Procedura concilierii directe prealabile - conditie de admisibilitate a cererilor în materi comerciala evaluabile în bani
Procedura concilierii directe trebuie sa întruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de solutionare amiabila a litigiului.
(Sentinta Comerciala Nr. 1272/C pronuntata la 02 decembrie 2009)
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.04.2009, reclamanta A. I. B. A.G., cu sediul social în Ohlsdorf, Austria si sediul procesual ales în Bucuresti, a chemat în judecata pe pârâtul C. A., domiciliat în Municipiul Câmpulung, jud.Arges, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta, instanta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 1.034.560 lei RON, echivalentul a 244.000 EURO, suma datorata de acesta în baza contractului de împrumut încheiat la data de 11.04.2005, precum si la plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 0,3% din suma datorata pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 1.034.560 lei ROn, calculate de la scadenta debitului si pâna la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata.
În motivarea cererii, în esenta, reclamanta a sustinut ca la data de 11.04.2005 a încheiat cu S.C. A. C. G. S.R.L. un contract de împrumut prin care a acordat acestei societati comerciale un împrumut în valoare de 200.000 EURO.
Ulterior, prin încheierea unui numar de 9 acte aditionale, au fost modificate succesiv doua elemente ale contractului, respectiv: scadenta împrumutului a devenit 31.12.2006, iar suma totala împrumutata a ajuns la 488.000 EURO.
Conform art.3 din contract, daca pâna la data de 31.12.2005 (31.12.2006 - în urma modificarii scedentei prin Actul aditional nr.3/29.11.2005) debitoarea S.C. A. C. G. S.R.L. nu a returnat împrumutul, pârâtul persoana fizica, fost administrator al societatii împrumutate, garant al creditului, avea obligatia de a achita la 31.12.2006 jumatate din suma nerambursata, respectiv suma de 244.000 EURO, a mai aratat reclamanta în motivarea cererii.
Cum pâna la aceasta data reclamantei nu i-a fost rambursata suma acordata cu titlu de împrumut, ea întelege sa o solicite de la pârâtul C. A., împreuna cu penalitati de întârziere în cuantum de 0,3% din suma datorata, pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, reclamanta a aratat ca-si întemeiaza cererea pe dispozitiile art.112 si urm. Cod proc.civila.
Nu s-au depus acte în dovedirea cererii la data înregistrarii ei pe rolul instantei, ulterior fiind depuse un numar de 10 anexe la contractul de împrumut invocat.
Legal citat, pârâtul C. A. a formulat întâmpinare, prin care s-a aparat invocând, mai întâi, exceptia prematuritatii introducerii actiunii, în raport de dispozitiile art.7201 Cod proc.civila, care prevede ca în materie comerciala cererile evaluabile în bani trebuie însotite de dovada efectuarii procedurii concilierii directe prealabile, or pârâtul a sustinut ca nu a fost invitat sa participe la o astfel de procedura anterior formularii prezentei cereri.
Tot în aparare, pârâtul a mai invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive, aratând ca potrivit dispozitiilor art.3 din contractul încheiat de reclamanta cu societatea comerciala A. C. G. S.R.L., în situatia în care, la scadenta, aceasta debitoare nu plateste creditorului suma împrumutata, atunci C. A. va plati societatii A. C. G. 50% din suma nerambursata, urmând ca societatea comerciala sa vireze catre creditoarea A. I. B. A.G suma platita de C. A..
Din nici o prevedere contractuala nu rezulta nasterea unui raport juridic generator de obligatii între pârât si reclamanta, astfel ca el nu poate avea calitate procesuala pasiva fata de aceasta actiune directa promovata de reclamanta împotriva sa.
În mod corelativ, exista si o lipsa a calitatii procesuale active a reclamantei într-o actiune direct îndreptata împotriva sa, a mai sustinut pârâtul prin întâmpinare.
