efectuate în privinta terenului reclamantei si pe capatul 3 de cerere privind eliberarea titlului de proprietate pentru terenul de 4,5 ha situat în com. V.
În ce priveste fondul cererii reclamantei, în ansamblu, instanta îl gaseste neîntemeiat.
Reclamanta nu a aratat ce cauze de nulitate loveste contractul de schimb dintre SCAI M S.A si TS. În aprecierea reclamantei simplu fapt ca terenul respectiv s-a aflat la SCAI M S.A. care l-a schimbat cu TS constituie un motiv de nulitate. Este adevarat ca SCAI M S.A. a transmis catre Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V circa 110 ha pe care aceasta le-a restituit celor îndreptatiti, dar în aceasta suprafata nu se include si fostul amplasament al terenului primit de mama reclamantei ca dota.
Pe lânga faptul ca reclamanta nu a invocat si nu a dovedit nici un motiv de nulitate absoluta în privinta contractului atacat, chiar daca aceasta nulitate a contractului de schimb ar fi constatata, aceasta constatare nu ar avea nici o finalitate, nici un interes, în privinta reclamantei, întrucât terenul s-ar întoarce la SCAI M S.A. care oricum nu l-a predat Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V pentru a fi pusa în posesie reclamanta. Cu alte cuvinte demersul reclamantei este lipsit de interes. Aceasta înseamna ca ulterior acestei constatari reclamanta va trebui sa porneasca o nou actiune împotriva SCAI M S.A. pentru ca aceasta sa fie obligata sa predea terenul Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V pentru a o pune în posesie pe vechiul amplasament.
Si în ce priveste capatul de cerere privind obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V si a celei judetene pentru a-i elibera titlul de proprietate reclamatei pe vechiul amplasament este neîntemeiat.
Pârâta Comisia locala a aratat, iar reclamanta a recunoscut, ca i-a facut o oferta, reiterata de mai multe ori, de punere în posesie pe un alt amplasament, dar reclamata a refuzat acest amplasament. Instanta nu poate obliga Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V sa o puna în posesie pe reclamanta pe un teren care nu se afla la dispozitia acesteia, mai bine zis care se afla în proprietatea unui tert. Numai terenurile de care dispune Comisia locala pot fi restituite celor îndreptatiti. Pe de alta parte, comisia locala nu poate face proba negativa ca nu a avut terenul la dispozitie, dar reclamanta poate face proba pozitiva ca terenul în litigiu ar fi, sau a fost, la dispozitia comisiei locale.
De altfel, din adresa de la fila 27 (dosar Curtea de Apel Bucuresti) se arata ca din terenul din tarlaua 4, Comisia locala a preluat doar 14,30 ha în care nu se afla vechiul amplasament al terenului revendicat de reclamanta.
Ca o consecinta a respingeri capetelor de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb si a obligarii celor doua comisii de a elibera titlu de proprietate reclamantei, instanta va respinge, ca neîntemeiat si cererea privind anularea oricaror mentiuni cadastrale efectuate pe terenul de 4,5 ha situat în com. V.
4. La data de 22 ianuarie 2008 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost înregistrata sub nr. 645/94/2008 contestatia la executare a debitoarei IML în contradictoriu cu creditoarea SCA CSAîmpotriva executarii silite din Dosarul de executare nr. 141/2007 format de BEJ DC, executare silita având ca obiect vânzarea la licitatie publica a unui numar de 63.412 actiuni nominative pe care contestatoarea le detine la SC F SA, licitatie ce urma sa aiba loc pe data de 24.01.2008 ora 14 la sediul SC F SA din Voluntari, precum si suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei la executare în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila.
In fapt, debitoarea arata ca la data de 21.01.2008 a luat la cunostinta despre înscrisul intitulat „Publicatie de vânzare mobiliara, publicitate si conditii de licitatie" prin care era înstiintata ca pe data de 24.01.2007 ora 14 va avea loc la sediul SC F SA, vânzarea la licitatie publica a unui numar de 63.412 actiuni nominative având valoarea de 2,5 RON fiecare, apartinând debitoarei, pretul de începere a licitatiei este de 250.000 RON fiind determinat prin evaluare de catre executorul judecatoresc cu acordul creditorului prin procesul - verbal de sechestru nr 141/ 21.12.2007.
Astfel, prin publicatia de vânzare mobiliara din data de 21.01.2008 a stabilit data tinerii licitatiei doar 3 zile mai târziu aplicând in mod eronat prevederile art. 437 C.p.c care precizeaza un termen de cel putin 3 zile inainte de tinerea licitatiei doar pentru întocmirea efectiva si afisarea publicatiei de vânzare.
