Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu din 29 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului C.V. pentru savârsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art.174 alin.1., 176 alin.1. lit. c Cod penal.
În actul de sesizare s-a retinut urmatoarea stare de fapt :
Inculpatul C.V. s-a eliberat în data de 15 august 2003 din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicate pentru comiterea infractiunii de omor. Dupa eliberare, inculpatul s-a deplasat în judetul Sibiu, unde a fost angajat în calitate de cioban de catre proprietarul de oi C.D., care îsi avea sediul stânei în pasunea satului Aciliu, oras Saliste. Concomitent a mai fost angajat si numitul M.M., pe care l-a gasit în cladirea statie CFR Sibiu si despre care se stia la data respectiva ca este dintr-o comuna din jud. Bacau. La stâna la care îsi desfasurau activitatea de cioban, inculpatul si victima M.M. au avut ca si coleg pe martorul V.M.
Inculpatul consuma des bauturi alcoolice, iar dupa ce ajungea în stare de ebrietate devenea foarte violent, lovindu-i pe cei doi colegi ai sai si laudându-se cu faptul ca a fost condamnat pentru comiterea infractiunii de omor, facând din aceasta un titlu de glorie, în timp ce victima era o persoana linistita care nu facea nici o opozitie violentelor exercitate asupra sa de catre inculpat.
În dupa masa zilei de 24 octombrie 2004, martorul C.D.s-a deplasat la sediul stânei aducând mâncare si bautura celor trei ciobani. Imediat, dupa plecarea martorului, inculpatul a consumat întreaga cantitate de alcool adusa si a început sa adreseze injurii celor doi colegi pe care i-a si lovit cu pumnul si cu bâta ciobaneasca ce o avea asupra sa. Dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea, martorul V. M. a parasit incinta stânei, deplasându-se la o distanta de câteva sute de metri, unde a ramas peste noapte, de oile aflate în stâna ramânând sa se ocupe victima M.M. Dimineata, când s-a reîntors la stâna, martorul V.M. a constatat ca lipseste o parte din produsele aduse de catre C.d., precum si bunuri în valoare de aproximativ 1 milion lei, care-i apartineau.
Încercând sa-i caute pe cei doi colegi, V.M. gaseste cadavrul numitului M.M., situat între tarcurile din apropierea stânei, în timp ce inculpatul disparuse. Se precizeaza în rechizitoriu ca faptele expuse se stabilesc prin urmatoarele probe depuse în dosarul de urmarire penala respectiv :
- procesul verbal de cercetare a locului faptei si plansa foto;
- raportul medico legal de efectuare a autopsiei;
- declaratiile martorilor V.M, C.D.
Prin sentinta penala nr. 122/2007 Tribunalul Sibiu a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p., achitarea inculpatului C.V. pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 alin. 1 lit. c C.p. În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost revocata masura arestarii preventive luata fata de inculpatul prin încheierea penala nr. 32 din 27 martie 2006 a Tribunalului Sibiu si a fost anulat mandatul de arestare preventiva nr. 19 din 27.03.2006 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca starea de fapt expusa în rechizitoriu nu e sustinuta de probe concludente, astfel :
S-a sustinut în rechizitoriu ca inculpatul s-a eliberat din penitenciar si la câtva timp s-a deplasat în judetul Sibiu, unde a fost angajat.Tot martorul Ciorogar a relatat ca a luat un tânar din gara, la sfârsitul lunii septembrie 2004, în cursul lunii octombrie când l-a prezentat pe acesta la Postul de Politie TF si a discutat cu agentul de politie, furnizându-i-se toate datele numitului Caplat Mihai.