Cât priveste fondul cauzei, prin întâmpinare pârâtul s-a aparat aratând ca nu exista nici o dovada a remiterii sumei de bani pretins împrumutata de reclamanta societatii A. C. G. S.R.L., iar din contractul depus la dosar rezulta numai ca reclamanta se obliga sa acorde debitoarei societate comerciala un împrumut pe viitor.
Pârâtul nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, deoarece nu datoreaza nimanui o astfel de suma, dupa cum nu se poate retine nici o eventuala calitate a sa de garant fidejusor, întrucât ar fi necesar ca o astfel de obligatie sa izvorasca dintr-un act juridic care sa-i fie opozabil si care ar trebui sa fie constatat ad probationis printr-un înscris potrivit dispozitiilor art.1191 si art.1180 Cod civil. Or, în speta, actul care se pretinde a fi izvorul obligatiei sale de plata, Contractul de împrumut, nu poate fi opozabil pârâtului C. A., întrucât nu poarta semnatura sa, s-a mai aratat în aparare.
Instanta, în raport de dispozitiile art.137 Cod procedura civila, urmeaza a analiza în mod prioritar exceptiile invocate de pârâta, ordinea de solutionare fiind determinata de caracterul si efectele pe care le produc diferitele exceptii în cadrul procesului civil, în speta mai întâi exceptia legata de învestirea instantei, respectiv exceptia prematuritatii actiunii pentru lipsa concilierii directe prealabile.
Asupra acestei exceptii, pronuntându-se în mod prioritar, instanta constata si retine urmatoarele:
Potrivit art.109 alin.2 Cod proc.civila, "În cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata:"
În materie comerciala, potrivit art.7201 alin.1 Cod procedura civila, cuprins în Cap.XIV "Dispozitii privind solutionarea litigiilor în materie comerciala", "În procesele si cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte".
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversa, comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnatura de primire.
Data convocarii la conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevazute de alin.2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.
Importanta concilierii directe si, implicit, obligativitatea acesteia decurg si din scopul acestei proceduri si anume în cererea de a solutiona pe cale amiabila litigiul si, totodata, de a preveni introducerea unor cereri intempestive, care sa puna în dificultate cealalta parte.
De aceea, procedura concilierii directe trebuie sa întruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute tocmai în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de solutionare amiabila a litigiului.
În speta aceste conditii nu sunt îndeplinite.
Reclamanta nu doar ca nu a dovedit ca ar fi întreprins demersuri în vederea efectuarii procedurii aratate, dar s-a aparat aratând în notele scrise depuse la dosar ca efectuarea procedurii de conciliere prealabila prevazuta de art.7201 Cod procedura civila nu este o cerinta imperativa a legii, astfel ca nu poate fi sanctionata cu respingerea cererii ca fiind prematur formulata.
Instanta va respinge aceasta aparare, cu motivarea ca deciziile de practica judiciare ale instantei supreme invocate de reclamanta au avut în vedere împrejurari diferite de cele analizate în cauza de fata, anume faptul ca încercarile de conciliere dovedite de reclamantele din cauzele respective au avut loc în cadrul unor alte proceduri ori au fost îndeplinite dupa data introducerii cererilor de chemare în judecata, împrejurari de natura sa conduca la o interpretare permisiva a textului de procedura invocat, ceea ce în speta nu se regaseste, caci reclamanta A. I. B. A.G nu a dovedit nici un fel de încercare de conciliere cu pârâtul C. A.
Sub acelasi aspect, Curtea Constitutionala s-a pronuntat în repetate rânduri aratând ca în ce priveste conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica, aceasta nu poate fi calificata ca o îngradire a accesului liber la justitie, în acceptiunea prohibita de normele constitutionale privind accesul liber la justitie, atâta vreme cât partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare în judecata.
Având în vedere cele mai sus aratate si temeiurile de drept invocate, instanta, pronuntându-se cu precadere asupra exceptiei prematuritatii invocata de pârât în aparare, legata de lipsa procedurii de conciliere directa prealabila, urmeaza sa o admita si, pe cale de consecinta, sa respinga cererea formulata de reclamanta, ca fiind prematur formulata.