Procedura insolventei. Îndeplinirea conditiilor prevazute de lege privind intrarea în faliment în procedura generala.
-Art. 54 si art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006
În cazul în care judecatorul-sindic dispune deschiderea procedurii generale, administratorul judiciar desemnat are obligatia, potrivit art.54 alin. (1), sa întocmeasca, într-un termen care nu va putea depasi 30 de zile de la numirea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie.
Potrivit art.54 alin.(2), administratorul judiciar nu poate face propunerea intrarii în faliment prin procedura simplificata decât în situatia în care debitorul se încadreaza în categoriile prevazute la art. 1 alin.(2), situatie în care legea impune aceasta procedura înca de la deschiderea ei. Daca nu se încadreaza în categoriile respective intrarea în faliment nu se poate face în temeiul art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006.
Decizia nr. 65/19 ianuarie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti-
Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin sentinta nr.1365 pronuntata în data de 2 octombrie 2009, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova a dispus intrarea în procedura simplificata si începerea procedurii falimentului debitorului S.C. A U S.R.L., a confirmat în calitate de lichidator pe C C I.P.U.R.L., si a dispus totodata luarea celorlalte masuri prevazute de Legea nr.85/2006 în aceasta situatie.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, intrarea debitorului în faliment si a constatat ca sunt îndeplinite conditiile deschiderii procedurii falimentului, ca unica solutie pentru satisfacerea creantelor creditorilor.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea SC A U SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinând ca a formulat contestatie împotriva tabelului creantelor si ca, având în vedere aceasta împrejurare, se impunea, înainte de toate, solutionarea acestei contestatii si abia dupa aceea luarea unei masuri cu privire la tabelul definitiv rectificat. Din hotarârea recurata nu a rezultat faptul ca instanta a înmânat administratorului judiciar contestatia si nici nu a fixat termen în vedere solutionarii acesteia. Pâna la solutionarea contestatiei nu se mai putea lua nicio hotarâre cu privire la tabelul creantelor.
S-a sustinut ca, în ceea ce priveste masura trecerii la faliment în procedura simplificata, în practicaua hotarârii recurate, instanta a retinut ca administratorul judiciar a solicitat începerea procedurii falimentului debitoarei, întrucât nu s-au identificat bunuri în averea debitoarei si nu a existat posibilitate reala de reorganizare, desi din cuprinsul raportului depus la termenul din data de 2 octombrie 2009 rezulta ca motivul pentru care administratorul judiciar a propus trecerea la faliment în procedura simplificata este faptul ca debitoarea nu a predat toate documentele prevazute de art.28 din Legea nr.85/2006.
S-a mentionat ca, având în vedere continutul raportului administratorului judiciar si considerentele sentintei recurate, hotarârea cuprinde motive straine de natura pricinii deoarece motivul pentru care s-a propus trecerea la faliment în procedura simplificata este altul decât cel prezentat în raportul administratorului judiciar.
S-a mai precizat ca din sustinerile facute în raport si din înscrisurile existente la dosar rezulta ca administratorul judiciar nu a notificat propunerea de trecere la faliment în procedura simplificata si debitoarei prin administratorul special.
Conform alin.3 al art.54 propunerea trebuia supusa dezbaterii partilor într-o sedinta publica care trebuia stabilita în termen de maxim 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.
Din hotarârea recurata rezulta ca judecatorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar chiar în sedinta în care el a fost depus neîntelegând sa aplice procedura prevazuta în mod imperativ de art.54 alin.3 din Legea 85/2006.
Recurenta a sustinut ca lichidatorul judiciar nu putea propune intrarea în procedura simplificata pentru motivul invocat în raportul nr.4, deoarece prin încheierea din data de 29 iunie 2009 s-a retinut ca „administratorul învedereaza ca debitoarea a depus la sediul administratorului judiciar toate actele solicitat de acesta, mai putin lista cu creditori si creantele datorate”.
Fata de aceasta împrejurare, cauza care sa determine trecerea în faliment a debitoarei în procedura simplificata nu putea fi cea indicata în raportul nr.4 al administratorului judiciar, având în vedere faptul ca s-a întocmit un tabel definitiv al creantelor, ceea ce presupune ca administratorul judiciar cunostea si creditorii debitoarei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea solutionarii propunerii de trecere la faliment în procedura simplificata facuta de administratorul judiciar în conditiile impuse de textul de lege indicat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, însotite de acte doveditoare, debitoarea a precizat ca a achitat toate creantele si nu se mai justifica trecerea la faliment .
