JUDECATORIA BUFTEA
ANALIZA SOLUTIILOR RELEVANTE PRONUNTATE PE TRIMESTRUL AL II-LEA2009 ÎN MATERIE CIVILA
1. Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.02.2009, contestatonil CI a formulat, în contradictoriu cu intimatul NM, contestatie la executarea ce face obiectul dosarului nr. 7/2009 al BEJ BC si VM, solicitând a se dispune anularea formelor de executare si suspendarea executarii silite, precum si constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.^ 1022/23.03.2007, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorul a aratat ca executarea silita este nula, întrucât nu are la baza un titlu executoriu, în conditiile în care creanta clin antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1022/23.03.2007 nu este exigibila, astfel încât sa devina aplicabile dispozitiile art. 66 din Legea 36/1995. A mai precizat ca nu se poate retine culpa sa pentru neîncheierea contractului în forma autentica, întrucât promitentul-cumparator s-a obligat sa îndeplineasca formalitatile legale pentru efectuarea documentatiei cadastrale si intabularea dreptului de proprietate. A mai aratat ca, în aceste conditii, nu se poate activa clauza penala împotriva sa.
Contestatcmil a mai precizat ca nu a fost înstiintat despre începerea executarii silite, iar procesul verbal din data de 26.01.2009 este nul absolut, fiind încheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale.
A mentionat ca antecontractul de vânzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta, întrucât are o cauza falsa si a fost încheiat prin inducerea sa în eroare cu privire la persoana cu care a încheiat actul, în conditiile în care vointa sa a fost de a trece imobilul pe n tune le ginerelui sau si nu a citit actul înainte de a-1 semna. A precizat ca nu a primit nicio suma de bani cu titlu de pret de ia intimat.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 399 si urm. CPC att. 66 din Legea 3fV 1995, ait. 970 Cciv.
In dovedire, contestatorul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie cemficata pentru confomiitate cu originalul (filele 6-11).
Contestatia a iost timbrata cu 194 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 30.03.2CC9, intimatul a depus la dosar întâmpinare (lila 34), prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare si a contestatiei la executare ca neîntemeiate.
In mom are, x tratat câ din vina promitentului-vânzâti>r nu s-a încheiat * antractul de vân/are-cumparare în forma autentica, asttel încât a ous în executare constate ca sunt îndeplinite conditiile angajatii raspunderii debitorului si sa fie obligat acesta din urma la plata de 10 ori a pretuim primit.
Cu alte cuvinte, în lipsa unui pact comisoriu de ultim grad, instanta judecatoreasca este singurul organ competent sa se pronunte cu privire la culpa debitorului în neexecutarea obligatiei asumate.
Acest luciu este cu atât mai mult necesar în speta, cu cât ambele parti s-au obligat sa îndeplineasca toate operatiile necesare pentru ca vânzarea-cumpararea sa poata fi perfectata conform legii, iar nu doar promitentul-vânzator, astfel încât se impunea o analiza temeinica a neexecutani obligatiei si a culpei în neexecutare de catre o instanta judecatoreasca.
Declansarea executarii silite direct în baza antecontractului care nu prevede o creanta exigibila, fara a exista o hotarâre judecatoreasca definitiva prin care sa se fi stabilit culpa debitorului si masura în care se poate angaja raspunderea sa civila contractuala, echivaleaza practic cu pornirea executarii în lipsa unui titlu executoriu, fiind nesocotite prevederile imperative ale art. 372 OPQ potrivit carora executarea silita se poate efectua numai în temeiul unei hotarâri judecatoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Fata de aceste considerente, constatând lipsa unui titlu executoriu în temeiul caruia sa fi fost posibila începerea executarii silite, instanta va anula toate actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 7/2009.
In ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1022/23.03.2007, instanta o va respinge ca neîntemeiata, întrucât din mijloacele de proba administrate în cauza nu rezulta incidenta lui enxjr in negptium sau existenta unei cauze false, astfel cum a sustinut contestatorul.
Astfel, în cuprinsul antecontractului ce a tost semnat de ambele parti, notarul public a consemnat ca înscrisul respectiv a fost citit de partile implicate, care au consimtit la încheierea lui.
