Prin decizia civila nr. 262 R din 9 aprilie 2010 tribunalul a admis recursul declarat de APIA-Centrul Judetean T., împotriva sentintei civile 2495/3.12.2009 a Judecatoriei Alexandria, în contradictoriu cu intimata O.A.
A modificat sentinta atacata în sensul ca a mobligat pe pârâta sa restituie reclamantei si dobânda legala, de la data cererii de chemare în judecata - 13 iulie 2009, pâna la restituirea integrala a debitului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei A., la data de 13.07.2009 sub nr. 2551/740/2009, reclamanta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean T. a chemat în judecata pe pârâta O.A. pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la restituirea sumei de 1935 lei, cu titlu de creanta, actualizata cu dobânda legala conform art. 124 Cod de procedura fiscala, de la data punerii întârziere pâna la data efectuarii platii inclusiv, cu acordarea cheltuielilor de judecata .
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin cererea nr. 3357/21.09.2007, pârâta a solicitat sprijin financiar pentru înfiintarea culturii de toamna a anului 2007 de la reclamanta, în baza Ordinului M.A.D.R. nr. 687/2007 pentru o suprafata de 3,87 ha. cultura de grâu, a primit bonuri valorice în suma de 1935 lei si s-a obligat prin cererea de sprijin ca, în cazul în care nu realizeaza suprafetele pe culturi specificate, sa restituie suma reprezentând sprijin financiar nejustificat. Se mai arata faptul ca la data verificarii culturii pentru care s-a formulat cerere de sprijin, s-a încheiat si procesul-verbal de receptie si restituire nr. 1935/13.06.2008 prin care s-a constatat ca din suprafata de 3,87 ha. pentru care s-a acordat subventie de la bugetul de stat, pârâta nu a înfiintat cultura de grâu, rezultând suma nejustificata în valoare de 1935 lei.
Reclamanta a mai sustinut ca, desi a depus nenumarate diligente pentru recuperarea creantei sale, pârâta nu a înteles sa restituie de bunavoie suma stabilita prin procesul-verbal de receptie si restituire, învederând ca aceasta a fost pusa în întârziere potrivit art. 1079 si art. 1081 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1092, art. 1105 Cod civil raportat la prevederile Ordinului M.A.D.R. nr. 687/2007, Codul de procedura fiscala.
Judecatoria, prin sentinta civila nr. 2495 din 3.12.2009, admite în parte actiunea si obliga pârâta sa restituie reclamantei suma de 1935 lei, reprezentând sprijin financiar nejustificat.
Respinge capatul de cerere privind actualizarea sumei cu dobânda legala conform art . 124 Cod procedura fiscala, ca neîntemeiat.
Respinge capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiat.
Instanta a motivat ca fata de situatia expusa si de normele legale invocate, având în vedere si dispozitiile art . 17 din OUG nr. 123 /2006 care stipuleaza faptul ca „ utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat este interzisa si se considera sprijin financiar necuvenit”, a constatat ca suma de 1935 lei acordata pârâtei sub forma de bonuri valorice pentru achizitionarea de motorina, reprezinta sprijin financiar nejustificat, urmând a fi restituita.
În ceea ce priveste capatul de cerere formulat de reclamanta prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevazuta de art. 124 Cod procedura fiscala, aferenta sumei datorate, de la data punerii în întârziere pâna la data efectuarii platii, instanta îl apreciaza ca fiind neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 124 alin.1 Cod procedura fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca dobânda datorata este la nivelul majorarii de întârziere prevazute de prezentul cod si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.
Din economia art. 124 Cod procedura fiscala rezulta ca aceste dispozitii invocate de reclamanta în temeiul carora solicita obligarea pârâtei la plata dobânzii se refera la dobânzile ce trebuie acordate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget catre contribuabili, si nu invers. Or, în speta, suma la care a fost obligata pârâta reprezinta sprijin financiar nejustificat acordat de reclamanta în vederea realizarii unei culturi de grâu si nu suma de restituit sau de rambursat de la buget catre contribuabili.
Totodata, desi art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 123/2006 prevede ca sumele necuvenite acordate sub forma de sprijin se recupereaza, cu aplicarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare, totusi aceste dispozitii nu se refera si nu fac trimitere la dispozitiile art. 124 Cod procedura fiscala.
Pentru motivele expuse mai sus, instanta a respins capatul de cerere privind acordarea dobânzii legale conform art. 124 Cod procedura fiscala, ca neîntemeiat.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, care o critica, sub aspectul neacordarii, de catre instanta si a dobânzii legale solicitate.
Recursul este întemeiat.
Conform art . 1088 Cod civil obligatiile care au ca obiect o suma oarecare sunt generatoare de daune interese pentru neexecutarea, sub forma dobânzii legale care sunt debite de la data chemarii în judecata, afara de cazurile în care dupa lege, dobânda curge de drept.
Conform acestui text de lege, pârâta datoreaza dobânda legala pentru suma acordata drept sprijin financiar,începând cu data chemarii în judecata, pâna la achitarea debitului .
Împrejurare ca reclamanta a indicat înca un alt text de lege prin actiune, în baza caruia a considerat ca pârâta datoreaza dobânda (art.124 din Codul de procedura fiscala) nu are relevanta în cauza, în conditiile în care încadrarea în drept a situatiei de fapt dintr-un dosar o da judecatorul, nefiind tinut de încadrarea juridica facuta de parte.