Pretenţii. aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 17 alin. 2 din oug nr. 123/2006 şi a art. 2 din oug nr. 9/2000, în condiţiile în care reclamanta a invocat drept temei legal al capătului de cerere privind plata dobânzii legale, art. 124 din codul de proc

Dosar Nr. 102R (02.02.2010)

Prin actiunea înregistrata la nr.3853/740 din 1 iunie 2009 pe rolul Judecatoriei A., reclamanta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura - Centrul Judetean T. a chemat în judecata pe pârâtul Z. Ghe. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 432 lei cu titlu de creanta (plata nedatorata), actualizata cu dobânda legala calculata de la data punerii în întârziere pâna la data platii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca în baza cererii nr.405/24.10.2006 formulata de pârât, a acordat acestuia sprijin financiar sub forma de bonuri valorice în suma de 432 lei, în vederea înfiintarii culturii de grâu pentru suprafata de 2,88 ha teren.

A mai aratat ca la data verificarii culturii pentru care s-a formulat cererea de sprijin , s-a încheiat procesul verbal de receptie si restituire nr.405/29.03.2007 prin care s-a constatat ca pârâtul nu a înfiintat cultura de grâu pentru suprafata de teren 2,88 ha, astfel ca trebuie sa restituie suma acordata.

Reclamanta a mai mentionat ca desi a depus diligente pentru recuperarea creantei sale care este certa, lichida si exigibila, pârâtul nu a înteles sa o restituie suma respectiva de bunavoie.

În drept, au fost invocate dispozitiile art.1092, 1105 Cod civil, Ordinul nr.687/2007 al M.A.D.R. si Codul de procedura fiscala.

În dovedirea actiunii, reclamanta a depus înscrisuri (f.4-7).

Pârâtul desi citat nu a depus întâmpinare.

Prin sentinta civila nr. 2482/02.12.2009 pronuntata de Judecatoria Alexandria s-a admis în parte actiunea în sensul ca pârâtul a fost obligat sa restituie reclamantei suma de 432 lei cu titlu de sprijin financiar nejustificat si s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea dobânzii legale prevazuta de art.124 Cod procedura fiscala si plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca suma de 432 lei acordata pârâtului sub forma de bonuri valorice pentru achizitionarea de îngrasaminte si motorina reprezinta sprijin financiar nejustificat, întrucât acesta nu a înfiintat cultura de grâu pe suprafata mentionata în cererea de acordare a sprijinului financiar, motiv pentru care s-a dispus restituirea catre reclamanta.

Capatul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei datorate a fost respins pe considerentul ca dispozitiile art.124 Cod procedura fiscala invocate de reclamanta, se refera la dobânzile aferente în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget catre contribuabili si nu invers.

A mai motivat ca, desi art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 prevede ca sumele necuvenite acordate sub forma de sprijin financiar se recupereaza, cu aplicarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare, totusi aceste dispozitii nu se refera si nu fac trimitere la dispozitiile art.124 din Codul de procedura fiscala.

De asemenea, s-a respins si capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata, având în vedere ca reclamanta nu a facut dovada efectuarii vreunei cheltuieli în proces, fiind scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen reclamanta solicitând modificarea hotarârii pentru nelegalitate si netemeinicie în ce priveste respingerea capatului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale.

A motivat ca a solicitat instantei de fond sa oblige pe pârât si la plata dobânzii legale prevazute de art.17 din OUG nr. 123/2006 si a invocat art.124 alin.2 din Codul de procedura fiscala, cât priveste procentul de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

În dovedirea motivului de recurs a depus în xerocopii: Manualul de procedura privind recuperarea debitelor rezultate în urma acordarii subventiilor de la bugetul de stat si modelul de notificare de plata si punere în întârziere (f.5 – 9).

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

Verificând legalitatea si temeinicia hotarârii atacate în raport de criticile formulate , tribunalul va admite recursul declarat pentru considerentele care vor succede.

Instanta de fond a respins capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale , motivând în esenta ca dispozitiile art.124 din Codul de procedura fiscala invocate de recurenta reclamanta se refera la dobânzile ce trebuie acordate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget catre contribuabili, si nu invers.

În raport de prevederile art.84 si 129 alin.4 Cod procedura civila, instanta de fond trebuia sa constate ca temeiul de drept invocat de reclamanta, nu o leaga aceasta putând califica actiunea în functie de scopul real urmarit de parte si de continutul raportului juridic dedus judecatii.

Prin urmare, în virtutea rolului activ, instanta trebuia sa solicite reclamantei sa precizeze daca temeiul de drept în ce priveste capatul de cerere privind plata dobânzii legale aferente sumei a carei restituire o solicita este art.124 din Codul de procedura fiscala sau nu.

În cererea de recurs recurenta reclamanta a precizat ca temeiul de drept în ce priveste capatul de cerere accesoriu este art.17 din OUG nr.123/2006, prevederile art.124 din Codul de procedura fiscala fiind invocate numai cât priveste cuantumul dobânzii.

Într-adevar, art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 prevede ca sumele necuvenite acordate sub forma de sprijin se recupereaza cu aplicarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare.

Art.3 din OUG nr.9/2000 stabileste nivelul dobânzii legale în materie civila.

Potrivit art.2 din OUG nr.9/2000, în cazul în care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobânzi, fara sa se arate rata dobânzii, se va plati dobânda legala

În raport de aceste prevederi intimatul pârât datoreaza reclamantei si dobânda legala aferenta sumei de 432 lei cu începere de la data introducerii actiunii si pâna la data platii efective.

În cauza, instanta desi a retinut ca dispozitiile art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 reglementeaza acordarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare, nu a dat dovada de rol activ în lamurirea temeiului juridic al cererii accesorii privind plata dobânzii , limitându-se sa constate ca aceste prevederi nu fac referire si nici trimitere la dispozitiile art.124 din Codul de procedura fiscala.

Asa fiind, în mod eronat, instanta a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea intimatului pârât la plata dobânzii aferente sumei a carei restituire se solicita.

Fata de considerentele ce preced, în baza art.312 alin.2 Cod procedura civila se va admite recursul declarat, modifica sentinta atacata, în sensul admiterii si a capatului de cerere privind dobânda, intimatul pârât urmând a fi obligat la plata dobânzii legale aferente sumei de 432 lei, cu începere de la data introducerii actiunii si pâna la achitarea sumei.Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.