In acest sens, martorul UV a declarat ca a fost prezent la notariat pe data de 23.03.2007 si ca notarul a citit actul si partile l-au semnat ulterior, reclamantul primind si pretul de 50000 lei.
Totodata instanta retine ca, în aceeasi zi, reclamantul a semnat si procura autentificata sub nr. 1023/23.03.2007, pnn care 1-a împuternicit pe ginerele sau sa îndeplineasca toate formalitatile necesare si sa vânda pârâtului NM terenul de 2500 mp.
De asemenea, la întrebarea nr. li din interogatoriu, reclamantul a recunoscut ca a tost notificat pentm a se prezenta la notar pentru semnarea actului de vânzare-cumparare si ca i-a cerut pârâtului sa vina sa-1 ia cu masina, întrucât este bolnav, însa acesta nu a mai venit, desi 1-a asteptat.
Din coroborarea acestor mi|loace de proba, rezulta în mod ceit ca reclamantul a stiut ca încheie un antecontract de vânzare-cumparare si ca a primit pretul stipulat, astfel meat sustinerile ^aie. în sensul ca a crezut ca doneaza ginerelui sau terenul în litigiu si ca nu a primit mcio suma de bani cu titlu de pret, sunt neîntemeiate, Hmil ample at urnitii nc» edite.
folosinta si de exercitiu, adica daca îsi poate asuma drepturi si obligatii piin încheierea de acte juridice în nume propriu (ceea ce implica si necesitatea de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual) sau daca are sau nu patrimoniu propriu.
Pornind de la principiul ca dispozitiile unui act normativ se interpreteaza în mod sistematic, prin coroborarea textelor legale incidente, instanta retine ca sunt relevante în cauza prevederile art. 21 din Legea 215/2001.
.Astfel, potrivit art. 21 alin. 1, „unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii".
Asadar, potrivit dispozitiilor exprese ale textului legal mentionat, titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din diferite raporturi juridice, deci inclusiv de drepturi si obligatii pe plan procesual, sunt unitatile cuhrinhlratmteritoriak (comuna, orasul/municipiul si judetul), care sunt reprezentate în justitie, dupa caz, de catre primar sau de presedintele consiliului judetean (art. 21 alin. 2).
Din dispozitiile legale mai sus citate, instanta subliniaza ca rezulta la fel de clar ca primarul este reprezentant legal în justitie al unitatilor administrativ-teritoriale, iar nu al Primariei, astfel cum s-a formulat prezenta actiune.
Desigur, pot exista anumite situatii în care dispozitii exprese ale unor acte normative sa pennita Primariei exercitarea anumitor drepturi si asumarea unor obligatii, însa acestea sunt dispozitii speciale care deroga de la dreptul comun (reprezentat de Legea cadru a administratiei publice locale) si care se aplica cu titlu de exceptie, ceea ce nu este cazul în prezenta cauza.
Pe de alta parte, art. 1-4 din Legea 213/1998 reglementeaza domeniul public si privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in acelasi sens fiind si dispozitiile art. 136 din Constitutie. Prin urmare, legiutoml constituan si cel ordinar au stabilit în mod expres ca titlulare ale dreptului de proprietate publica sau privata, dup caz, sunt statul si/sau unitatile administrativ-teritoriale, nu însa si o structura functionala cum este primaria.
Or, reclamantul a solicitat instantei sa constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 588 mp, situat în Voluntari, str. Becheanului, nr. 3, judetul Ilfov, prin uzucapiunea de 30 de ani, în contradictoriu cu pârâta Primaria orasului Voluntari, prin primar, care nu este însa o unitate admistrativ-teritoriala, ci doar o structura lunctionala care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia de fond, absoluta si peremptorie a lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria orasului Voluntari, prin primar, invocata din "ficiu, si va respinge cererea formulata în
Prin sentinta civila nr. 2211/16.04.2009, instanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala, invocata din oficiu, a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare în favoarea Judecatoriei Constanta, a constatat ca a intervenit un conflict negativ de competenta si a trimis dosarul la Înalta Ciute de Casatie si Justitie, în vederea solutionarii conflictului de competenta, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, instanta retine ca, prin înstiintarea de plata emisa în anul 2008, contestatorul CI a lost somat sa achite suma de 50 lei reprezentând amenda contraventionala aplicata prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AY nr. 1789413/18.09.2006.
