JUDETUL ILFOV
JUDECATORIA BUFTEA
-SECTIA PENALA-
Referat- solutii relevante in materie penala
-septembrie 2008-
1. Nelegala citare a invinuitului pentru prezentarea materialului de urmarire penala. Consecinte. Nelegala sesizare a instantei
Prin Sentinta penala nr. 296/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3407/94/2008 s-au dispus urmatoarele: In temeiul art. 300 al.2 Cpp coroborat cu art.332 al.2 Cpp a fost trimisa cauza privind pe inculpatul L. V. la Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea în vederea prezentarii materialului de urmarire penale si refacerii actului de sesizare; in baza art. 192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate au ramas în sarcina statului, onorariul aparatorului din oficiu urmand a fi avansat din fondul Ministerului de Justitie.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca potrivit art.255 Cpp, in cauzele în care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare potrivit art. 232 Cpp, daca exista invinuit in cauza si constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, dupa care conform art.256 Cpp se intocmeste un referat in care se consemneaza rezultatul cercetarii.
Potrivit art. 257 si 250 Cpp procurorul, primind dosarul, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala, ocazie cu care: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si încadrarea juridica a faptei savarsite; b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de materialul de urmarire penala; c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.
Din aceste dispozitii s-a retinut ca în cadrul acestei etape procesuale, premergatoare întocmirii rechizitoriului, act de sesizare a instantei, prin care se dispune punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, persoana fata de care s-a efectuat urmarirea penala, legal citata conform disp. art. 175 si urm Cpp, trebuie sa aiba posibilitatea de a-si exercita nestingherita drepturile procesuale, inclusiv pe acela de a lua cunostinta de învinuirea ce i se aduce si de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor strânse împotriva sa, conform art. 66 alin.2 Cpp.
S-a constatat ca in cauza exista un proces verbal întocmit de organul de cercetare penala la data de 14.02.2007 ( fila nenumerotata înainte de f.38 dup) în care se specifica ca s-a procedat la citarea învinuitului L.V., însa acesta s-a sustras de la chemare dar ca la dosar exista un singur proces verbal de îndeplinire a proceduri de citare încheiat la data de 22.02.2007 ( f.38 dup), asadar dupa încheierea procesului verbal de organul de cercetare penala prin care s-a constatat ca învinuitul se sustrage de la urmarire penala iar in acest proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu apare nici o data la care învinuitul ar fi trebuit sa se prezinte la politie.
S-a retinut ca desi nu a dispus citarea învinuitului L.V. pentru a constata ca acesta se sustrage de la urmarirea penala, organul de cercetare penala a înaintat dosarul procurorului, iar procurorul, primind dosarul, avea obligatia, potrivit art.257 Cpp, sa cheme pe învinuit si sa-i prezinte materialul de urmarire penala.
S-a constatat ca la data de 29.04.2008 a fost întocmit un proces verbal de catre procuror ( f.52 dup) in care se consemneaza ca intrucât, desi citat pentru prezentarea materialului de urmarire, învinuitul L.V. nu s-a prezentat, acesta va fi trimis în judecata fara a îi fi prezentat materialul de urmarire penala potrivit art. 254 Cpp.
S-a retinut ca in art.254 Cpp se prevede faptul ca prezentarea materialului de urmarire penala nu este posibila atunci când învinuitul sau inculpatul s-a sustras de la chemarea organului de urmarire penala sau este disparut, insa in cauza s-a observat ca desi în procesul verbal întocmit de procuror se mentioneaza ca învinuitul a fost citat, la dosar nu exista nicio dovada de îndeplinire a procedurii de citare, ci doar verificari efectuate la ANP, IGPR, Primaria R. ( f.49-51 dup).
În acelasi timp, s-a observat ca din dosarul de urmarire penala nu rezulta faptul ca învinuitul ar fi disparut sau s-ar fi sustras de la chemarea organului de cercetare, ca nu exista nici un mandat de aducere din care sa rezulte ca s-ar fi facut cercetari cu privire la adresa la care locuieste învinuitul.
În consecinta, instanta a apreciat ca nu au fost respectate dispozitiile art. 257 Cpp, acest aspect atragând neregularitatea actului de sesizare a instantei, în conditiile în care punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului s-au dispus fara ascultarea acestuia si fara a-i fi prezentat materialul de urmarire penala, la dosar neexistând dovezi în sensul ca inculpatul ar fi disparut ori s-ar fi sustras de la urmarirea penala, conform art. 254 alin. 1 Cpp.
