Prin cererea înregistrata la data de 14.04.2009, la Tribunalul Arges,
contestatorii M.V., M.M. si D.C. au chemat în judecata pe Primarul Municipiului Pitesti,
solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Dispozitiei
nr.625/13.03.2009.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca în calitate de mostenitori legali ai
defunctului M.D. au formulat în temeiul Legii nr.10/2001 o notificare prin care au solicitat
retrocedarea unor bunuri.
Cererea acestora a fost solutionata prin Dispozitia nr.888/15.03.2006 a
Primariei Municipiului Pitesti, prin care la art.2 s-a dispus sa se acorde masuri reparatorii în
echivalent pentru terenul în suprafata de 600 m.p. (100 + 500) si constructii în suprafata de
81,64 m.p.
La data de 13.03.2009, Primarul Municipiului Pitesti a emis Dispozitia
nr.625/2009 care modifica partial Dispozitia nr.777/2006, în sensul ca acorda masurile
reparatorii doar pentru 100 m.p. si constructii în suprafata de 81,64 m.p.
Apreciind ca aceasta modificare din oficiu este nelegala, întrucât Prefectul
în conformitate cu art.10 din Legea nr.340/2004 nu a exercitat vreo actiune împotriva primei
dispozitii emise de primar, au solicitat admiterea contestatiei si anularea Dispozitiei
nr.625/2009.
Prin întâmpinare intimatul a invocat exceptia decaderii contestatorilor din
dreptul de a formula contestatie, sustinând ca dispozitia contestata le-a fost comunicata
acestora la 19.03.2009, iar contestatia a fost formulata peste termenul de 30 de zile prevazut de
art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, respectiv pe 04.05.2009.
Pe fondul cauzei intimatul a aratat ca petentii nu au facut dovada dreptului
de proprietate cu act încheiat în forma autentica pentru terenul în suprafata de 500 m.p.
Prin cererea înregistrata la data de 17.04.2009, contestatorul M.D. a solicitat
anularea dispozitiei nr.625/2009 a Primarului Municipiului Pitesti pentru aceleasi motive
invocate de catre ceilalti contestatori.
La termenul de judecata din 05.10.2009, instanta a pus în discutie partilor
exceptia de conexare a dosarului nr.1573/109/2009 la prezentul dosar, iar în temeiul art.164
Cod procedura civila s-a dispus conexarea celor doua cauze.
Prin sentinta civila nr.158 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Arges a admis
contestatia formulata de reclamantii M.V., M.M., M.D. si D.C. si a dispus anularea dispozitiei
nr.625/13.03.2009 emisa de Primarul Municipiului Pitesti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din cuprinsul certificatului de mostenitor nr.518/1984 (fila 24 dosar), rezulta
ca petentii au dobândit prin mostenire legala de la autorul lor M.D. suprafata de 600 m.p. din
care 100 m.p. curti-constructii si 500 m.p. arabil, situata în Pitesti, str. Soldat Moreanu nr.17.
Din cuprinsul certificatului emis de Administratia Financiara în anul 1998
(fila 25) s-a retinut ca mostenitorii defunctului M.D., la foaia matricola de cladiri si terenuri pe
anul 1987, au figurat cu suprafata de 600 m.p.
Din cuprinsul adeverintei nr.3553/20.03.1998 rezulta ca întreaga suprafata
de teren a fost expropriata, respectiv suprafata de 500 m.p. prin Decretul
nr.57/04.03.1987, iar suprafata de 500 m.p. prin Decretul nr.297/07.12.1987.
Din cuprinsul actelor de vânzare-cumparare autentificat la 13.03.1944,
rezulta ca autorii petentilor au cumparat suprafata de 100 m.p. de la numitul I.T.P., situata în str.
Petru Rares nr.17, iar din cuprinsul înscrisului sub semnatura privata din 05.09.1963 s-a retinut
ca autoarea petentilor a mai cumparat suprafata de 542 m.p.
Este adevarat ca acest din urma act nu este întocmit în forma autentica,
însa din actele de preluare, Decretul de expropriere nr.57/04.03.1987 si Decretul
nr.297/07.12.1997, rezulta ca petentii au fost expropriati cu întreaga suprafata, respectiv
100 m.p. + 500 m.p.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, în absenta unor probe contrare,
existenta sau dupa caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta în
actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus masura preluarii abuzive si s-a pus în
executare masura preluarii abuzive.
Potrivit art.2 din acelasi text de lege, în aplicarea prevederilor alin.1 si în
absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ sau de autoritate prin
care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus în executare masura preluarii abuzive, este presupusa a
detine imobilul sub nume de proprietar.
Asadar, în raport de probatoriul mai sus analizat si în conformitate cu
dispozitiile legale mai sus enuntate, tribunalul a constatat ca petentii au facut pe deplin dovada
ca suprafata totala expropriata este în suprafata de 600 m.p. si nu doar de 100 m.p.,
suprafata pe care acestia au detinut-o sub nume de proprietar.
În consecinta, tribunalul a constatat ca Dispozitia nr.625/2009 prin care s-a
modificat Dispozitia nr.777/15.03.2006 este nelegala, motiv pentru care, în temeiul art. 26 alin.3
din Legea nr.10/2001, instanta a admis contestatia si a anulat dispozitia
nr.625/13.03.2009 emisa de Primarul Municipiului Pitesti.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au formulat apel reclamantul
M.D. si pârâtul Primarul Municipiului Pitesti.