Debitorul a contestat initial aceasta înstiintare de plata si ulterior, în urma solicitarii Judecatoriei Cbnstanta de a preciza obiectul cererii, a aratat ca întelege sa conteste si procesul verbal de contraventie, precizare fata de care Judecatoria Constanta a admis exceptia necompetentei teritoriale si, în baza art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, a declinat competenta în favoarea Judecatoriei Buftea.
In drept, instanta apreciaza ca pentru stabilirea competentei teritoriale în cauza nu trebuie avute în vedere prevederile an. 32 alin. 2 din OG 2/2001, ci dispozitiile art. 400 raportat la art. 373 alin. 2 si 399 alin. 3 CPQ întrucât calea procesuala aleasa de catre contestator nu este o plângere contraventionala, ci o contestatie la executare în cadrul careia se formuleaza si aparari de fond împotriva titlului executoriu, având în vedere ca acesta a contestat initial un act de executare (înstiintarea de plata emisa de organul fiscal) si, în urma rolului activ manifestat de Judecatoria Constanta, si-a completat contestatia, precizând ca întelege sa conteste atât înstiintarea de plata, cât si procesul verbal de contraventie.
Astfel, potrivit art. 399 alin. 3 CPC, în cazul în care executarea silita se lace în temeul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
In acelasi sens, sunt si prevederile art. 172 alin. 3 din OG 92/2003, conform carora poate face obiectul contestatiei la executare si titlul executoriu în temeiul careia a lost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Prin prisma acestor dispozitii legale. Judecatoria Constanta a stabilit competenta teritoriala prin disocierea celor doua aspecte ale contestatiei (atacarea atât a unui act de executare, cât si a titlului executoriu însusi) si prin raportarea doar la prevederile ait. 32 alin. 2 din OG 2/2001, cu toate ca obiectul actiunii nu il constituie o plângere contraventionala, ci o contestatie la executare în cadrul careia se ataca chiar titlul executoriu în temeiul careia a lost pornita executarea.
Pe de alta parte, conform art. 400 alin. 1 CPC, contestatia la executare se introduce la instanta de executare, iar ait. 373 alin. 2 CPC stabileste ca instanta «ie exec urare este judecatoria in citrumscriptu careia se va «ace executarea, în al ai a ca/urilor m care legea dispune ikicl.
o propunere de despagubire a SRL A mai precizat ca drepttd de trecere ar trebui stabilitj>e calea cea mai scurta, astfel încât sa se cauzeze cea mai mica paguba SRL
In drept, au lost invocate prevede iile art. 115-118 CPC
La data de 17.03.2008, pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMATII a formulat întâmpinare (filele 34-35), prin care a solicitat respingerea actiiuiii ca neîntemeiata, întrucât asupra terenului respectiv exercita doar un drept de administrare, proprietarul fiind Statul român, care este reprezentat în proces de Ministerul Finantelor Publice.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 CPC
In dovedire, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de sedinta din 07.04.2008, instanta a dispus suspendarea judecatii în temeiul art. 1551 CPC, cauza fiind repusa pe rol la data de 20.10.2008.
La data de 15,12.2008, SR1 a depus la dosar cerere reconventionala (fila 217), prin care a solicitat obligarea reclamantilor-pârâti la plata unei despabugiri al carei cuantum sa fie stabilit prin raportul de expertiza.
In motivare, a aratat ca servitutea de trecere nu este gratuita, întmcât art. 616 Cciv prevede ca proprietarul fondului dominant este obligat sa despagubeasca pe proprietarul fondului aservit proportional cu prejudiciul suferit.
In drept, a invocat prevederile art. 119 CPC
în dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri si expertiza.
In cauza s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri si raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 877/23.01.2009 întocmit de expert Burciu Constantin (filele 222-236).
