Drept procesual penal
Decizie penala
Drepturile omului
Prima instanta a solutiionat cauza fara a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este definit acesta în cuprinsul art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, întrucât nu a întreprins masurile necesare pentru a asigura prezenta inculpatului la proces.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., dec. nr. 67/R/28 aprilie 2009, nepublicata)
Prin sentinta penala nr. 41 din 19 februarie 2009 pronuntata de Judecatoria Beclean în dosarul nr. 1449/186/2007 a fost condamnat inculpatul G. C. pentru savârsirea infractiunii de amenintare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare , cu aplic.art.71 rap. la art. 64 lit „a” si „b” Cod penal.
In baza disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei , stabilindu-se conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani si 3 luni, punându-se totodata în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a luat act ca partea vatamata H. P. nu s-a constituit parte civila.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta de fond a retinut în fapt urmatoarele:
Din anul 2006, partea vatamata este coleg de serviciu cu numita S. A. M. L. (fosta sotie a inculpatului, casatoria acestora fiind desfacuta prin Sentinta civila nr. 702/27.10.2006 a Judecatoriei Beclean ), iar din decembrie 2006 cei doi sunt în relatii de prietenie.
Nemultumit de faptul ca partea vatamata nu mai este sotia sa si, mai mult decât atât , ca aceasta este implicata într-o noua relatie, la data de 01.06.2007 , ora 10,55, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vatamata, persoana care se afla intr-un birou al Politiei orasului Beclean în vederea audierii sale – legat de plângerile prealabile formulate în cauza, amenintându-l cu bataia, precizând ca „daca nu ti-a ajuns bataia de zilele trecute, o sa pun pe altii sa te bata” .Cu aceeasi ocazie , i-a cerut partii vatamate „sa o lase în pace pe blonda”, referindu-se la fosta sa sotie,în caz contrar urmând a-i face „harachiri”. A reusit astfel, a-i insufla temerea pericolului în care se gaseste.
În acest context , raportat si la conduita anterioara a inculpatului ( onform declaratilor martorilor audiati , instanta de fond a retinut ca , în mod repetat si anterior incidentului mai sus mentionat, inculpatul a proferat - fie direct, fie pe cale telefonica - cuvinte de amenintare , fie la adresa partii vatamate, fie a membrilor familiei acesteia) amenintarea a fost una serioasa, de natura sa o alarmeze pe partea vatamata si în masura sa prezinte temeiuri ca respectiva amenintare se va realiza într-un viitor nu prea îndepartat.
Amenintarea în cauza a fost de asemenea în masura sa-i inspire partii vatamate o temere grava si temeinica (cuvintele de amenintare proferate partii vatamate pe cale telefonica fiind auzite si de catre martorii P. E. si lucratorul de politie, martorul P. E., persoane aflate în biroul Politiei orasului Beclean la acel moment).
Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs inculpatul.
În consecinta, potrivit disp.art. 385/6 alin.3 Cod procedura penala, tribunalul a examinat cauza sub toate aspectele, constatând ca recursul inculpatului este întemeiat pentru motivele ce se vor arata în cele ce urmeaza.
Din analiza hotarârii criticate prin calea de atac promovata si din examinarea materialului de urmarire penala administrat în faza de urmarire penala rezulta ca prima instanta a solutionat cauza fara a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este definit acesta în cuprinsul art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, întrucât nu a întreprins masurile necesare pentru a asigura prezenta inculpatului la proces.
Procedând în aceasta maniera, instanta de fond a adus atingere si unora dintre principiile cuprinse în paragraful 3 al articolului sus mentionat, respectiv principiul contradictorialitatii , principiul egalitatii armelor si cel al administrarii probelor.
Sub primul aspect, cu ocazia solutionarii mai multor plângeri, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a relevat ca „sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri în contradictoriu între parti” Cauza Barbera, Messegue si Jabardo contra Spaniei – 1988).
Pe de alta parte, sub cel de-al doilea aspect, Curtea a reafirmat în numeroase ocazii ca principiul egalitatii armelor cere ca fiecare parte din proces „sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza în fata instantei în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a vis de partea adversa” (Cauza Dombo Beheer B.V. contra Olanda – hot.din 27.10.1993).
În fine, sub aspectul administrarii probelor, Curtea a afirmat ca „elementele de proba trebuie, în principiu, administrate în fata acuzatului, în sedinta publica în vederea unei dezbateri contradictorii „ (Cauza Barbera , Messegue si Jabardo contra Spaniei – 1988).
Din aceasta perspectiva tribunalul apreciaza ca instanta de fond nu a depus suficiente diligente pentru a asigura prezenta inculpatului în fata judecatorului în vederea înscrierii procesului penal pe coordonatele reglementate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
În concret, dupa ce a procedat la citarea inculpatului la mai multe termene de judecata, prima instanta a dispus emiterea mandatului de aducere pe numele celui în cauza, pentru termenul din data de 10.04.2008.
Mandatul de aducere astfel emis nu a fost executat, lucratorul de politie însarcinat cu aceasta întocmind un proces-verbal prin care a relevat instantei ca inculpatul a refuzat sa deschida usa, motiv pentru care „mandatul de aducere a fost afisat pe usa de acces în apartament”.
Ulterior acestui moment, instanta s-a limitat doar la citarea inculpatului, fara a mai emite alte mandate de aducere pe numele acestuia cu toate ca, în vederea audierii martorilor prima instanta a emis mandate de aducere pentru mai multe termene.
În aceste conditii se constata ca organele de politie nu au executat dispozitia instantei, potrivit prevederilor art.183 si art.184 alin.4 Cod procedura penala (învinuitul sau inculpatul putând fi constrâns la a se supune mandatului), iar instanta nu a efectuat demersurile ce se impuneau pentru executarea efectiva a mandatului de aducere, fapt ce asigura prezenta inculpatului în instanta, oferind posibilitatea audierii acestuia si a verificarii apararilor sale.
În consecinta, concluzia instantei de fond, potrivit careia inculpatul se sustrage cercetarilor judecatoresti – bazata pe unica sustinere a lucratorului de politie ca cel în cauza a refuzat sa deschida usa, sustinere neverificata – este lipsita de temei.
Asa fiind, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.”a” Cod procedura penala, recursul declarat în cauza va fi admis, hotarârea atacata va fi casata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va efectua demersurile ce se impun pentru a asigura prezenta inculpatului în sedinta, în vederea audierii acestuia, pentru ca, în raport de pozitia inculpatului sa se procedeze la administrarea probelor necesare – atât în acuzare cât si în aparare – în scopul stabilirii unei corecte stari de fapt.