Instanta verificând documentele, registrele aflat la sediul politiei, registrele de luare în evidenta a persoanelor „care îsi duc veacul” prin gara, solicitându-se în original, dupa consultare a întocmit procesul-verbal de la fila 194, unde este înregistrat Caplat Mihai, ca fiind verificat la 3 octombrie 2004, iar Margineanu Mihai, ultima data în august 2004. Instanta a dispus efectuarea xerocopiilor de pe paginile registrelor care contin datele retinute anterior. Prima instanta a mai retinut si împrejurarea ca actele de cautare ale inculpatului nu au fost continue (decembrie 2004 – martie 2005 filele 38 – 41 dosar u.p. si 46 – 52), actualizate o singura data, înainte de emiterea rechizitoriului.
A fost analizata în continuare declaratia martorului V., care este singura proba incriminatoare, pe care s-a construit acuzarea, dar care abunda de contradictii si prin raportare la declaratia martorilor C. si T.I. (filele 131), afirmându-se de primul despre inculpat ca este violent si ca aflat sub influenta bauturilor alcoolice i-ar fi pus si lui cutitul la gât, iar de ceilalti ca nu avea si nu ar fi avut niciodata un comportament neadecvat cu atât mai putin sa fie violent.
Martorul V. în declaratiile de la urmarire penala, a sustinut ca a plecat de la stâna si a dormit în vie la câteva sute de metri distanta, pentru ca apoi sa relateze un asa zis traseu pe care l-ar fi efectuat în acea noapte, mergând si la politie, pentru ca apoi sa doarma în stâna si cautându-i pe cei doi colegi ai sai cu toata violenta manifestata de inculpat fata de persoana sa, in acea seara. Instanta vazând cele doua declaratii, diferenta dintre cele afirmate si având contact direct cu martorul si-a creat serioase probleme privind capacitatea intelectuala a celui audiat.
Ca atare, si acest element care l-ar fi acuzat pe inculpat „în mod indubitabil” – comportamentul violent si starea conflictuala pe care ar fi avut-o anterior comiterii infractiunii de omor cu victima, nu a dus la identificarea acestuia ca autor al infractiunii.
Instanta a mai retinut într-adevar ca inculpatul a disparut si chiar este dovedit ca a mai fost condamnat pentru o infractiune de acelasi gen (filele 148 – 161), însa aceste singure împrejurari nu pot fi probe certe, care sa nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei si vinovatia acestuia. În zona se mai aflau si alte stâni cu ciobani si nu au fost auzite certuri în dupa amiaza-seara zilei de 24.10.2004 (fila 35 – Jugar Constantin); mai mult era cunoscut ca victima „era rea de gura”, iar arma crimei nu a fost descoperita si identificata.
Nefiind rasturnata prezumtia de nevinovatie prev. de art. 52 C.p.p. si art. 23 alin. 8 din Constitutia României, inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. cu referire la art. 10 lit. c C.p.p., achitarea fiind consecinta faptului ca nu s-a stabilit cu certitudine ca inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecata, respectiv infractiunea prev. deart. 174 alin. 1 – 176 alin. 1 lit. c C.p.p.
Prin decizia penala nr. 154/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia respinge apelul Parchetului retinându-se ca judecatorul fondului a aplicat corect principiul ”in dubio pro reo” întrucât din declaratia martorului V. si C. nu rezulta posibilitatea înlaturarii îndoielii ca inculpatul a savârsit fapta si în plus nu se întrevede posibilitatea administrarii unor noi probe.
Instanta de apel a analizat în considerente si motivul de apel referitor la procedura de citare cu inculpatul , despre care s-a spus ca a fost viciata. S-a retinut ca inculpatul a fost legal citat de la domiciliul din satul Prislopu Mare, com. Draganu, jud. Arges, dispunându-se emiterea unui mandat de aducere, pentru aceasta adresa (f. 210). De asemenea, inculpatul a fost legal citat, prin afisare la Consiliul Local Saliste, în a carei raza teritoriala s-a savârsit infractiunea. Împrejurarea ca sotia inculpatului locuieste la adresa unde a fost citat inculpatul si nu a fost gasita pentru a semna de primire nu echivaleaza cu lipsa sau vicierea procedurii citarii inculpatului, cu atât mai mult cu cât din cercetarile politiei rezulta ca acesta nu locuieste la adresa indicata în citatie din anul 2004.