Reclamantul M.D. a sustinut ca prin sentinta pronuntata în cauza în mod
gresit nu i s-au acordat cheltuieli de judecata în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu de
avocat, desi erau îndeplinite conditiile prevazute de art.274 din Codul de procedura civila.
Pârâtul Primarul Municipiului Pitesti a criticat solutia instantei de fond pentru
ca în mod gresit a fost admisa contestatia reclamantilor si s-a dispus anularea dispozitiei nr.625
din 13 martie 2009 prin care s-a modificat dispozitia nr.777 din 15 martie 2006.
S-a sustinut ca prima instanta nu a analizat si nu a luat în considerare
apararile formulate de catre acesta cu ocazia judecarii în fond a cauzei, respectiv nu s-a
constatat faptul ca, în raport cu normele actuale de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001,
republicata, si ca urmare a modificarii ulterioare a acestei legi, apare evident faptul ca,
prevederile dispozitiei nr.777/15 martie 2006 contravin prevederilor actualelor norme, potrivit
carora actul sub semnatura privata nu poate fi considerat act doveditor al dreptului de
proprietate pentru suprafata de 500 m.p.
S-a mai sustinut ca din documentatia existenta în cauza rezulta ca
reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate numai cu privire la imobilul în suprafata de
100 m.p. teren si constructii în suprafata de 81,64 m.p. situat în Pitesti, pentru restul terenului
solicitat prin notificare nefiind facuta dovada dreptului de proprietate cu acte încheiate în forma
autentica, astfel ca în mod nejustificat instanta a dispus anularea dispozitiei nr.625 din
13.03.2009.
S-a solicitat admiterea apelului si pe fond modificarea sentintei în sensul
respingerii actiunii formulata de reclamanti.
Examinând sentinta apelata sub aspectul criticilor invocate de apelanti, în
raport cu actele dosarului, Curtea a constatat urmatoarele:
Apelul formulat de reclamantul Malancioiu Daniel, prin care a fost criticata
sentinta în sensul neacordarii cheltuielilor de judecata efectuate, s-a constatat a fi întemeiat.
Prin sentinta atacata a fost admisa contestatia formulata de catre acesta si a
fost anulata dispozitia emisa de primar, astfel ca erau incidente în cauza dispozitiile art.274 Cod
procedura civila care arata ca, partea care cade în pretentii va fi obligata la cerere la plata
cheltuielilor de judecata.
În speta, apelantul a solicitat prin concluziile scrise cheltuieli de judecata în
cuantum de 800 RON, dovedite cu chitanta anexata din 10 septembrie 2009, reprezentând
onorariu de avocat (f.88), astfel ca se impunea admiterea cererii formulata de catre acesta.
Apelul formulat de catre Primarul Municipiului Pitesti, prin care se critica
solutia pronuntata de instanta de fond, a fost privit ca nefondat, fiind respins.
S-a constatat ca prima instanta a facut o analiza corespunzatoare actelor de
la dosar si a aplicat corect dispozitiile Legii nr.10/2001 în ceea ce priveste dispozitia nr.625 din
13.03.2009 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, retinând ca aceasta este nelegala.
Prin aceasta dispozitie s-a dispus anularea partiala a unei alte dispozitii
nr.777 din 15 martie 2006, data în concordanta cu Legea nr.10/2001, desi revocarea ulterioara a
unei dispozitii similare nu mai era posibila pe cale administrativa.
Rezulta ca s-au avut în vedere motivele invocate în aparare de catre intimat
de catre prima instanta si anume faptul ca ulterior anului 2006, Legea nr.10/2001 a fost
modificata în parte, dar acest argument nu justifica masura revenirii asupra actului de dispozitie
dat în 2006, în acord cu prevederile legale în vigoare la acea data.
Pe fondul cauzei, s-a constatat ca prima instanta în mod corect a statuat ca
reclamantii si-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 500 m.p., drept
recunoscut acestora si prin actul de expropriere nr.57 si respectiv nr.297/1987.
Potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se
prezuma a fi recunoscuta în actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive si în
speta, din actul de expropriere si anexele acestuia rezulta ca a fost recunoscuta întinderea
dreptului de proprietate pentru întreaga suprafata de teren solicitata de catre reclamanti prin
notificare.
Sub acest aspect s-a constatat ca prima instanta a procedat corect la
anularea dispozitiei nr.625/2009 prin care s-a modificat partial dispozitia nr.777/2006.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.296 Cod procedura
civila, a fost admis apelul formulat de reclamantul M.D. si schimbata sentinta în parte, în sensul
obligarii pârâtului sa plateasca acestuia suma de 800 lei cheltuieli de judecata si a fost respins
ca nefondat apelul formulat de pârât.
Potrivit art.274 Cod procedura civila, a fost obligat apelantul-pârât sa
plateasca intimatilor-reclamanti M.V., M.M. si D.C. suma de 600 lei cheltuieli de judecata.
6. Competenta de solutionare a contestatiei la dispozitia motivata de respingere a
notificarii sau a cererii de restituire în natura.
Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001
H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare
unitara a Legii nr. 10/2001
Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a
cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la
sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau,
dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii.
(Decizia civila nr. 15/A/4 februarie 2010)