Plin sentinta civila nr. 2464/04.05.2009, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului-reclamant SRI, invocata din oficiu, a respins cererea principala formulata în contradictoriu cu pârâtul-reclamant SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a pârâtului-reclamant SRI, invocata din oficiu, a respins cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant SRI, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, a admis în parte cererea principala si a obligat pârâtul Statul român, prin Mi niste ml Finantelor Publice, sa permita reclamantilor trecerea de la imobilul proprietatea lor (vila 21 si terenul aferent de 304 mp) catre drumul public strada Zorelelor (Ds 1300) pe calea de acces identificata si delimitata de punctele 35-39-40-4î-42-43-44-45-46-47-48-49-50-34 în Anexa 1 din raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 877/33.01.2009 întocmit de expert Burciu Constantin, pentru urmatoarele considerente:
In sedinta publica din data de 2704.2009, instanta a invocat din oficiu si a pus în discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SRI pe cererea principala, precum si a lipsei calitatii procesuale active a acestuia pe cererea reconventionala.
Pornind de la dispozitiile ut. 576 < civ, potrivit carora servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil peturu uzul si utilitatea unui imobil ce are un alt stapân,
aisiama sv-ime -vi servit ui.ea, desi nu este un de/membr.imânf al dineului
In drept, instanta retine ea îngradirea dreptului de proprietate este permisa de art. 44 pct. 1 si 7 din Constitutie, precum si de art. 480 Cciv., texte legale potrivit carora dreptul de proprietate obliga, printre altele, la respectarea tuturor sarcinilor care, conform legii sau obiceiului, revin proprietarului, acesta putându-se bucura si dispune de lucrul sau în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.
O astfel de îngradire legala a dreptului de proprietate o reprezinta servitutea de trecere, reglementata de art. 616 Cciv, potrivit caruia proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea propriului fond, cu îndatorire de a-1 despagubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Pe de alta parte, spre deosebire de celelelte servituti legale, servitutea de trecere nu este gratuita, iar despagubirea trebuie sa fie, în principiu, prealabila, însa recunoasterea dreptului de servitute nu poate fi conditionata de plata acestei despagubiri, întrucât, fiind vorba de un drept de creanta, proprietarul fondului aservit are o actiune prescriptibila în termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
In cauza, instanta a apreciat ca singurul care putea solicita despagubiri este pârâtul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE,, care nu a formulat însa cerere reconventionala în cauza, iar cererea depusa de SRI a fost respinsa ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa pentru considerentele aratate mai sus.
Pe de alta parte, de vreme ce, prin art. 616 Cod civ, în vederea asigurarii exploatarii fondului dominant, legiuitorul a sacrificat interesele proprietarului fondului aservit, s-a instituit totusi, prin art. 617-618 Cciv, un corectiv al acestui principiu, în sensul ca trecerea sa se faca pe calea cea mai scurta si prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa.
In acest sens, instanta constata ca, prin raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 877/23.01.2009, expertul Burciu Constantin, având în vedere ca configuratia terenurilor, a propus o servitute de trecere pe un teren în suprafata totala de 352,47 mp, delimitat de punctele 35-39-40-41-42-43-44-45-46-47-48-49-50-34 în Anexa 1 din raportul de expertiza.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va admite în parte cererea principala si va obliga pârâtul Statul român, prin Ministerul Einantelor Publice, sa permita reclamantilor trecerea de la imobilul proprietatea lor (vila 21 si terenul aferent de 304 mp) catre drumul public strada Zorelelor (Ds 1300) pe calea de acces identificata si delimitata de punctele 35-39-40-41-42-43-44-45-46-47-48-49-50-34 în Anexa 1 din raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 877/23.01.2009 întocmit de expert Burciu Constantin.
5. Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.04.2009, contestatorul DAI a formulat, în contradictoriu cu intimata M.F.P.-A.N.A.F.-I)IRE< '\1>\ (iE NE RAL A A FINANTELOR PUBLICE [[ LOY-A.NP, oUFTE.V contestatie !a executare, solicitând a se dispune anularea titlului executoriu si t a mnatiei dispuna reducerea acesteia; cererea se va face în termen de 15 zile de la data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii încheierii; cererea se solutioneaza pnn încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de catre instanta de judecata care a aplicat amenda.
