JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR.423/C/ 18.02.2009.
Prestari servicii.Obligatii. Sarcina probei.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la data de 21.01.2009 reclamanta S.C. x S.A. a chemat în judecata pe pârâtul S. E. solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apa si canalizare pentru perioada mai-august 2008, la plata sumei de 28.07 lei reprezentând penalitati de întârziere precum si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 183,06 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a furnizat pârâtului apa potabila si a preluat apa uzata si meteorica iar la data de 23.01.2008 între parti a fost încheiat contractul nr. M 75975/2008.
Întrucât pârâtul nu a achitat la scadenta contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, a aratat reclamanta, a fost convocat sa se prezinte la data de 30.10.2008 la sediul societatii în vederea concilierii directe.
S-a mai aratat de catre reclamanta faptul ca pârâtul nu a dat curs invitatiei la conciliere dar a achitat facturile emise de reclamanta în perioada decembrie 2007-februarie 2008 iar la data de 18.12.2008 s-a prezentat la sediul societatii reclamante, a recunoscut debitul pretins si s-a obligat sa achite în termen de 15 zile suma de 504,82 lei reprezentând contravaloarea consumului de apa si canalizare pentru perioada februarie 2008-august 2008 si penalitati de întârziere în suma de 28,07 lei.
Reclamanta a mai aratat faptul ca, desi termenul de plata a fost stabilit potrivit acordului partilor, pârâtul nu si-a respectat obligatia de plata pe care si-a asumat-o, a efectuat doar plati partiale si mai are de achitat suma de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apa si canalizare pentru perioada mai-august 2008 si suma de 28.07 lei reprezentând penalitati de întârziere.
Cu privire la penalitatile de întârziere s-a aratat faptul ca au fost calculate în conformitate cu art. 19 alin.2 din contractul nr. M 75975/2008 încheiat de parti si au fost percepute pentru neachitarea în termen a facturilor fiscale emise de reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 969, art. 1073 si urmatoarele Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.
Reclamanta a solicitat si judecarea cauzei în lipsa partilor, potrivit dispozitiilor art. 242 alin.2 Cod procedura civila.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Cererii i-au fost anexate copii de pe urmatoarele înscrisuri: contractul nr. încheiat de parti si anexa nr. 1 la contract, fisa sold pârât, invitatia la conciliere directa înregistrata la societatea reclamanta, dovada comunicarii invitatiei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 30.10.2008 si înregistrat la societatea reclamanta, procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 18.12.2008 si înregistrat la societatea reclamanta, facturile fiscale, ordin de plata.
Pârâtul, desi legal citat, nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în fata instantei de judecata pentru combaterea cererii formulate de catre reclamanta.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si a probei cu interogatoriul pârâtului.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitata de reclamanta, instanta a apreciat ca este pertinenta, concludenta si utila justei solutionari a cauzei si, având în vedere dispozitiile art.167 al.1, teza I Cod pr.civila, a încuviintat-o.
Deliberând asupra probei cu interogatoriul pârâtului, fata de teza probatorie invocata, instanta a apreciat ca nu este utila solutionarii cauzei si a respins-o, având în vedere situatia de fapt rezultata din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, în vederea solutionarii cauzei, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt.
Pe baza întelegerii dintre parti reclamanta a furnizat pârâtului, în perioada august 2007-decembrie 2007, apa potabila si a preluat apa uzata si meteorica si a emis fiscale depuse la dosar.
La data de 23.01.2008 a fost încheiat între parti si contractul de prestari servicii nr. M75975 având ca obiect furnizarea apei potabile si preluarea apei uzate si meteorice ( copie contract depusa la dosar).
Pârâtul nu a achitat la scadenta contravaloarea serviciilor prestate de catre reclamanta si pentru plata carora au fost emise facturile depuse la dosar.
Pârâtul a achitat contravaloarea facturilor anterior mentionate la data de 26.05.2008, astfel ca au fost calculate de catre reclamanta penalitati de întârziere în cuantum de 28,07 lei, penalitati reprezentând 0.1% din debit pe zi de întârziere.
