Prin actiunea înregistrata sub nr.1943/280/2008, cu modificarile ulterioare,
reclamanta D.L. în contradictoriu cu Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului
Pitesti, A.C.I., Municipiul Pitesti, Primaria Municipiului Pitesti, S.N. si S.C. a solicitat instantei sa
pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare-cumparare cu privire la terenul în
suprafata de 138,45 m.p. aferent constructiei situate în Pitesti, str. Mihail Kogalniceanu, nr.16,
conform contactului de vânzare-cumparare nr.77/21.04.1997, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca în baza contractului de
vânzare-cumparare cu plata în rate nr.77/21.04.1997 încheiat cu fosta RA R. a dobândit dreptul
de proprietate asupra unui imobil situat în Pitesti, str. Mihail Kogalniceanu, nr.16, respectiv o
constructie compusa din doua camere, în suprafata utila de 27,60 m.p. în baza Legii
nr.112/1995, iar prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Pitesti în dosarul nr.13851/2001
pârâta A.D.P. a fost obligata sa încheie contract de vânzare-cumparare pentru suprafata de
138,45 m.p. teren aferent constructiei dar ca pârâta a refuzat încheierea actului de vânzare-
cumparare la care a fost obligata prin sentinta civila.
Prin concluziile scrise, pârâtul Municipiul Pitesti a invocat exceptia lipsei
calitatii procesuale pasive, iar pârâtii S.C. si S.N. au depus întâmpinare, prin care au invocat
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, precum si cerere reconventionala, prin care au solicitat
obligarea reclamantei-pârâte D.L. sa-si ridice autoturismul si gunoiul abandonate pe proprietatea
lor, iar în caz de refuz sa fie autorizati ei sa elibereze acest teren, pe cheltuiala acesteia.
Judecatoria Pitesti, prin sentinta civila nr.1096 din 6 februarie 2009, a admis
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins actiunea ca fiind formulata împotriva unor
persoane fara calitate procesuala, precum si cererea reconventionala, retinând ca terenul în
privinta caruia reclamanta solicita pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-
cumparare a fost restituit lui A.C.I., care, la rândul sau, l-a înstrainat pârâtilor S.N. si S.C., deci
nu se mai afla în patrimoniul pârâtilor Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului
Pitesti, Municipiul Pitesti si Primaria Municipiului Pitesti, instanta de fond a apreciat ca nu exista
identitate între acesti pârâti si cei care ar putea fi obligati în cadrul raportului juridic dedus
judecatii.
Având în vedere ca pârâta A.C.I. a înstrainat pârâtilor S.N. si S.C. terenul
potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.4208/21.12.2007 (f.55-57), instanta
a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta Atanasiu Cristina
Iolanda este întemeiata.
În privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor S.N. si S.C.,
instanta a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este întemeiata si fata de acesti
pârâti, acestia neputând fi obligati în cadrul raportului juridic dedus judecatii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o
pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând urmatoarele motive:
Instanta de fond nu motiveaza si nu tine cont de hotarârile judecatoresti
pronuntate anterior, intrate în puterea lucrului judecat, prin care instantele au stabilit dreptul de a
cumpara terenul aferent constructiei cumparate.
Obligativitatea încheierii contractului de vânzare-cumparare cu privire la
teren este nascuta cu mult înainte ca acelasi teren sa fie retrocedat fostului proprietar.
Este nelegala respingerea actiunii pe cale de exceptie, atâta timp cât între
reclamanta si Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului exista raport juridic.
Tribunalul Arges, prin decizia civila nr. 1852/R din 23 noiembrie 2009, a
respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, retinând urmatoarele:
Instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, admitând corect
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor, întrucât terenul pentru care se solicita
pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare a fost restituit pârâtei
A.C.I., iar aceasta, la rândul sau, l-a înstrainat prin contract de vânzare-cumparare autentic
pârâtilor S.N. si C., deci nu se mai afla în patrimoniul pârâtilor Serviciul Public de Exploatare a
Patrimoniului Municipiului Pitesti si Primaria Municipiului Pitesti.
S-a constatat ca, pentru a putea fi valabil încheiata vânzarea-cumpararea,
este necesar ca obiectul ce se înstraineaza sa fie proprietatea vânzatorului, ori, asa cum s-a
aratat mai sus, imobilul în litigiu se afla în proprietatea pârâtilor persoane fizice.
Faptul ca pârâtii persoane juridice au fost obligate printr-o sentinta
anterioara sa încheie un contract de vânzare-cumparare nu este de natura sa conduca la
admiterea prezentei actiuni, iar instanta sa treaca peste faptul ca terenul nu se mai afla în
patrimoniul pârâtilor persoane juridice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.L., criticând-o
pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, pentru urmatoarele motive:
Se sustine ca în mod nelegal instanta a apreciat ca în cauza de fata calea
de atac este recursul, si nu apelul, fara a avea niciun fel de evaluare ipotetica a terenului, teren
care, daca ar fi evaluat la pretul de circulatie, ar avea valoarea de peste 100.000 lei.