In conditiile în care debitorul nu a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate, instanta retine ca invocarea unor aparari de fond împotriva titlului executoriu pentru prima data pe calea prezentei contestatii la executare nu este posibila, întrucât, prin raportare la art. 399 alin. 3 CPC si art. 172 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, legea prevede o cale speciala de atac, iar petentul nu a facut dovada ca ar fi fost împiedicat sa se prevaleze de aceasta.
In atare conditii, punerea în discutie în fata instantei de executare a validitatii titlului executoriu, în conditiile în care debitorul nu a folosit calea de atac prevazuta de lege (cererea de reexaminare), contravine dispozitiilor legale imperative ale art. 399 alin. 3 CPC si art. 172 alin. 3 din Codul de procedura fiscala.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept si constatând ca executarea silita începuta în cauza de fata se desfasoara cu respectarea dispozitiilor art. 372 si urm. CPC instanta va respinge contestatia la executare ca neîntemeiata.
In cauza s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri, dispunându-se de catre instanta, în temeiul an. 402 alin. 1 CPC atasarea dosarului de executare nr. 7/2009 (filele 19-31), interogatorii reciproce (filele 39-43), declaratiile martorilor Ionita Petrica si (filele 44-45).
In sedinta publica din data de 30.03.2009, instanta a respins ca neîntemeiata cererea de suspendare a executarii, având în vedere ca nu s-a facut dovada consemnarii cautiunii de 50000 lei (fila 35).
Prin sentinta civila nr. 2207/16.04.2009, instanta a admis în paite contestatia la executare, a anulat toate actele de executare si a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vânzare-cumparam autentificat sub nr. 1022/23.03.2007 ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Plin antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1022/23.03.2007, promitentul-vânzator Q s-a obligat sa vânda promitentului-cumparator NM terenul arabil în suprafata de 2500 mp, situat în comuna Gmiu, sat Silistea Snagovului, tarlaua 7/V, parcela 51/V, judetul Ilfov, pentru pretui de 50000 lei. Partile au convenit ca actul de vânzare-cumparare sa fie încheiat în forma autentica pâna la data de 31.12.2007 si s-au obligat sa îndeplineasca toate operatiile necesare pentru ca vânzarea-cumpararea sa poata fi perfectata conform legii.
Potrivit clauzelor contractuale, ambele parti au convenit ca, în cazul în care vânzatorul nu îsi îndeplineste obligatiile si nu îsi respecta promisiunea de a vinde, acesta va plati cumparatorului promitent suma de 500000 lei, adica de zece ori pretul de vânzare. In baza acestei clauze penale, intimatul a formulat, la data de 26.01.2009, cerere de executare silita pentru recuperarea sumei de 500000 lei, fonnându-se dosarul de executare nr. 7/2009, în care s-au efectuat urmatoarele acte de executare: procesul verbal din data de 26.01.2009, somatie nr. 7/02.02.2009, diverse adrese de comunicare.
Instanta costata ca executorul judecatoresc a pornit executarea în baza titlului executoriu reprezentat de antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1022/23.03.2007. Este adevarat ca, potrivit art. 66 din Legea 36/1995, actul autentificat de notar care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu de la data exigibilitatii acesteia, însa aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile în prezenta cauza, întmcât creanta invocata de crediton.il-intimat nu este înca exigibila.
Astfel, clauza penala prevazuta de parti în cuprinsul antecontractului autentificat nu activeaza de drept, ci este necesar ca partea interesata sa se adreseze unei instante judecatoresti care sa constate ca sunt îndeplinite conditiile pentru angajarea raspundem civile contractuale. Simpla inserare în cuprinsul unui act autentic a unei clauze penale nu face ca executarea silita sa fie posibila direct în baza acestei clauze, întmcât respectivul înscris nu are putere de titlu executoriu decât la data exigibilitatii creantei, ne fiind îndeplinite astfel prevederile ait. 66 din Legea xh/ 1995.
