Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria Câmpulung a respins cererea formulată de petentul i.c. împotriva încheierii nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate pentru constru

Dosar Nr. 1876/R-CA (07.12.2009)

Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria

Câmpulung a respins cererea formulata de petentul I.C. împotriva încheierii

nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsa cererea de înscriere a

dreptului de proprietate pentru constructiile C100/3, C100/5 si C88,

amplasate pe un teren din Municipiul Câmpulung, judetul Arges.

În motivare, judecatoria a retinut în fapt ca petentul a

dobândit, într-adevar, printr-o cesiune de creanta, proprietatea celor trei

imobile, însa, plângerea sa este nefondata, pe de o parte, întrucât nu a

achitat întregul tarif, raportat la valoarea stabilita prin expertiza, prin Camera

Notarilor Publici, respectiv suma de 9.282 lei, acesta achitând numai 180

lei.

Pe de alta parte, s-a mai constatat ca cele trei constructii

sunt asezate pe un teren care este proprietatea unei alte persoane, din

partea acestui tert, neexistând un acord manifestat în cadrul unui contract

de închiriere, comodat sau orice alta forma, în baza caruia în sarcina

terenului sa fie înscrisa sarcina reala, care ar putea consta într-o superficie

sau închiriere asupra proprietatii sale.

În aceste conditii, nu poate fi deschisa carte funciara numai

pentru constructii, ele fiind strâns legate de terenul pe care se afla.

Înstrainatorul catre petent, la rândul sau, nu avea vreun

drept asupra aceluiasi teren spre a se putea constata vreo eventuala

continuitate a acestuia ca urmare a încheierii contractului de cesiune, motiv

pentru care, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, a fost adoptata solutia de

respingere.

Prin apelul declarat de catre petent împotriva sentintei,

acesta a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, aratând ca, prin

ordonanta de adjudecare imobiliara data de Tribunalul Arges, Sectia civila

în dosarul nr.1155/1998 la 15 mai 1998, autorul titlului sau, S.C.Runicom

S.A. a dobândit toate drepturile asupra celor trei constructii, dreptul de

proprietate pe cladiri si desmembramintele referitoare la terenul aferent,

respectiv cel de superficie si servitute, transmise catre sine, în urma cesiunii

de creante.

În aceste conditii, arata apelantul, nu era necesar sa mai

prezinte vreun acord al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptului

sau asupra imobilelor aflate pe el.

Ca este asa, rezulta si din faptul înscrierii, în partea a III-a a

cartii funciare, a ordonantei prin care autorul titlului sau a dobândit toate

aceste bunuri, înscrierea facând opozabila subdobânditorului de la S.C.

Grulen S.A.Câmpulung, respectiv catre S.C. Intertrade Group S.R.L. Galati,

calitatea de proprietar asupra celor trei constructii si respectiv de superficiar

asupra terenului pe care el se afla, dobândita prin ordonanta de adjudecare.

Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturi

a reclamantului asupra tuturor bunurilor înstrainate prin ordonanta, în mod

gresit instanta a considerat ca ar mai fi necesar consimtamântul

proprietarului terenului.

Astfel, dispozitiile art.558 Cod procedura civila, asa cum

erau ele în vigoare la data pronuntarii ordonantei, transferau adjudecatarului

întregul drept ce avea si urmaritul asupra bunului vândut, între aceste

drepturi înscriindu-se si cel de folosinta asupra terenului, potrivit art.20 alin.3

din Legea nr.7/1996, hotarârea judecatoreasca de adjudecare înlocuind

acordul cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile

titularului, înscrierea în cartea funciara nefiind necesara spre opozabilitate

tertilor, în cazul vânzarii silite, asa cum excepteaza în mod expres art.26

alin.1 din Legea nr.7/1996.

De aceea, B.C.P.I.Câmpulung ar fi trebuit sa înscrie, în

cartea funciara a terenului, sarcina reala a dreptului de folosinta în favoarea

proprietatii sale, precum si sa deschida o carte funciara separata, pentru

constructii, cu numar cadastral unic.