De asemenea, contesta debitoarea si modul în care a fost efectuat raportul de expertiza contabila in cauza privind evaluarea actiunilor nominative detinute la SC F SA de catre debitoare aceasta a fost stabilita printr-un raporta de expertiza contabila efectuat fara a consulta debitoarea.
La dosar s-a atasat si dosarul de executare silita nr. 141/2007 al BEJ DC.
Intimata a invocat exceptia tardivitatii contestatiei, ce a fost respinsa motivat de faptul ca aceasta a fost promovat în data de 22 ianuarie 2008 împotriva publicatiei de vânzare emisa la data de 21 ianuarie 2001.
Contestatoarea a mai solicitat introducerea in cauza a AVAS, cerere respinsa de instanta întrucât aceasta nu are nici o calitate în cauza da fata.
Întrucât contestatoarea a aratat ca renunta la cererea de suspendare, desi depusese cautiunea stabilita de instanta prin rezolutie, instanta a luat act de aceasta renuntare.
Fata de actele si lucrarile dosarului instanta retine ca la data de 6 iulie 2006 între IML si SCA CSA s-a încheiat un contract de asistenta juridica pentru reprezentarea într-o cauza care ulterior a fost completat cu un act aditional încheiat la data de 25 octombrie 2007 prin care cele doua parti au stabilit un onorariu de 67.000 lei noi – RON. În acest ultim act aditional s-a convenit si clauza ca în cazul admiterii recursului la Înalta Curte de Casatie si Justitie sa fie achitat si un onorariu de succes de 450.000 euro în termen de 7 zile.
Întrucât clientul SCA CSA, debitoarea, nu si-a îndeplinit obligatiile din contractul de asistenta juridica acesta a fost pus în executare silita, executare ce face obiectul dosarului 141/2007 pe rolul BEJ DC.
Dupa efectuarea formalitatilor premergatoare executarii (somatie, proces verbal de sechestru) BEJ DC dispune în data de 17 ianuarie 2008 efectuarea unei expertize contabile a celor 63.412 actiuni nominative detinute de debitoare in cadrul SC F SA ce urmau a fi executare silit, raport care este depus la dosarul de executare, a doua zi, 18 ianuarie 2008. La data de 21 ianuarie 2008 BEJ DC emite publicatia de vânzare ce anunta, din eroare, licitatie publica pentru vânzarea actiunilor la data de 24 ianuarie 2007. Fara îndoiala ca este vorba de 24 ianuarie 2008 si instanta va tine seama, în continuare, de aceasta ultima data.
Având în vedere aceasta situatie de fapt instanta apreciaza ca prezenta contestatie este întemeiat numai în ce priveste raportul expertiza contabila ce a evaluat cele 63.412 actiuni nominative detinute de debitoare in cadrul SC F SA, precum si publicatia de vânzare din data de 21 ianuarie 2008, pentru motivele ce se vor arata în continuare.
Un expert contabil nu poate evalua real valoarea unor actiunii nominative emise de o societate comerciala.
Astfel, în expertiza contabila se retine, la fila 4, ca „în vederea stabilirii valorii reale a unei actiuni nominative, se calculeaza valoarea activului net contabil.” fara a indica pe ce considerent se aplica aceasta metoda. Se stie ca daca doua persoane (fizice sau juridice) atunci când tranzactioneaza un numar de actiuni nominative ale unei societati comerciale pe actiuni au în vedere mai multe elemente, nu numai pe cele contabile. Între aceste elemente sunt, pe lânga activul net contabil, cu toate componentele sale, surprinse de expert la fila 4-5 ale raportului, si elemente care nu sunt evaluate contabil cum ar fi: cota de piata în segmentul în opereaza societatea respectiva, vadul comercial, numar de clienti, numar de angajati si nivelul lor de calificare, brevete de inventii sau drepturi de autor care se afla la dispozitia societatii, etc. Nici unul din elementele extracontabile pe care le-ar putea avea SC F SA nu sunt surprinse în aceasta evaluare.
Stabilirea valorii actiunilor SC F SA înseamna, practic evaluarea întregii societati comerciale (a întreprinderii respective), iar evaluarea unei întreprinderi, conform standardelor de evaluare internationale valabile si în tara noastra din 2003, se poate face prin mai multe abordari: abordarea bazata pe active (patrimoniala), abordarea pe baza de venit, abordarea prin comparatia de piata. De exemplu, abordarea pe baza de venit este definita (conform „Standardului de evaluare – SEV 5” – Evaluarea întreprinderii - din iunie 2000 elaborat de ANEVAR – IROVAL - pag. 3) ca fiind o cale de determinare a valori întreprinderii, participatiilor proprietarilor sau actiunilor prin utilizarea uneia sau mai multor metode, prin care valoarea este determinata prin convertirea beneficiilor (câstigurilor) anticipate. Pe de alta parte, „Cunoasterea pietei curente si a tendintelor principale ale dezvoltarii economice este esentiala pentru efectuarea de evaluari competente de întreprinderi” („Standardului de evaluare – SEV 5” din iunie 2000 – pagina 10). Sau, „Documentele [societatii] pot stipula ca dreptul care este transferat trebuie sa fie evaluat ca o cota parte din valoarea totala a actiunilor emise, chiar daca dreptul care este transferat reprezinta o participatie minoritara” (idem pag. 12).