Or. pentru angajarea raspunderii civile contractuale a debitorului si,
subsecvent, pentru declansarea executarii silite, creditorul avea nevoie de obtinerea unui nrlu e\ecuîîn acest sens, instanta va înlatura depozitia martorului IP, întrucât acesta nu a perceput direct laptele relatate, ci are cunostinta despre acestea doar de la reclamant, iar sustinerile sale nu se coroboreaza cu celelalte mijoace de proba prezentate mai sus.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va admite în parte contestatia la executare, va anula toate actele de executare îndeplinite în dos anal de executare nr. 7/2009, va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1022/23.03.2007 ca neîntemeiata.
2. Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 19.03.2009, reclamantul RF a chemat în judecata pe pârâta PRIMARIA ORASULUI VOLUNTARI, PRIN PRIMAR, solicitând instantei ca, prin hotarârea" ce va pronunta, sa constate dobândirea prin uzucapinea de 30 ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 588 mp, situat în Voluntari, str. Becheanului, nr. 3, judetul Ilfov.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a exercitat asupra terenului respectiv o posesie utila timp de 30 de ani.
în drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 1837, 1860 si 1890 Cciv.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.
Cererea a fost timbrata cu 400 lei taxa judiciara de timbru.
Pârâta nu a depus întâmpinare, desi aceasta era obligatorie în cauza.
în sedinta publica din 13.04.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei.
Prin sentinta civila nr. 2109/13.04.2009, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei, invocata din oficiu, si a respins actiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 137 alin. 1 CPQ instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanta retine ca a avea capacitate procesuala de folosinta presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual, actele de procedura facute în contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala de iolosinta iiind nule.
In solutionarea exceptiei invocate din oficiu, instanta constata ca, potrivit art. 77 din Legea Z15/2QOU prinmia comunei, orasului sau municipiului este o structura functionali cu activitate permanenta, care se constituie din primând, viceprimarul, secretând imitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului si care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.
Legea tdministratiei publice locale ioloseste notiunea de „.utuctura iunctiouala'L Liri a mentiona d sca onmana .ire 'ou nu opaciiasc im'idu i. de contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
3. Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de
22.01.2008, sub nr. 730/212/2008, contestatorul Q a formulat, în contradictoriu cu intimata SERVIQUL PUBLIC DE LMPOZITE, TAXE SI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOG\L CONSTANTA, contestatie la executare împotriva înstiintarii de plata emisa de intimata, prin care este somat sa achite suma de 50 lei reprezentând amenda contraventionala stabilita prin procesul verbal nr. 1789413/18.09.2006.
In motivare, contestatorul a aratat ca nu are cunostinta de respectivul proces verbal de contraventie, în conditiile în care în ultimii 4 ani nu a fost oprit niciodata de vreun echipaj de politie.
Contestatia nu a fost întemeiata în drept.
In dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
In sedinta publica din data de 14.04.2008, instanta a pus în vedere contestatorului sa precizeze daca întelege sa conteste procesul verbal de contraventie seria AY nr. 1789413/18.09.2006 sau înstiintarea de plata.
La data de 12.05.2008, contestatorul a aratat ca întelege sa conteste atât înstiintarea de plata, cât si procesul verbal de contraventie.
Intimata a depus întâmpinare la data de 23.05.2008, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, întrucât art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 prevede ca poate face obiectul contestatiei la executare si titlul executoriu în temeiul careia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. Intimata a aratat ca împotriva procesului verbal de contraventie putea fi exercitata calea plângerii contraventionale în termenul expres prevazut de lege, însa petentul nu a formulat o astfel de plângere, astfel încât nu poate invoca în cadrul contestatiei la executare aparari de fond privind titlul executoriu.
Plin încheierea de sedinta din data de 25.07.2008, s-a dispus introducerea în cauza, în calitate de intimata, a IJP Ilfov, întmcât contestatorul a formulat si plângere contraventionala.
Prin sentinta civila nr. 19456/03.11.2008 a Judecatoriei Constanta, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale, invocata din oficiu, si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Buftea, cu motivarea ca petentul a înteles sa formuleze plângere contraventionala, iar locul savârsirii faptei este localitatea Otopeni care se afla în raza teritoriala a Judecatoriei Buftea.