Prin decizia penala nr. 99/2006 Înalta Curte de Casatie si Justitie admitând recursul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentinta penala nr. 122/2007 si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu retinându-se ca se impun cercetari suplimentare pentru lamurirea identitatii inculpatului. Prin urmare, indicatiile au fost în sensul de a se audia martorii C.D. si V.M cu privire la identitatea persoanei angajata sub numele de C.V, prezentarea celor doi martori a cartii de identitate a inculpatului aflata la fila 52 dosar urmarire penala pentru ca acestia sa precizeze daca într-adevar persoana angajata si care a locuit efectiv la stâna în luna octombrie 2004 este inculpatul.
Pentru justa solutionare a cauzei si în vederea aflarii adevarului se impunea si audierea martorului G.C., angajat ca cioban la numitul Z. la o stâna vecina cu cea a lui C.D. si care în noaptea de 24/25 octombrie 2004 s-a aflat în aproprierea locului unde a fost descoperit cadavrul victimei (f. 35 dosar urmarire penala).
S-a considerat oportun ca în cursul cercetarii judecatoresti instanta sa dispuna citarea inculpatului si eventual emiterea unui mandat de aducere si la adresa din judetul Botosani, com. Hudesti, unde locuieste mama acestuia, numita C.E. fiind posibil ca inculpatul sa se afle la adresa respectiva, precum si efectuarea unei adrese la Primaria comunei Draganu, jud. Arges pentru a se comunica daca s-a înregistrat eventualul deces al inculaptului.
În rejudecare cauza a fost înregistrata la Tribunalul Sibiu sub nr. 2563/85/2008. În respectarea dispozitiilor deciziei de casare instanta a procedat la citarea inculpatului C.V. de la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Draganu, jud. Arges, de la domiciliul sotiei sale din comuna Gavana jud. Arges, de la domiciliul mamei sale, din comuna Hudesti, jud. Botosani, precum si prin afisare, conform art. 177 alin. 4 C.p.p., la locul savârsirii faptei - Consiliul Local Saliste.
Inculpatul a fost citat la aceste adrese în tot cursul procesului penal fiind emise mandate de aducere în fiecare din aceste locatii. Conform investigatiilor efectuate de politie în ce priveste mandatul efectuat în sat Alba, comuna Hudesti, jud. Botosani, la locuinta mamei inculpatului, instanta a retinut ca el nu mai locuieste acolo de circa 8 ani, iar mama sa nu mai are cunostinta unde acesta s-ar putea afla (declaratie Cornea Elena fila 135).
În ce priveste mandatul emis la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Draganu, sat Prislopu Mare, jud. Arges, instanta retine ca acesta nu a putut fi executat întrucât C.V. nu a mai fost vazut la aceasta adresa de peste 5 ani.
Din actele de cautare efectuate la domiciliul socrului inculpatului, precum si din declaratia sotiei acestuia, instanta retine ca inculpatul nu mai locuieste nici la familia Dulica Ioan în comuna Gavana, jud. Arges. Prin urmare, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost legal citat doar în conformitate cu dispozitiile art. 177 alin. 4 C.p.p la locul savârsirii faptei.
In sensul dispozitiilor deciziei de casare instanta a facut verificari la Administratia Nationala a Penitenciarelor pentru a se vedea daca el nu a fost între timp încarcerat în vreun penitenciar, raspunsul fiind negativ conform adresei de la fila 106.
S-au facut verificari la locul de nastere al inculpatului, precum si la ultimul domiciliu si s-a constatat ca, C.V. nu figureaza ca fiind decedat (Serviciul Public Comunitar pentru Evidenta Persoanelor Arges - fila 115, Primaria Draganu, jud. Arges – fila 52, Primaria Hudesti jud. Botosani – fila 54). Dupa cum rezulta din ultimul cazier comunicat instantei, acesta nu a mai suferit o condamnare în afara de cea aplicata prin sentinta penala nr. 47/2000 a Tribunalului Braila fiind eliberat, asa cum s-a mentionat în 15.08.2003.