În dezvoltarea criticii se arata ca în baza contractului de vânzare-cumparare
cu plata în rate nr.77/21.04.1997 încheiat cu fosta RA R., a cumparat imobilul iar prin sentinta
civila pronuntata de Judecatoria Pitesti în dosarul nr. 13851/2001, pârâta A.D.P. a fost obligata
sa încheie contract de vânzare-cumparare pentru suprafata de 138,45 m.p. teren aferent
constructie, situata în Pitesti, str. M. Kogalniceanu, nr.16, conform contractului nr.77/21.04.1997.
Aceasta sentinta este definitiva si irevocabila, dar pârâta a refuzat sa încheie contractul de
vânzare-cumparare la care a fost obligata prin aceasta sentinta.
Prin urmare, reclamanta a solicitat chemarea în judecata a A.D.P. Pitesti
(ulterior a fost precizata actiunea si a fost dispusa introducerea în cauza a S.P.E.P. al
Municipiului Pitesti) întrucât raportul juridic privitor la vânzarea suprafetei de teren aferenta
constructiei era direct raportat la acest pârât.
Se arata ca S.P.E.P. si Municipiul Pitesti au fost chemati în judecata în
calitatea acestora de proprietar si administrator al terenului în litigiu, iar chemarea în judecata a
persoanelor fizice A.C.I., S.C. si S.N. a fost motivata prin faptul ca hotarârea pronuntata trebuie
sa le fie si acestora opozabila.
Se mai sustine ca instanta de fond nu a motivat si nu a tinut cont de
hotarârile judecatoresti pronuntate anterior, intrate în puterea lucrului judecat, prin care
instantele au stabilit dreptul recurentei de a cumpara terenul aferent constructiei cumparate.
La momentul la care au fost pronuntate aceste hotarâri în contradictoriu cu
A.D.P., terenul nu era retrocedat lui A.C.I. si cu atât mai mult nu era înstrainat catre pârâtii S.
Recurenta sustine ca este nelegala respingerea actiunii pe cale de exceptie,
atâta vreme cât între aceasta si S.P.E.P. (succesoarea în drepturi a A.D.P. – fata de care erau
pronuntate hotarârile anterioare) exista un raport juridic.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedura civila, Curtea s-a pronuntat cu
prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii recursului în raport de dispozitiile art.2821 (1) din
acelasi cod, exceptie care face de prisos cercetarea în fond a pricinii si care a fost privita ca
fondata.
Recursul declarat s-a apreciat a fi inadmisibil.
Prin art.129 din Constitutia României, revizuita, cu referire la art.126 din
legea fundamentala, a fost statuat principiul potrivit caruia partile interesate pot apela la protectia
juridica a drepturilor subiective încalcate, oferita impartial de catre instantele competente, în
cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat si dreptul exercitarii cailor de atac.
Potrivit dispozitiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul de procedura civila,
legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în
conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligatia de a sesiza jurisdictia
competenta, în conditiile legii procesuale civile, aceleasi pentru subiectii de drept aflati în situatii
identice.
Aceleasi exigente, exclud examinarea în fond a unei cereri sau cai de atac
exercitate în alte conditii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuala.
Caile de atac sunt prevazute prin lege, legiuitorul consacrând astfel
principiul legalitatii, potrivit caruia, o hotarâre judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai
decât cele expres prevazute de lege. Altfel spus, caile de atac ale hotarârilor judecatoresti nu
pot exista în afara legii. Este o regula cu valoare de principiu, prevazuta de art.129 din
Constitutie, care instituie dreptul partilor interesate de a ataca hotarârile judecatoresti numai în
conditiile legii. Textul constitutional evoca nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac ale
hotarârilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea acestora trebuie sa se
realizeze în conditiile legii.
Conform dispozitiilor art.2821 alin.(1) Cod procedura civila, modificat prin
Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în
cererile introduse pe cale principala privind (...) litigii al caror obiect are o valoare de pâna la
100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821 Cod procedura civila
desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina si
jurisprudenta în materie prin raportare la obiectul acestora, care priveste în mod direct o valoare
patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casatie si Justitie, a statuat prin decizia nr. 32/2008,
pronuntata de Sectiile Unite ca, cererea este actul de investire a instantei, ... obiectul cererii de
chemare în judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv
material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate
consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea
completului, determinarea caii de atac.