Pârâtul nu a achitat la scadenta nici contravaloarea facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 si nr. 80457186/31.08.2008, motiv pentru care a fost notificat cu privire la existenta debitului neachitat potrivit facturilor anterior mentionate si i s-a solicitat ca în termen de 15 zile de la primirea notificarii sa se prezinte la sediul societatii reclamante în vederea concilierii directe si stingerii litigiului pe cale amiabila.
Desi invitatia la conciliere directa i-a fost comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, pârâtul nu a dat curs invitatiei ( dovada de comunicare, invitatia la conciliere directa si procesul-verbal întocmit la data de 30.10.2008, anexate la dosarul cauzei).
La data de 18.12.2008 pârâtul s-a prezentat la sediul societatii reclamante si, prin semnarea procesului-verbal încheiat la aceasta data, a recunoscut atât faptul ca a beneficiat de serviciile prestate de reclamanta cât si debitul în valoare de 532,89 lei aferent perioadei februarie 2008-august 2008, debit reprezentând contravaloarea facturilor apa/canal în suma de 504,82 lei si penalitatile de întârziere în suma de 28,07lei ( copie proces-verbal).
Prin acelasi proces-verbal, pârâtul s-a obligat sa achite debitul restant în termen de 15 zile.
Pârâtul a achitat doar în parte contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta astfel încât în evidentele acesteia din urma figureaza cu un debit în suma de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apa si canalizare potrivit facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 si nr. 80457186/31.08.2008 si cu suma de 28,07 lei reprezentând penalitati de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale nr. 0628639/30.09.2007, nr. 0677067/31.10.2007 si nr. 0801012/30.11.2007.
Pârâtul nu s-a prezentat în fata instantei de judecata pentru combaterea cererii formulate de reclamanta si nu a solicitat administrarea de probe în aparare.
Având în vedere situatia de fapt retinuta instanta apreciaza ca sunt întrunite cerintele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamanta.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante iar potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiunile comerciale se probeaza: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele partilor; cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din codul civil; prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila”.
Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, „Utilizatorii au obligatia de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului serviciului” iar potrivit alin.3 „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare se emite, cel mai târziu, pâna la data de 15 a lunii urmatoare celei în care prestatia a fost efectuata. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligati sa achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii si termenul de scadenta se înscriu pe factura”.
Potrivit art. 30 alin. 4 lit. a si b din Legea nr. 241/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage dupa sine penalitati de întârziere, care se datoreaza începând cu prima zi de la data scadentei, iar potrivit alin. 5, „Nerespectarea de catre utilizatori a prevederilor contractelor de furnizare prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare sau ale regulamentului serviciului atrage plata unor penalitati si despagubiri pentru daunele provocate, iar în anumite cazuri, chiar sistarea serviciului prestat, în conformitate cu prevederile contractului”.
În conformitate cu prevederile art. 19 din contractul încheiat de parti, plata facturilor este obligatorie si se va face integral în termenul prevazut la art. 15 punctul 12, respectiv în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.
Fata de dispozitiile legale si contractuale anterior mentionate si având în vedere împrejurarea ca din probele administrate în cauza a rezultat ca pârâtul nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta în perioada mai – august 2008, constând în furnizarea de apa potabila si preluarea apelor uzate si meteorice, si nici penalitatile de întârziere asumate prin procesul-verbal încheiat la data de 18.12.2008, instanta apreciaza ca cererea formulata de reclamanta este întemeiata si o va admite.
Pe cale de consecinta, instanta va dispune obligarea pârâtului la plata catre reclamanta a sumei de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apa si canalizare potrivit facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 si nr. 80457186/31.08.2008 si a sumei de 28,07 lei reprezentând penalitati de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale nr. 0628639/30.09.2007, nr. 0677067/31.10.2007 si nr. 0801012/30.11.2007.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata.
Având în vedere dispozitiile legale anterior mentionate precum si solutia pronuntata pe fondul cauzei, de admitere a cererii de chemare în judecata, instanta va dispune si obligarea pârâtei la plata catre reclamanta a sumei de 183,06 lei reprezentând cheltuieli de judecata (33,06 lei – taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si 150 lei - onorariu avocat ales).