6. Procedura insolentei. Creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolentei (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006). Obligatia judecatorului–sindic de a verifica îndeplinirea conditiilor cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006.
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Brasov sub nr.667/62 din 25 iulie 2006, creditorul M.A. a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. „I.T.”.S.A., pentru neachitarea creantei în cuantum de 24.311 RON, constând în 16.910 RON debit si 7.401 RON dobânda legala.
Prin sentinta civila nr. 34/SIND din 16 ianuarie 2007 au fost respinse exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si cererea creditorului.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul-sindic a retinut urmatoarele:
Din motivarea cererii creditorului a rezultat ca acesta a achitat în beneficiul S.C. „I.T.” S.A. suma totala de 16.910 RON, cu ordinele de plata nr.2/23.07.2003 si nr.5/24.07.2003, plata fiind efectuata din eroare si fara intentia de a stinge datoria altuia. Debitoarea a refuzat restituirea acestei sume de bani.
Dupa comunicarea cererii de chemare în judecata debitoare a formulat întâmpinare – care a fost calificata ulterior drept contestatie, conform prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr.85/2006 – prin care a invocat, în principal, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece nu se afla în relatii comerciale sau civile cu creditorul. S-a sustinut ca plata efectuata de creditor reprezinta un act de vointa personala, realizat în baza unei întelegeri prealabile între acesta si S.C. „D” S.R.L.
Invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive nu este justificata, în raport de faptul ca a fost invocata de creditor o plata nedatorata – efectuata cu ordinele de plata anexate cererii introductive – or, debitoarea unei astfel de obligatii ar fi tinut sa restituie suma de bani pe care a încasat-o fara just titlu.
În cauza, creditorul nu a facut dovada existentei acestui temei si implicit a unei plati efectuate din eroare.
Debitoarea a probat existenta unor raporturi juridice între creditor si S.C. „D.” S.R.L., precum si între aceasta si debitoare, depunând contractele aflate la dosar.
Pentru a putea cere restituirea creditorul trebuia sa dovedeasca ca a efectuat plata din eroare, altfel aceasta putea fi calificata ca o liberalitate sau o gestiune a intereselor adevaratului debitor.
Întrucât astfel de dovezi nu au fost produse în cauza, dimpotriva fiind probate raporturi juridice în temeiul carora creditorul ar fi putut sa efectueze o plata în favoarea S.C. „D” S.R.L., cererea de restituire este lipsita de temei legal si nu poate fi invocata nici drept temei pentru deschiderea procedurii de insolventa.
Nu a fost dovedit niciun raport juridic în baza caruia sa se fi achitat doua sume de bani cu titlu de avans lucrari.
Contestatia debitoarei este admisibila, întrucât creditorul nu a probat temeiul creantei sale si implicit caracterul sau cert si exigibil.
Împotriva sentintei a declarat recurs creditorul care a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 si art.3041 Cod procedura civila.
Recurentul a aratat, în esenta, ca hotarârea judecatorului-sindic este netemeinica si nelegala.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca debitoarea a formulat întâmpinare si nu contestatie.
Instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiilor netimbrarii si tardivitatii contestatiei, invocate de creditor.
Judecatorul-sindic a luat în considerare înscrisuri lipsite de relevanta si nu a avut rol activ, întrucât nu a pus în vedere debitoarei sa depune acte care sa rastoarne prezumtia de insolventa.
Cauza a fost solutionata fara ca instanta sa se pronunte asupra aspectului insolventei debitoarei, respectiv daca debitoarea dispune sau nu de fonduri suficiente pentru plata datoriilor.
Recurentul a solicitat casarea sentintei, respingerea contestatiei si admiterea cererii de deschidere a procedurii insolventei intimatei debitoare.
Examinând sentinta atacata, în raport de motivele invocate si de dispozitiile legale în materie, instanta a constatat ca recursul nu este întemeiat.
Conform dispozitiilor art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, prin creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile.
Recurentul creditor nu era îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006 împotriva intimatei debitoare, întrucât creanta invocata nu este certa, lichida si exigibila.
Judecatorul-sindic nu avea competenta sa stabileasca daca recurentul creditor era sau nu îndreptatit sa solicite restituirea sumei de 16.910 RON, achitate intimatei debitoare cu ordinele de plata nr.2/ 23.07.2003 si nr.5/24.07.2003. Temeinicia unei asemenea cereri putea fi stabilita numai pe dreptul comun si nu în cadrul procedurii speciale a insolventei.
Faptul ca intimata debitoare a fost notificata în conditiile art. 7201 al.2 Cod procedura civila este irelevant, întrucât litigiul privind restituirea sumei de 16.910 lei nu a fost solutionat prin conciliere directa.
Caracterul cert, lichid si exigibil al creantei invocate de recurent putea fi stabilit numai pe dreptul comun.
Nu se impunea ca intimata sa dovedeasca ca are lichiditati, în conditiile în care recurentul nu a dovedit ca are o creanta certa, lichida si exigibila.
Critica recurentului referitoare la faptul ca judecatorul-sindic nu s-a pronuntat cu privire la insolventa intimatei este nefondata. Conform încheierii din 9 ianuarie 2007, recurentul s-a opus amânarii cauzei pentru ca intimata sa depuna înscrisuri în dovedirea împrejurarii ca nu se afla în stare de insolventa.
Prin aceiasi încheiere judecatorul-sindic a retinut ca debitoarea nu a formulat contestatie în conditiile art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Ca urmare, cele aratate în considerentele sentintei cu privire la admiterea contestatiei debitoarei reprezinta o evidenta eroare materiala.
Minuta si dispozitivul sentintei apelate nu cuprind nicio mentiune privind admiterea contestatiei debitoarei. Or, solutia data de instanta este cuprinsa în dispozitivul hotarârii.
Hotarârea apelata cuprinde motive contradictorii, însa acestea nu sunt de natura sa duca la admiterea cererii creditorului.
Chiar în conditiile în care debitoarea nu ar fi depus întâmpinare, judecatorul-sindic avea obligatia sa verifice daca, în speta, erau îndeplinite conditiile cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006.
Eventualele solutii de anulare a contestatiei, ca netimbrata, sau de respingere a contestatiei, ca tardiva, nu ar fi avut consecinta admiterea cererii creditorului, întrucât nu erau îndeplinite cerintele art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Solutia judecatorului-sindic de respingere a cererii creditorului de deschidere a procedurii insolventei debitoarei fiind temeinica si legala a fost mentinuta.
(Decizia nr.181/R din 26 aprilie 2007 – D.G.)