S-a procedat la audierea martorilor G.C. (fila 78) si C.D. (fila 79), procedându-se si la identificarea inculpatului dupa fotografia existenta la fila 52 dosar urmarire penala – cartea de identitate. Fata de neconcordanta existenta pe actul de stare civila al inculpatului s-a procedat la audierea numitei C.G. (f. 212), care a declarat ca persoana a carei carte de identitate se gaseste la fila 52 d.u.p. este sotul ei, C.V., despre care nu mai are cunostiinta din anul 2003. S-a încercat reaudierea si a martorului V.M., martor cheie al acuzarii însa, asa cum a rezultat din procesele-verbale de cautare, mandatele de aducere emise pe numele acestuia nu au putut fi executate, întrucât martorul nu mai locuieste la domiciliul cunoscut fiind plecat de 5 luni în Italia (procese –verbale fila 165, 118) conform declaratiei tatalui acestuia. Fata de acest aspect instanta constatând imposibilitatea obiectiva de audiere a acestui martor a facut aplicarea dispozitiilor art. 327 alin. 3 C.p.p. dând citire declaratiilor date de el în cursul urmaririi penale si în instanta în primul ciclu procesual.
Analizând întreg materialul probator al cauzei de fata tribunalul retine ca Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu îsi întemeiaza acuzatia pe :
- procesul-verbal de cercetare la fata locului;
- raportul medico-legal de autopsie;
- declaratia martorilor
Examinând cele trei probe, retinem ca : primele doua probe fac doar dovada ca în aproprierea stânei martorului Ciorogariu Dumitru, pe pasunea satului Aciliu a fost gasit un cadavru de sex barbatesc ce prezenta urme de violenta, plagi taiate –întepate toracice penetrante ce au dus la decesul victimei si leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent – leziuni ce nu au intervenit în determinismul mortii.
Martorul C.D, nu-i cunostea bine pe nici unul din ciobanii angajati, el declarând în fata organelor de cercetare penala doar ceea ce i-a povestit martorul Varga Marius pe care l-a gasit „speriat” a doua zi la stâna, cum ca cei doi ciobani Caplat (de fapt Margineanu Mihai) si C.V. s-au certat iar cel din urma l-ar fi batut pe C.
Din declaratia martorului V.M. luata în cursul urmaririi penale (f. 28) retinem ca acesta relateaza în ziua respectiva de un incident între victima si inculpat, pe fondul consumului de alcool, si faptul ca fara nici un motiv C.V i-a adresat injurii si l-a lovit cu bâta în zona toracelui, sens în care „de frica” nu a dormit la stâna ci în via din aproprierea stânei. În noaptea respectiva nu a auzit tipete sau zgomote ce sa îl faca ca creada ca între cei doi s-ar fi iscat un conflict. Martorul îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violenta si purtând mereu cutit, declaratie ce vine în contradictie cu cea a martorului T.I. (fila 34) la care inculpatul a lucrat înainte de a fi cioban la martorul C. Acest martor nu îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violenta ci din contra ca nu consuma bauturi alcoolice si ca nu s-a certat cu nimeni cât timp a lucrat la el.
Pe aceste probe Parchetul îsi întemeiaza acuzarea: inculpatul are un comportament violent, coroborat si cu faptul ca acesta a disparut de la locul faptei întrucât ar fi constient de repercusiunile pe care le poate avea fapta sa, ar fi evident ca doar C.V. putea fi autorul omorului.