Pe rolul Judecatoriei Buftea s-a format dosarul nr. 1894/94/2009 din data de
23.03.2009, la care a fost atasat dosarul nr. 730/212/2008 al Judecatoriei Constanta. In sedinta publica din data de 13.04.2CC9, instanta t invocat din ol ic iu
exceptia necompetentei teritoriale.
Având în vedere ca executarea se desfasoara de catre intimata SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE SI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL CONSTANTA, întrucât domiciliul debitorului se afla în municipiul Constanta, instanta retine ca nu Judecatoria Buftea este competenta teritorial sa solutioneze contestatia la executare, ci instanta în circumscriptia careia se va face executarea, respectiv Judecatoria Constanta.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept, în baza art. 158-159 raportat la art. 400 alin. 1 si 373 alin. 2 CPQ instanta va admite exceptia de tieeompetenta teritoriala a Judecatoriei Buftea, invocata din oficiu, si va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Constanta.
Având în vedere dispozitiile art. 20 pct. 2 CPQ instanta va constata ca a intervenit un conflict negativ de competenta, motiv pentru care, în baza art. 21 si art. 22 alin. 3 CPQ va înainta dosarul instantei în drept sa hotarasca asupra conflictului, respectiv înaltei Curti de Casatie si Justitie.
4. Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.01.2008, reclamantii PM, PR, UDV au chemat în judecata pe pârâtii SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII si STATUL ROMAN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta, sa oblige pârâtele sa-i permita accesul de la calea publica catre vila 21 situata în comuna Snagov, judetul Ilfov.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii lui DP, care a dobândit terenul de 2000 mp si constructie prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 19303/04.06.1940, însa în anul 1957 acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii si i s-a confiscat întreaga avere, însa prin decizia penala nr. 53/11.05.1990 a Curtii Supreme de Justitie, a fost achitat si s-a dispus înlaturarea masurii de confiscare a averii.
Au precizat ca, începând cu anul 1957, imobilul teren si constructie a fost preluat de catre Gospodaria de Partid, iar în anul 1989 a intrat în patrimoniul Protocolului de stat, pentru ca în anul 1990 sa intre în administrarea SRL
Reclamantii au mentionat ca, desi prin sentinta civila nr. 372/18.04.2003 a Tribunalului Bucuresti, SRI a fost obligat sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie vila 21 si terenul aferent de 304 mp, totusi în prezent nu au acces la imobil, întrucât restul suprafetei de 1694 mp a ramas în continuare în administrarea SRI si nu au acces la calea publica.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 576, 621, 630 Cciv.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat încuviintarea probei cu acte, sens în care au anexat cererii un set de 'înscrisuri, în copie simpla (filele 6-12).
Actiunea a fost timbrata cu 20 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 25.02.2008. pârâtul STATUL ROMAN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a formulat întâmpinare (filele 26-27). prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata. întrucât din cuprinsul cererii de chemare în judecara nu rezulta inexistenta unei cai de icces ia drumul public si nici nu s-a facut proprietate, afecteaza în mod direct continutul dreptului de proprietate, fiind o sarcina impusa acestuia si limitând astfel exercitarea completa si deplina a atributelor dreptului de proprietate, motiv pentru care singurul în masura sa stea în proces este titularul dreptului real de proprietate, iar nu al dreptului de administrare sau al altui dezmembramânt prevazut de dreptul comun sau de vreo lege speciala.
In acest sens, art. 12 din Legea 213/1998 prevede ca în litigiile privitoare ia dreptul de administrare, titularul acestui drept va sta în instanta în nume propriu, iar în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului cie administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate, într-un astfel de litigiu statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor.