Mai mult decât atât, toate aceste elemente, abordari, metode, implica o analiza laborioasa, complexa pentru a putea surprinde toate componentele care determina valoarea actiunilor, precum si relatiile dintre ele, analiza care nu se poate face într-o singura zi, cât a durat întocmirea raportului de expertiza pus în discutie.
Cu privire la publicatia de vânzare din data de 21 ianuarie 2008 se apreciaza ca aceasta nu îndeplineste conditiile stipulate de art. 437 din Codul de procedura civila care arata:” Cu cel putin 3 zile înainte de tinerea licitatiei executorul judecatoresc va întocmi si va afisa publicatia de vânzare la locul licitatiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vânzarii bunurilor si al instantei de executare, iar atunci când apreciaza ca este necesar, vânzarea la licitatie va fi anuntata si într-un ziar de larga circulatie.” Ori, în lumina art. 101 alin. 1 din Codul de procedura civila, între data de 21 ianuarie 2008, data întocmirii si afisarii publicatiei de vânzare si data de 24 ianuarie 2008, data licitatiei, sunt doar doua zile libere (22 si 23) si nu trei cum prevede art. 437 din Codul de procedura civila. Prin urmare publicatia de vânzare a fost întocmita si afisata cu nerespectarea art. 437 alin. 1 din Codul de procedura civila.
În concluzie, va fi admisa în parte contestatia la executare a debitoarei IML în contradictoriu cu SCA CSA, vor fi anulate raportul de expertiza contabila, precum si publicatia de vânzare întocmita la data de 21 ianuarie 2008 în dosarul de executare nr. 141/2007 si, pe cale de consecinta, actele de executare silita subsecvente, efectuate dupa data de 21 ianuarie 2008 în dosarul de executare nr. 141/2007.
5. Prin cererea formulata, reclamantii S.C. P SRL OH, OM, OMA au chemat în judecata pe pârâtii DI si BEJ DOC solicitând instantei ca, prin încheierea ce se va pronunta, sa se dispuna suspendarea provizorie a executarii silite pâna la solutionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestatiei la executare înregistrate pe rolul Judecatoriei Buftea sub numarul 1241/94/2008.
În motivarea cererii, reclamantii arata ca executarea în acest moment le-ar pricinui pagube importante.
Analizând actele si lucrarile dosarului,instanta retine ca împotriva debitoarei SC P SRL, la cererea creditorului DI, s-a început executarea silita în temeiul sentintei civile nr.212/2008 a Judecatoriei Buftea.
În temeiul titlului executoriu s-a constata rezolvit contractul de închiriere nr.130/2007 si s-a dispus evacuarea reclamantei din prezenta cauza din imobilul proprietatea pârâtului DI.
Fata de continutul dispozitiilor art. 280 Cod procedura Civila, instanta constata ca prezenta cerere tinde la obtinerea suspendarii executiei vremelnice, or, potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedura civila – „Cererea de suspendare se va judeca de instanta de apel.(…)”
Asa fiind,în baza art.280 alin.3 rap.la art.159 punctul 2 Cod procedura Civila instanta va admite exceptia invocata din oficiu si va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
6. Prin actiunea civila formulata, reclamantul GN a chemat în judecata pe pârâtele Comisia Judeteana Ilfov de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor solicitând instantei ca, prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se desfiinteze hotarârea nr.1763/2006 a Comisiei Juidetene Ilfov, sa fie obligate pârâtele sa efectueze formalitatile prealabile,sa puna în posesie si sa elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru suprafata de 0,75 ha teren.
În motivarea actiunii,reclamantul a aratat ca,desi a solicitat în repetate rânduri reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de pe urma fratelui sau, TI, cele doua pârâte i-au respins în mod nelegal aceste cereri.
Pârâta Comisia Locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neîntemeiata. Se arata ca reclamantului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate în nume propriu, ca reclamantul nu dovedeste continuitatea dreptului de proprietate si nici modul de preluare pentru alte suprafete de teren, ca nu dovedeste legatura de rudenie cu defunctul.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauza instanta retine ca reclamantul a facut dovada ca autorul sau a detinut în proprietate suprafata totala de 0,75 ha teren situat în comuna S.
