Procedura insolvenţei. închiderea procedurii în temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006. inaplicabilitatea măsurilor reglementate de art. 129 din legea nr. 85/2006.

Dosar Nr. 763/R-C (12.09.2008)

PROCEDURA INSOLVENTEI. ÎNCHIDEREA PROCEDURII

ÎN TEMEIUL ART. 131 DIN LEGEA NR. 85/2006.

INAPLICABILITATEA MASURILOR REGLEMENTATE DE

ART. 129 DIN LEGEA NR. 85/2006.

- art. 129 si 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolventei.

Incidenta dispozitiilor art.131 din Legea nr.85/2006

este independenta de îndeplinirea corespunzatoare a masurilor

reglementate prin art.129 din aceeasi lege.

Închiderea procedurii pentru lipsa din averea debitorului a

bunurilor ce pot fi valorificate si pentru faptul ca niciunul dintre

creditori nu se ofera sa suporte cheltuielile administrative prin

avansarea sumelor corespunzatoare, poate interveni în orice

moment al procedurii insolventei, indiferent ca a fost sau nu atins

momentul la care se refera art.129 din Legea privind procedura

insolventei.

( Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 763/R-

C/12 septembrie 2008 )

Prin sentinta nr.614/18 aprilie 2008 pronuntata în dosarul

nr.2750/90/2007, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, în

baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii

insolventei fata de debitorul SC R SRL, radierea acestuia din Registrul

Comertului, descarcarea lichidatorului de orice îndatoriri si

responsabilitati, notificarea sentintei catre DGFP Vâlcea si ORC Vâlcea

si achitarea onorariului lichidatorului E. IPURL.

În motivarea sentintei judecatorul-sindic a retinut ca

obiectiunile formulate de creditoarea AVAS împotriva raportului final

întocmit de lichidator sunt neîntemeiate, întrucât astfel de obiectiuni pot

fi evaluate doar în ipoteza aplicarii dispozitiilor art.129 din Legea

nr.85/2006, nu si în ipoteza închiderii procedurii insolventei în temeiul

art. 131 din aceeasi lege.

Judecatorul-sindic a retinut ca, desi instanta a autorizat pe cei

doi creditori înscrisi în procedura – DGFP Vâlcea si AVAS Bucuresti –

la data de 20.03.2008, sa formuleze cerere de antrenare a raspunderii

personale a administratorului social al debitorului falit, pâna la data de

18.04.2008 o astfel de cerere nu a fost formulata.

Judecatorul-sindic a apreciat ca este întemeiata cerere

lichidatorului judiciar de închidere a procedurii pentru lipsa bunurilor din

averea debitorului si pentru neavansarea de catre creditori a sumelor

necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.

În termen legal, împotriva sentintei a declarat recurs

creditoarea AVAS care, invocând dispozitiile art.304 si art.3041 Cod

pr.civila, a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita

a legii, respectiv a dispozitiilor art.131 si art.129 din Legea nr.85/2006.

Judecatorul-sindic a aprobat închiderea procedurii fara a supune la vot

aceasta masura în cadrul comitetului/adunarii creditorilor.

Cererea de antrenare a raspunderii personale formulata de

AVAS în numele comitetului creditorilor, sub nr.12190/22.04.2008 în

cadrul dosarului nr.2750/90/2007 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, a

fost respinsa de instanta de fond, desi AVAS a fost autorizata la termenul

anterior sa formuleze o astfel de cerere.

Lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport final în conditiile

art.129 din Legea nr.85/2006, dispozitii care nu devin inaplicabile în

conditiile în care sunt retinute si dispozitiile art.131 din aceeasi lege.

De asemenea, lichidatorul judiciar nu a depus pentru

termenul din data de 18.04.2008 raportul cuprinzând descrierea modului

în care si-a îndeplinit atributiile si care trebuia întocmit conform art.21

alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel ca un astfel de raport nu a putut fi

comunicat nici creditorilor. S-au creat astfel premisele prejudicierii

intereselor creditorilor prin imposibilitatea de a fi epuizate toate

modalitatile de satisfacere a creantelor lor în cadrul procedurii

insolventei.

Examinând sentinta prin prisma motivelor de recurs de fapt

si de drept invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Incidenta dispozitiilor art.131 din Legea nr.85/2006, asa cum

corect a retinut judecatorul-sindic, este independenta de îndeplinirea

corespunzatoare a dispozitiilor art.129 din aceeasi lege.

Închiderea procedurii pentru lipsa din averea debitorului a

bunurilor ce pot fi valorificate si pentru faptul ca niciunul dintre creditori

nu se ofera sa suporte cheltuielile administrative prin avansarea sumelor

corespunzatoare, poate interveni în orice moment al procedurii

insolventei, indiferent ca a fost sau nu atins momentul la care se refera

art.129 din Legea privind procedura insolventei.

Propunerea închiderii procedurii în temeiul art.131 a fost

cunoscuta de catre creditori, inclusiv de catre creditorul AVAS, care a si

formulat obiectiuni scrise împotriva acesteia, astfel încât nu poate

pretinde ca a fost surprinsa de o astfel de masura. Pe de alta parte,

închiderea procedurii în temeiul legal susaratat, nu este dependenta de

supunerea la vot si de aprobarea ei de catre creditori.

Creditoarea AVAS a fost mandatata, potrivit procesului

verbal al adunarii creditorilor din data de 20.03.2008, sa formuleze cerere

de antrenare a raspunderii personale a membrilor organelor de

conducere ai debitoarei-falite, autorizare nevalorificata de catre creditoare

din vreun motiv obiectiv. În aceste conditii în care nu a fost promovata o

astfel de actiune, incidenta art.131 din Legea nr.85/2006 poate fi retinuta

deplin.

Lichidatorul a întocmit în cauza un raport final, însa, asa cum

s-a aratat anterior, conformitatea acestuia cu dispozitiile art.129 din

Legea nr.85/2006 nu poate fi verificata în conditiile retinerii art.131.

Chiar daca pentru termenul din 18.04.2008 lichidatorul nu a

depus un raport care sa arate modul în care acesta si-a îndeplinit

atributiile, creditoarea AVAS nu a fost în nici un fel prejudiciata în aceste

conditii, întrucât, asa cum s-a precizat mai sus, aceasta a cunoscut

propunerea de închiderea procedurii în temeiul art.131 fata de care a

formulat obiectiuni scrise.

Pentru cele expuse, vazând dispozitiile art.312 alin.1 Cod

pr.civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.