Apreciind, prin prisma celor prezentate mai sus, ca instituirea unei servituti de trecere constituie o limitare a exercitarii atributelor dreptului de proprietate, în special a posesiei si folosintei, instanta retine ca legitimare procesuala în cauza are titularul dreptului de proprietate, respectiv STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, iar nu titularul unui simplu drept de administrare, motiv pentru care va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului-reclamant SRI, invocata din oficiu, si va respinge cererea principala formulata în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
De asemenea, pentru aceleasi considerente, va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a pârâtului-reclamant SRI, invocata din oficiu, si va respinge cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant SRI, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, întrucât singurul care poate solicita acordarea de despagubiri în temeiul art. 616 si 619 Cciv este titularul dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin sentinta civila nr. 372/18.04.2003 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia civila nr. 222A/05.05.2006 a Curtii de Apel Bucuresti si irevocabila prin decizia civila nr. 9657/24.11.2006 a înaltei Curti de Gtsatie si Justitie, SRI a fost obligat sa lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie vila 21 si terenul aferent de 304 mp, situate în comuna Snagov, judetul Ilfov.
Prin procesul verbal încheiat la data de 04.12.2007, SRI a procedat la punerea în posesie a reclamantilor cu privire la imobilul mentionat mai sus.
De asemenea, instanta retine ca, astfel cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 877/23.01.2009, întocmit în cauza de catre expert Burciu Constantin, reclamantii nu au iesire la calea publica, întrucât terenul din jurul proprietatii lor se afla în administrarea SRI, iar singura cale de acces la drumul public este o alee asfaltata, respectiv fostul drum pubic DS 1347 cu iesire la strada Zorelelor.
In legatura cu aceasta cale de acces, instanta retine ca, potrivit adresei nr. 5661/16.04.2009 a Primariei comunei Snagov, Ds 1347 nu a fost în evidentele Primanei ca drum public, a lost cuprins în registrul cadastral având ca posesor întreprinderea Economica si de Odihna Snagov si în prezent se afla in domeniul privat al statului si în administrarea RAPPS.
In motivare, contestatorul a aratat ca prin încheierea de sedinta din data de 11.06.2007 pronuntata în dosarul nr. 4159/301/2007 de catre Judecatoria sectorului 3, a fost amendat cu suma de 500 lei pentru neprezentare la termen în calitate de martor. A mentionat ca la data respectiva se afla în perioada de investigatii medicale si ca oricum a fost audiat la teimenul urmator.
Contestatia a fost întemeiata în drept pe dispozitiile OG 92/2003.
In dovedire, contestatorul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie simpla (filele 3-8).
Contestatia a fost timbrata cu 45,96 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 26.03.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 15-16), prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiata.
In motivare, a aratat ca actele de executare au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale, iar contestatorul nu poate formula aparari de fond împotriva titlului executoriu, întrucât avea la dispozitie calea speciala de atac a cererii de reexaminare, de care nu s-a folosit.
In drept, intimata a invocat prevederile art. 115 si urm. CPC
In dovedire, intimata a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri.
In cauza, s-a încuviintat si administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2364/27.04.2009, instanta a respins contestatia la executare ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:
în fapt, prin titlul executoriu nr. 234010007599274/20.03.2009, în sarcina debitorului DM s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 500 lei reprezentând amenda judiciara, iar prin somatia nr. 234010007599274/20.03.2009 (fila 3), debitorul a fost înstiintat sa achite aceasta suma de bani în termen de 15 zile.
In drept, observând motivele invocate de catre contestatorul-debitor, instanta retine ca, potrivit art. 399 alin. 1 CPQ cei interesati sau vatamati prin executare pot formula contestatie la executare împotriva împotriva oricarui act de executare.
De asemenea, potrivit art. 399 alin. 3 CPQ în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titltului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
In acelasi sens, art. 172 alin. 3 din Codul de procedura fiscala prevede ca poate ti facuta contestatie la executare împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdietional si daca, pentiti contestarea lui, nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Având în vedere aceste dispozitii legale, instanta constata ca titlul executoriu nr. 234010007599274/20.03.2009 a fost \>mis în baza unei încheieri de sedinta pronuntate de Judecatoria sectorului 3 în dosarul nr. 4159/301/2007, prin care contestatorul a fost amendat cu suma de 500 lei, întrucât, fiind chemat în calitate de martor, nu s-a prezentat la termenul fixat de instanta.
Or, potrivit 108 ind. 5 CPC ce! obligat la amenda va putea lave numai cerere ie nx'xanmure, soiiciiand motivat sa >c re, ma a.supra amen/ti ipkcate viu -;a se