2. Plangere impotriva solutiei Parchetului. Inadmisibilitate
Prin Sentinta penala nr. 341/11.07.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2252/94/2008 s-au dispus urmatoarele: În temeiul art. 278 1 al. 8 lit. a cod procedura penala, a fost respinsa ca inadmisibila plângerea formulata de petentul B.F.; a fost mentinuta solutia dispusa prin ordonanta nr. 6579/P/2005 emisa la data de 31.08.2007 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea si mentinuta prin rezolutia prim-procurorului nr. 85/VIII-1/2008 emisa la data de 14.02.2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor B.V., P.L., D.A., G.E., N.A.M., R.A.G., P.L., D.L., R.C., Z.C., M.M., sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 248, art. 290 si art. 323 cod penal; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedura penala a fost obligat petentul la 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele: potrivit art. 278 1 al. 1 cod procedura penala, dupa respingerea plângerii facute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si art. 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
Din aceste dispozitii legale s-a retinut ca subiectul îndreptatit sa se adreseze instantei competente, cu verificarea rezolutiei procurorului, este fie persoana vatamata, fie orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate prin actul pocesual atacat în justitie.
În consecinta, o conditie esentiala de admisibilitate a plângerii întemeiata pe dispozitiile art. 278 1 cod procedura penala este ca persoana care face plângerea sa dovedeasca calitatea sa de persoana vatamata sau de persoana ale carei interese legitime au fost vatamate prin actul pocesual atacat în justitie.
S-a constatat ca petentul nu are calitatea de persoana vatamata deoarece nu este subiect pasiv al faptelor pretins comise de intimatii din cauza, iar solutia procurorului nu produce nici un efect asupra sa.
S-a retinuta ca in cauza calitatea de persoana vatamata o poate avea numai institutia….., dar acesta nu a formulat plângere, iar potrivit inscrisului existent la fila 62 din dosar, acesta institutie nu l-a mandatat în vreun fel pe petent sa reprezinte sau sa formuleze plângeri la prim-procuror sau instanta de judecata, iar în calitatea de angajat în functia de consilier principal, nu poate reprezenta institutia în nici un fel de raporturi juridice economice, etc.
S-a retinut ca o persoana poate justifica un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu, ceea ce nu este cazul de fata, întrucât astfel cum s-a aratat anterior petentul nu are calitatea de subiect pasiv al faptelor pretinse, nefiindu-i încalcat astfel nici un drept recunoscut de lege.
S-a mai avut in vedere faptul ca o persoana mai poate justifica un interes legitim atunci când legea îi recunoaste în mod expres îndreptatirea de a îndeplini o anume prerogativa pentru apararea unui drept subiectiv al altuia, cum ar fi de exemplu în cazul parintelui, tutorelui sau curatorului, pentru persoanele vatamate minore fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa.
S-a retinut ca Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici nu recunoaste functionarilor publici dreptul de a actiona în justitie în numele institutiilor la care sunt angajati, dreptul de reprezentare în aceste caz izvorând din efectul legii, sau pe baza unui mandat special pentru îndeplinirea actului respectiv.
S-a constatat ca in cauza institutia…… în calitate de persoana vatamata nu a formulat plângere si nici institutia…… (careia i-a fost comunicata ordonanta de scoatere de sub urmarire penala), în calitate de organ ierarhic superior, singura persoana, în opinia instantei care putea actiona în numele acesteia.
In consecinta, având în vedere ca petentul nu are calitatea procesuala ceruta de lege, respectiv de art. 278 1 al. 1 cod procedura penala, plângerea formulata de acesta a fost respinsa de instanta ca inadmisibila, solutiile fiind mentinute iar petentul fiind obligat la plata cheltuielilor juficiare avansate de stat.
3. Contestatie la executare. Temeinicie
Prin Sentinta penala nr. 310/25.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3104/94/2007 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 460 al. 4 cod procedura penala a fost respinsa ca neîntemeiata contestatia la executare formulata de petentul C.M.O.; in temeiul art. 189 cod procedura penala onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Bucuresti; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedura penala a fost obligat petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere ca nu poate forma obiectul unei contestatii la executare faptul ca a fost retinuta gresit starea de recidiva, deoarece pentru a putea fi calificata drept un incident la executare este necesar ca acesta sa se iveasca în cursul executarii pedepsei si sa se refere la executarea hotarârii, fara sa atraga schimbari în dispozitivul sentintei ce se executa, aceasta împrejurarea putând fi valorificata numai în cadrul exercitarii cailor de atac.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv ca nu i s-au retinut circumstantele atenuante prevazute de art. 74 lit. b si c cod penal, s-a retinut ca acesta nu poate forma obiectul unei contestatii la executare, fiind unul din criteriile pe baza caruia judeatorul investit cu solutionarea cauzei individualizeaza pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata inculpatului.
Pentru aceste considerente instanta a respins ca neîntemeiata contestatia la executare formulata de petent si a facut aplicarea art. 189 si art. 192 al. 2 cod procedura penala.
29.09.2008
JUDECATOR Iura Elena Veronica Andreea