Cu actele de stare civila depuse la dosarul cauzei si cu cererea de reconstituire adresata comisiei reclamantul a dovedit,de asemenea,ca are calitate de mostenitor îndreptatit la reconstituire potrivit dispozitiilor legilor proprietatii.
Cererea reclamantului a fost respinsa cu motivarea ca nu ar fi probat continuitatea dreptului de proprietate si nici modul de preluare de stat ori CAP:
Argumentele prezentate de pârâta în întâmpinare nu pot fi retinute: reclamantului îi revine, într-adevar, sarcina probei cu privire la aspectele anterior prezentate referitoare la calitatea de persoana îndreptatita. Împrejurarea ca terenul a fost preluat sau nu de CAP trebuie dovedita tot potrivit regulii generale în materie de probe, adica de cel care o invoca, asadar nu neaparat de catre reclamanta. Adagiul care exprima aceasta regula este „actor incumbit onus probandi”. Interpretarea ca regula ar fi în sensul ca sarcina probei cade întotdeauna în sarcina reclamantei este cu totul neîntemeiata si lipsita de suport legal; este adevarat ca,în regula generala,”cel care face o propunere înaintea judecatii” este, îndeobste, reclamantul, dar poate fi si pârâtul atunci când sustine existenta unor împrejurari care ar putea conduce la respingerea actiunii. A da o alta interpretare ar conduce la concluzia ca reclamantului îi revine sarcina de a aduce dovezi atât pentru el cât si pentru pârât, ceea ce este, evident, absurd.
În al doilea rând, nicio prevedere legala actuala nu conditioneaza restituirea proprietatii de dovezi privind continuitatea dreptului de proprietate. Aceasta este o notiune dincolo de lege, care conduce la concluzia ca reclamantul ar trebui sa faca dovada unui fapt negativ, cel al neînstrainarii.
Legiuitorul nostru a prevazut, de altfel, expres în art.6 alin.1/4 Legea 1/2000 „Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi înlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate”.
În speta,reclamantul a produs dovezi privind dreptul de proprietate, cu actele depuse la dosarul cauzei. Potrivit textului citat anterior, pârâtele s-ar fi cuvenit sa depuna înscrisuri în contra actului pe care reclamantul îsi întemeiaza pretentiile. Or, pârâtele doar au formulat simple sustineri, lipsite de suport probatoriu.
Instanta mai retine un argument de text pentru care, adesea, multi dintre cei care solicita reconstituirea dreptului de proprietate nu pot dovedi ca le-ar fi fost preluat terenul de catre stat. Asa cum se va vedea în textul ce urmeaza, în epoca acestor preluari de terenuri nu se întocmeau evidente; mai mult, persoanelor considerate „chiaburi” nici nu li se permitea sa formuleze cereri de predare a terenului.
Astfel, potrivit art.8 Hotarârea Consiliului de Ministri nr.308/1953 „Nu se vor primi cereri de trecere a pamântului în proprietatea statului din partea chiaburilor. Tendintele chiaburilor de a renunta la terenurile lor agricole trebuiesc considerate ca încercari de sabotare a productiei agricole si de sustragere de la îndeplinirea obligatiilor pe care le au fata de stat”.
Nu întâmplator, acest text nu a fost niciodata publicat, continutul sau putând fi consultat în extras doar în diferite lucrari de specialitate („Viata rurala româneasca pe lungul drum dintre Flamânzi si Uniunea Europeana”,academician Paun Ion Otiman).
Este evident, asadar, ca a solicita petentilor dovezi privind modul de preluare ar conduce la golirea de continut a unor legi care s-au dorit reparatorii.
Nu exista nici un argument de practica judiciara care sa conduca la concluzia ca, într-o actiunea în revendicare, reclamantului i s-ar fi cerut sa faca dovada cu acte ca i s-a ocupat terenul sau sa faca dovada „continuitatii dreptului de proprietate”, refuzându-i-se eventual cererea pe motiv ca „actul este prea vechi”.
Actele de proprietate nu sunt supuse niciunui termen de „valabilitate”.
Cu atât mai puternic cuvânt nu poate fi retinuta sarcina unor astfel de dovezi în aplicarea unor legi speciale edictate în favoarea, iar nu împotriva fostilor proprietari.
În fine, instanta constata ca reclamantul a dovedit – cu actele de stare civila depuse la dosarul cauzei – împrejurarea ca este fratele defunctului de pe urma caruia solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru toate considerentele expuse,instanta va admite actiunea asa cum a fost formulata.