În ceea ce priveste taxa de timbru, solutia se critica

sustinându-se ca, aplicând corect dispozitiile legale ale Ordinului nr.371/27

decembrie 2007, aplica procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei,

pentru care, însa, nu exista însa baza de calcul, valoarea din act fiind cea

de 20.000 dolari SUA care, la data depunerii cererii de înscriere în cartea

funciara, respectiv 17 iulie 2008, dadeau o valoare a constructiilor de

44.958 lei, tariful rezultat putând fi de 67,437 lei.

Prin decizia civila nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Arges

a respins apelul ca nefondat, retinând în fapt ca, pe de o parte, în ceea ce

priveste tariful datorat pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemâna

dispozitiile art.2 pct.6 din Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea

modului de stabilire a acestuia. Neurmând calea de atac prevazuta de lege,

acesta datora tariful calculat de catre B.C.P.I.Câmpulung.

În ceea ce priveste fondul dreptului, s-a constatat ca, în

cartea funciara a terenului având nr.944, proprietar era evidentiat societatea

GRETON GRANIT VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET

S.A. Filiala România.

Existenta unui drept de superficie în favoarea proprietatii

apelantului petitionar s-a constatat a fi incontestabila, ea putând fi opusa

chiar si celui care si-a înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozitiile

art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, potrivit carora dreptul de proprietate si

celelalte drepturi sunt opozabile tertilor, fara înscrierea în cartea funciara,

atunci când ele provin din succesiune, accesiune, vânzare silita si

uzucapiune.

Totusi, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate al

petentului asupra constructiilor în aceeasi carte funciara nr.994, s-a

constatat a rezida în lipsa unei cereri de deschidere a unei carti funciare de

superficie, ulterior deschiderii celei a terenului, asa cum prevad dispozitiile

art.94 din Ordinul nr.633/2006, chiar apelantul sustinând acelasi lucru prin

motivele sale.

Ca atare, asa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie

2008 s-a retinut, titularul dreptului de proprietate asupra constructiilor

trebuia sa formuleze o cerere de deschidere a unei noi carti funciare si

intabularea dreptului de superficie, iar nu direct intabularea, asa cum a

solicitat biroului si cum a sustinut si prin cererea adresata instantei.

Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul,

criticând-o pentru motive indicate a se încadra în cele prevazute de art.304

pct.6 si 9 Cod procedura civila, în esenta dupa cum urmeaza:

Cu gresita interpretare a legii, instanta a apreciat ca

petentul trebuia sa formuleze o cerere noua de deschidere a unei noi carti

funciare si apoi de intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea a

fost adresata biroului competent care era institutia obligata sa dea calificare

legala acestei cereri, în sensul procedurilor tehnice de urmat pentru

realizarea dreptului, asa cum rezulta din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 si

art.20 alin.3 si art.23, art.26 alin.1 si 2 ale Regulamentului de organizare si

functionare a B.C.F.

În realitate, temeiul respingerii cererii sale de catre

B.C.F.Câmpulung, fara a contine calificarea în drept, a indicat numai lipsa

acordului proprietarului terenului manifestat printr-un contract de închiriere

comodat, superficie sau altele.

Or, desi a constatat ca existând, în patrimoniul sau,

desmembramântul dreptului de superficie asupra pamântului, în calitate de

proprietar al constructiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, ca era

necesara formularea unei cereri în vederea deschiderii cartii funciare pentru

acest desmembramânt, invocând alte motive decât cele avute în vedere

decât biroul, care a considerat ca se impune exprimarea acordului

proprietarului, acord suplinit de hotarârea judecatoreasca în baza careia a

fost transmis dreptul de proprietate, însotit de toate desmembramintele si

drepturile reale ce-l însotesc.

De asemenea, cu gresita interpretare a legii, s-a considerat

ca tariful trebuia calculat la o valoare arbitrar stabilita, iar nu potrivit sumei

indicata în contractul autentic de 20.000 dolari SUA.

Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a

respins ca nefondat recursul, retinând urmatoarele:

Tribunalul, examinând apelul, a constatat atât faptul ca

cerinta administrativa a achitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el

calculat si apoi nu a fost contestat pe caile prevazute de lege, nu a fost

îndeplinita. Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului

stabilit si necontestat de catre cel ce formuleaza cererea catre birou, atrage

respingerea cererii, fara a mai fi necesara cercetarea temeiniciei acesteia.

Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea

reexaminarii prevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila

examinarea, într-o eventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce

se pretinde a se fi facut în momentul calcularii acestui tarif.

Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a

modalitatii în care i-a fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa

încât, solutia de respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a

mai fi necesara cercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a

carui înscriere a cerut-o si urmare a procedurilor în vederea realizarii acestui

drept.

În aceste conditii, instanta nu trebuia sa se mai preocupe si

de celelalte chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitarii tarifului.

Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuala încalcare a

dreptului la o instanta independenta prin necercetarea corectitudinii stabilirii

tarifului, întrucât legiuitorul nu îngradeste dreptul de acces la instanta, însa

impune valorificarea dreptului de a contesta mai întâi în fata autoritatii

superioare celei care la stabilit, eventual împotriva acestei modalitati de

solutionare, putându-se formula cai de atac adresate instantelor de

judecata.

De altfel, tribunalul a constatat ca nu se poate face o

asemenea cercetare direct în fata instantei, fara a verifica legalitatea si

temeinicia stabilirii tarifului, or, recurentul nu critica solutia tribunalului, ci

direct încheierea biroului de carte funciara, privitor la modalitatea de calcul,

o astfel de critica vizând modalitatea de stabilire a starii de fapt, iar nu

legalitatea solutiei tribunalului care face obiectul cercetarii în calea de atac a

recursului, asa cum prevad în mod expres dispozitiile art.304 Cod procedura

civila.

Fata de neîndeplinirea obligatiei de achitare a tarifului

stabilit de catre prestatorul de servicii, s-a constatat ca nici acesta, dupa

cum nici instantele, nu mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerinte ale

cererii adresata biroului, neputând face verificari si statuari asupra

necesitatii acordului proprietarului sau a procedurilor de urmat sub aspectul

necesitatii mai întâi a înscrierii, în partea a treia a cartii funciare a terenului a

servitutii de superficie ca sarcina reala impusa acestui teren, cu cerinta

efectuarii acestei înscrieri în contradictoriu cu eventualul titular al dreptului

de proprietate, urmata de deschiderea unei carti funciare diferite pentru

constructii.

Ca atare, cu aceasta modificare a motivelor pentru care

solutia trebuia pronuntata, si fara a mai intra în cercetarea celorlalte critici

privitoare la fondul cererii adresata de catre petentul-recurent si respinsa

prin încheierea atacata, în temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul a

fost respins ca nefondat.

CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

3. Aplicarea disp. art.129 alin.5 Cod procedura civila din dreptul intern,

raportat la dreptul comunitar

Art.129 alin.5 Cod procedura civila

Intrarea României în Uniunea Europeana are deja implicatii si

asupra sistemului judiciar român care va trebui sa faca eforturi pentru a se

integra la rândul sau. În acest context, pentru judecatorul national, devenit

prima instanta de aplicare a dreptului comunitar, este foarte importanta

cunoasterea si întelegerea rolului sau de interpret si de autoritate de

aplicare a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern si, prin urmare, a

principiilor care guverneaza procesul complex de interactionare a dreptului

comunitar cu dreptul national al statului român.

Prin urmare, tribunalul în baza dispozitiilor art.129 alin.5 Cod

procedura civila trebuia sa faca demersuri pentru a clarifica valoarea

probatorie ori jurisprudentiala a înscrisurilor în limba franceza invocate de

contestatoarea recurenta, din perspectiva principiilor care guverneaza

raportul juridic de drept international privat în care este parte aceasta,

precum si sa stabileasca, în speta, dreptul aplicabil.

(Decizia civila nr.1876/R-CA din 07 decembrie 2009)