În primul ciclu procesual instanta a procedat la audierea martorilor acuzarii (f. 105, f. 106) declaratii din care prezenta instanta retine ca cele afirmate de martorul V. în cursul urmaririi penale sunt în evidenta contradictie cu cele declarate în fata instantei asupra unor aspecte esentiale, asa încât consideram ca declaratia lui nu poate sta la baza unei acuzatii de omor. Desi în cursul urmaririi penale el a afirmat ca nu i-a auzit pe cei doi certându-se, în fata instantei a declarat ca acestia s-au certat toata noaptea si „presimtind ca se întâmpla ceva” a plecat dupa ora 24 la postul de politie; în timp ce în fata procurorului el declarase ca a dormit toata noaptea în vie.
Solutia de achitare a fost mentinuta de Curtea de Apel Alba Iulia, iar Înalta Curte de Casatie si Justitie a casat sentinta apreciind ca s-ar fi impus citarea inculpatului si la locul de nastere, unde locuieste în prezent mama. In plus Curtea a avut dubii daca cel despre care au relata martorii C.D. si V.M.ca a fost angajat cioban la cel dintâi si a disparut dupa incident este una si aceeasi persoana cu C. V., fiul lui D., nascut la ….1967 în com. Hudesti, jud. Botosani, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Draganu, sat Prislopu Mare, jud. Arges, CNP …. a carui act de identitate se gaseste la fila 52 urmarire penala si care a fost trimis în judecata în prezenta cauza. Daca instanta suprema ar fi constatat ca probele dosarului converg în mod indubitabil ca inculpatul C. V. se face vinovat de omorul savârsit asupra lui M. M., l-ar fi putut condamna. Nu se face vorbire în decizia de casare despre temeinicia acuzatiilor si nici nu se da instantei inferioare vreo indicatie referitoare la corecta sau gresita apreciere a probelor.
Reanalizând întreg materialul probator al cauzei, atât cel administrat în cursul urmaririi penale cât si în primul ciclu procesual, si fata de probele din dosarul nr. 2563/85/2008, nu putem concluziona ca acestea sunt de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie instituita de art. 66 C.p.p.,art.23 alin. 8 din Constitutia României,
Din declaratia martorului G. cioban în octombrie 2004 la o stâna din vecinatate,se retine ca nu l-a putut recunoaste pe inculpatul C. V. ca fiind unul din ciobanii pe care in perioada respectiva l-a avut angajat C. Dumitru, recunoscând dupa fotografie doar victima. Instanta mai retine din declaratia lui ca în seara incidentului nu a auzit scandal la stâna vecina întrucât aceasta este mai departe de stâna lui si oricum nu aude bine.
Reaudiat fiind stapânul inculpatului si al victimei, (fila 79) si-a mentinut declaratiile anterioare date si l-a recunoscut pe ciobanul angajat în jur de Sf. Ilie, în 2004, sub numele de C.V., ca fiind persoana a carei fotografie se gaseste pe actul de identitate de la fila 52 din dosarul de urmarire penala.
Fata de cele retinute în primul ciclu procesual referitor la incertitudinea daca C. D. l-a identificat dupa fotografie pe inculpat, asa cum rezulta din actul de la fila 36 urmarire penala, acesta a contestat ca i-ar fi fost aratate mai multe fotografii si pe baza lor sa-l identifice pe C. V. Doar în momentul în care i s-a prezentat semnatura de pe actul respectiv a mentionat ca „s-ar putea sa se fi întâmplat” cele mentionate de organele de cercetare penala.
Pe cale de consecinta, prezenta instanta a avut la dispozitie, pe lânga probele administrate de prima instanta de fond (pe baza carora s-a pronuntat solutia de achitare), la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului C.V., doar aceste trei declaratii prin care nu se face altceva decât sa se constate ca persoana ce s-a aflat în octombrie 2004 angajata la oi la martorul C. D, alaturi de martorul V. si de victima se numea C. V. ale carui date sunt retinute din cartea de identitate aflata la fila 52 dosar urmarire penala, persoana despre care nici sotia si nici mama nu mai au cunostinta din anul 2003.
