Suspendare executare act administrativ privind sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce autovehiculele pe o perioada de 90 de zile pâna la solutionarea actiunii pe fond.
Prin sentinta nr.503/CA/2009 a Tribunalului Bihor, s-a respins cererea de suspendare formulata de reclamantul D.S.I., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI BIHOR – SEFUL SERVICIULUI POLITIEI RUTIERE.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca, în conformitate cu dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 „în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.
S-a retinut ca reclamantul a facut dovada introducerii plângerii prealabile în conditiile prevazute de art.7 din Legea nr.554/2004 împotriva adresei nr.271025/09.04.2009, conditie sine qua non de admisibilitate a cererii de suspendare.
Referitor însa, la celelalte conditii impuse de prevederile art.14, ce trebuie îndeplinite cumulativ, anume cazul bine justificat si paguba iminenta, instanta a retinut ca acestea nu au fost dovedite în cauza.
Astfel, contrar celor sustinute de reclamant, masura retinerii permisului de conducere în situatia savârsirii infractiunii prevazuta de art.86 al.2 din OUG 195/2002, este reglementata expres prin dispozitiile art.111 al. 1 lit.b din acelasi act normativ.
Ori, în sarcina reclamantului s-a retinut savârsirea infractiunii prevazuta de art.86 al.2 OUG, însa prin Ordonanta data în dosarul nr.6501/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, s-a dispus neînceperea urmaririi penale si aplicarea unei amenzi administrative.
Definitia masurii suspendarii dreptului de a conduce autovehicule este data prin interpretarea coroborata a dispozitiilor art.96 al.2 lit.b si respectiv art.97 al.3 din OUG nr.195/2002, potrivit carora perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un vehicul sau tramvai se considera suspendare .
Practica judiciara a statuat ca existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ.
Ori, reclamantul nu a invocat nici un alt motiv în masura sa creeze suspiciuni asupra legalitatii actului administrativ, altele decât cele legate de inaplicabilitatea temeiului juridic mentionat în cuprinsul acestuia.
Sub aspectul prejudiciului care i s-ar aduce reclamantului prin punerea în executare a masurii suspendarii dreptului de a conduce, instanta a retinut ca reclamantul nu a indicat în concret în ce consta iminenta presupusei pagube ce i s-ar cauza, ci s-a limitat doar a o afirma, prin preluarea textului de lege.
Fata de toate cele retinute, instanta a respins, ca neîntemeiata, cererea de suspendare.
Hotarârea a ramas irevocabila prin nerecurare.