Pretentii civile. Restituire împrumut notarial. Întrerupere termen de prescriptie – dovada. Justificare interes. Rol activ al judecatorului.
Materie: pretentii contractuale
Sent. civ. nr. 3087/18.06.2008
Autor: Judecatoria Focsani – sectia civila
Prin sent. civ. nr. 3087/18.06.2008 s-a admis cererea reclamantului, s-a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 1.540 lei cu titlu de împrumut nerambursat, având termen scadent 18.08.2002, in baza contractului de împrumut autentificat, suma care urmeaza a fi actualizata la data platii efective si s-a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut în vedere urmatoarele:
Prin contractul autentificat sub nr. 787/18.02.2002 la BNP O. reclamantul a împrumutat-o pe parata cu suma de 15.400.000 lei vechi, cu obligatia acesteia de a restitui împrumutul la data de 18.08.2002.
Din depozitia martorului audiat in cauza reiese ca, nici pana in prezent, parata nu si-a îndeplinit obligatia asumata si nu a restituit reclamantului suma împrumutata.
Este adevarat ca obligatia de restituire a împrumutului este supusa termenului general de prescriptie reglementat prin art. 3 al. 1 din decretul 167/1958. Sub acest aspect, interpretat singular, abstractie facând de celelalte împrejurari care reies din materialul probator administrat in cauza, dreptul material la actiune al reclamantului apare ca fiind prescris (termenul de prescriptie împlinindu-se la data de 18.08.2005).
Dar, potrivit depozitiei martorului C. M., parata a recunoscut, cu mai mult timp in urma (posibil deci, in perioada in care termenul de prescriptie nu se împlinise înca), fata de reclamant, împrumutul acordat de acesta.
In acest context, in cauza devin incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. a din decretul 167/1958, potrivit carora prescriptia se întrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Ca efect al întreruperii prescriptie prin recunoasterea dreptului creditorului de catre debitor, începe sa curga un nou termen de prescriptie, de aceeasi durata ( in speta trei ani) de la data recunoasterii.
Având in vedere ca din declaratia martorului audiat reiese ca parata a recunoscut dreptul reclamantului in urma cu aproximativ doi ani, instanta retine ca actiunea reclamantului este promovata in termenul de prescriptie legal reglementat.
Întrucât executarea obligatiei de catre parata depindea de modul se interpretare si aplicare a prevederilor decretului 167/1958 referitor la prescriptia extinctiva, existând riscul ca un executor judecatoresc sa refuze, pentru acest motiv, punerea in executare a contractului de împrumut autentificat (si care constituie titlu executoriu in temeiul art. 66 din legea nr. 36/1995), instanta a apreciat ca exista interes din partea reclamantului pentru promovarea prezentei actiuni.
In drept, se constata incidenta in cauza a prevederilor art. 1584 si art. 1587 C.civ., referitore la obligatia împrumutatului de a restitui suma împrumutata, suma care va fi actualizata (in lipsa unei stipulari contractuale referitoare la dobânda) in faza de executare, la data platii efective, potrivit prevederilor art. 371/2 al. 3 C.p.civ.
Este adevarat ca reclamantul si-a întemeiat in drept cererea pe dispozitiile raspunderii civile delictuale (art. 998-999 C.civ.) si instanta, din oficiu, nu poate schimba calificarea cererii, având in vedere principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil. Totusi, date fiind circumstantele personale ale reclamantului - care nu a beneficiat de serviciile unui aparator, neavând mijloace materiale suficiente nici pentru achitarea taxei judiciare de timbru - vârsta înaintata a acestuia si lipsa de pregatire juridica, instanta apreciaza ca este vorba despre o simpla eroare faptul ca cererea de chemare in judecata a fost întemeiata in drept pe raspunderea civila delictuala, in locul raspunderii civile contractuale; de altfel, aceasta din urma reiese din motivarea in fapt a cererii.
Întrucât reclamantul nu a dovedit ca a efectuat vreo cheltuiala cu prezentul proces, in baza art. 1169 C.civ. si art. 274 C.p.civ., instanta va respinge ca neîntemeiata solicitarea acestuia de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.