Fata de dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila si statuarile Înaltei Curti
de Casatie si Justitie, s-a constatat ca, valoarea terenului pentru care se solicita pronuntarea
unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare este conform contractului de la fila 55
de 35.000 Ron, iar conform evaluarii reclamantei în sedinta din 19 octombrie 2009, este de
25.000 Ron, actiunea având caracter patrimonial, cu un obiect de sub 100.000 lei, în raport de
care calea de atac este potrivit art. 2821 Cod procedura civila, recursul.
Actiunea dedusa judecatii, având caracter patrimonial, cu continut
economic, se încadreaza astfel în actiunile reglementate de art.2821 Cod procedura civila,
valoarea obiectului dedus judecatii este mai mica de 100.000 lei si s-a constatat ca în cauza
solutia adoptata de catre tribunal este una de recurs, în conformitate cu dispozitiile legale mai
sus invocate.
Conform dispozitiilor art.299 Cod procedura civila, sunt supuse recursului
hotarârile date fara drept de apel, cele date în apel, precum si hotarârile altor organe cu
activitate jurisdictionala, în conditiile prevazute de lege. În consecinta, recursul declarat
împotriva unei decizii irevocabile a unei instante de recurs, este inadmisibil.
Hotarârea pronuntata de tribunal, fiind una pronuntata în recurs, fata de
dispozitiile art.299 alin.1 Cod procedura civila, nu este supusa recursului, prin urmare prezenta
cale de atac s-a apreciat a fi inadmisibila.
Or, recunoasterea unei cai de atac în alte situatii decât cele prevazute de
legea procesuala constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, precum si al principiului
constitutional al egalitatii în fata legii si autoritatilor si din acest motiv, apare ca o situatie
inadmisibila în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si
solutionarea cererilor în limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica,
corespunzator principiului stabilit prin art.126 din Constitutia României
În raport de considerentele mai sus expuse, în temeiul art.2821 raportat la
art.299 si art.312 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca inadmisibil.
Fata de solutia pronuntata, instanta a considerat ca nu se mai impune
analizarea celorlalte critici.
11. Stabilirea dreptului de proprietate comuna exercitat în cadrul formelor asociative
prevazut de art.26 din Legea nr.1/2000, nu poate urma decât regimul juridic special,
determinat de legiuitor.
Legea nr.18/1991
Legea nr.1/2000
În calitate de unic mostenitor al autorului sau S.A. (decedat la data de
31.07.1994), la rândul sau, mostenitor cu titlu universal al autoarei C.S., sotie
supravietuitoare si legatara cu titlu particular al lui C.L., reclamantul, pentru a beneficia în
indiviziune cu pârâtii, de dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1052 ha. teren,
înscris în O.M.S., ar fi trebuit sa-si valorifice drepturile sale prin parcurgerea procedurii
speciale impusa de Legea nr.1/2000, iar nu pe calea unei actiuni în constatare de drept
comun.
Aceasta, pentru ca dreptul de proprietate în cazul suprafetelor
forestiere solicitate, având configurarea unui drept de proprietate comuna exercitat în
cadrul formelor asociative prevazut de art.26 din Legea nr.1/2000, nu poate urma decât
regimul juridic determinat de legiuitor, asa cum în mod corect a retinut tribunalul.
Astfel, reclamantul avea la îndemâna procedura speciala de
reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art.9 din Legea nr.18/1991, republicata, iar,
în caz de refuz al solutionarii cererii, putea recurge la procedura plângerii prevazuta de
art.53 din acelasi act normativ, care reprezinta procedura de urmat în materie.
În recurs, reclamantul a încercat sa faca dovada faptului ca ar fi
solicitat terenul înca din 1998, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate
înregistrata sub nr.674/25 martie 1998(fila 64 dosar recurs), în calitate de acceptant al
succesiunii ramasa de pe urma defunctilor C.S.si C.L..
În acest sens, Curtea va observa însa, ca recurentul a redactat cererea
în nume propriu(sustinând, în fata instantei, ca ar fi formulat-o si în numele mamei sale, în
temeiul unei procuri generale autentificate la data de 7 august 1990 la Notariatul de Stat al
judetului Dolj filele 75, 77-80), desi, dupa aparitia Legii nr. 18/1991, parintii recurentului,
legatari universali ai autoarei C.S.( a se vedea fila 108 dosar fond), nu au solicitat ei însisi
reconstituirea dreptului de proprietate, iar ulterior decesului tatalui reclamantului,
cererea/cererile formulate de reclamant, care apare drept unic mostenitor acceptant al
succesiunii acestuia( a se vedea certificatul de mostenitor nr.766 din data de 05.05.1995-
fila 112 dosar fond), au facut deja obiectul analizei în procedura speciala, pe care acesta
nu a contestat-o.
(Decizia civila nr. 325/R/01 Martie 2010)