Întrucât inculpatul este prezumat nevinovat procurorul pentru a-l trimite în judecata trebuie sa aiba strânse de catre organele de urmarire penala toate probele care atesta existenta infractiunii si savârsirea ei cu vinovatie (art. 262 C.p.p.); la fel, instanta nu poate condamna pe inculpat decât daca s-au administrat probe din care rezulta ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat (art. 345 alin. 2 C.p.p.). Fapta exista, ea constituie infractiune dar nu s-a probat dincolo de orice dubiu sau banuiala rezonabila ca inculpatul C V. este autorul omorului. Faptul ca între parti a existat anterior un conflsict nu este dovedit, iar simpla împrejurare ca el a mai fost condamnat pentru omor si faptul ca a parasit stâna a doua zi dimineata nu reprezinta porobe certe de vinovatie ce sa poata duce la condamnarea sa.
Incumba acuzarii sa ofere probe suficiente pentru a fonda o declaratie de vinovatie si sa indice persoanei trimise în judecata, care sunt acuzatiile formulate împotriva sa, în scopul de a-i da ocazia sa-si pregateasca apararea si sa propuna probe.
Prezumtia de nevinovatie este o prezumtie relativa, care poate fi rasturnata prin dovedirea vinovatiei. Aceasta, prin ea însasi, „are forta ineductabila de a promova dreptul la probe concrete”, bineînteles daca sunt îndeplinite conditiile legale pe tot parcursul procesului penal. Când se ajunge la îndoiala asupra vinovatiei, ca urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, prezumtia de nevinovatie nu este înlaturata, orice îndoiala profitând persoanei acuzate (in dubio pro reo). Exista îndoiala doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poarte retine cu certitudine nici vinovatia si nici nevinovatia celui în cauza. În acest caz, îndoiala care ramâne este echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie, conducând la achitarea inculpatului.
În dreptul nostru inculpatul nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia; organele judiciare sunt cele carora – potrivit art. 66 C.p.p. – le revine obligatia administrarii probelor de vinovatie, iar inculpatul are dreptul sa dovedeasca lipsa de temeinicie a acestor probe. Când se ajunge la îndoiala asupra vinovatiei si aceasta îndoiala nu este înlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia de nevinovatie subzista, caci orice îndoiala profita învinuitului sau inculpatului.
Concluzionând, urmeaza a se face aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., si inculpatul va fi achitat de sub acuzatia de savârsire a infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 al. 1, combinat cu art. 176 al.1 lit. c C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 39 C.p.
În cauza s-au constituit parti civile solicitând daune morale doi dintre fratii victimei, iar fata de solutia de achitare si de temeiul achitarii, latura civila urmeaza a ramâne nesolutionata, în baza art. 346 al. 3 C.p.p.
Ceilalti frati ai partii vatamate si parintii acestuia nu s-au constituit parti civile în cauza, desi au fost legal citati, si cu aceasta mentiune în tot cursul procesului.
Inculpatul a fost arestat în lipsa pe data de 27.03.2006, de Tribunalul Sibiu prin încheierea penala nr. 32/2006 si a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 19/2006. Acest mandat nu a fost pus în executare întrucât inculpatul nu a fost gasit. Prin sentinta penala nr. 122/2007 pronuntata în primul ciclu procesual s-a dispus anularea mandatului si revocarea masurii arestarii preventive în baza art. 350 alin. 1 C.p.p.
Dupa comunicarea deciziei Înaltei Curti de Casatie si Justitie, la data de 10.04.2008, mandatul de arestare preventiva nr. 19/2006 a fost retras de la executare, inculpatul fiind revocat la acea data din urmarire nationala.
Ca urmare a faptului ca sentinta penala nr. 122/2007 ,prin care mandatul nr. 19/2006 a fost anulat, a fost casata în întregime, consideram ca se impune ca prezenta instanta sa se pronunte asupra acestui mandat (chiar daca s-a dispus retragerea lui de la executare). Ca urmare a solutiei de achitare, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p. urmeaza ca mandatul în cauza sa fie anulat.