Lichidatorul a depus la dosar acte în sprijinul mentinerii solutiei si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr.civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :
În cazul în care judecatorul-sindic a dispus deschiderea procedurii generale, administratorul judiciar desemnat are obligatia, potrivit art.54 alin. (1), sa întocmeasca, într-un termen care nu va putea depasi 30 de zile de la numirea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie.
Aceasta obligatie a administratorului judiciar este prevazuta si în art.20 alin. (1) lit. a), care stabileste prima atributie ce revine administratorului judiciar, respectiv examinarea situatiei economice a debitorului, a documentelor depuse conform prevederilor art.28 si art.35 si întocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie.
Administratorul judiciar analizând situatia economica si financiara a debitorului apreciaza asupra viabilitatii economice a societatii, aceasta fiind conditia necesara a continuarii perioadei de observatie.
Raportul trebuia sa indice daca debitorul se încadreaza în criteriile prevazute la art.1 alin.(2) si trebuie supus procedurii simplificate prevazute de lege, caz în care trebuia sa anexeze documentele doveditoare si sa faca propunerea de intrare în procedura simplificata.
Potrivit art.54 alin.(2), administratorul judiciar nu poate face propunerea intrarii în faliment prin procedura simplificata decât în situatia în care debitorul se încadreaza în categoriile prevazute la art.1 alin.(2), situatie în care legea impune aceasta procedura înca de la deschiderea ei.
Debitorul a fost notificat asa cum rezulta din dovada depusa la dosar de administratorul judiciar (fila 27 dosar recurs).
Motivul pentru care s-a solicitat trecerea la faliment îl reprezinta potrivit raportului, faptul ca debitorul nu a prezentat toate documentele prevazute de art. 28 din lege si nu exista posibilitatea reala de reorganizare, desi în raport se mai precizeaza ca din informatiile furnizate de Primariile Urlati si Ceptura, debitoarea figureaza cu bunuri imobile, respectiv cladiri.
Sustinerile practicianului în insolventa sunt contrazise de actele si încheierile pronuntate în dosar din care rezulta urmatoarele:
Prin încheierea din 29 iulie 2009 s-a acordat termen pentru ca debitoarea si-a exprimat intentia de reorganizare, urmând ca în termenul cel mai scurt sa depuna toate actele prevazute de art.28 din lege. Prin aceeasi încheiere s-a luat act de depunerea la dosarul cauzei de catre administratorul judiciar a tabelului definitiv rectificat al creantelor debitoarei si s-a dispus afisarea unui exemplar la usa instantei.
Administratorul judiciar a învederat ca debitoarea a depus la sediul practicianului în insolventa toate actele solicitate, mai putin lista cu creditorii si creantele datorate. În acest sens, a solicitat acordarea unui termen pentru continuarea perioadei de observatie, întocmirea si depunerea planului de reorganizare.
Din procesul-verbal încheiat la 25 iunie 2009 între debitor si administratorul judiciar, rezulta ca s-au predat actele mentionate de parti iar lista privind creditorii se presupune ca a fost înaintata din moment ce s-a întocmit tabelul creditorilor.
Din hotarârile judecatorului-sindic rezulta ca tabelul definitiv rectificat al creantelor s-ar fi depus la data de 29 iunie 2009, iar în sentinta recurata se retine ca s-a dispus afisarea la usa instantei a tabelului definitiv al creantelor fara sa se solutioneze contestatia debitorului la tabelul creditorilor (a se vedea certificatul eliberat de Tribunalul Prahova, aflat la fila 33 dosar recurs).
Daca s-a luat act de intentia de reorganizare a debitorului, fara a i se da posibilitatea reala sa prezinte un plan de reorganizare, întrucât termenul curge de la data afisarii tabelului definitiv de creante, rezulta ca trecerea la faliment s-a facut fara respectarea dispozitiilor legale si fara a se da sanse de reorganizare debitorului, care asa cum rezulta din actele depuse în recurs avea sanse reale, întrucât a achitat creantele din tabel.
Modul în care s-au achitat aceste creante urmeaza a fi verificat de judecatorul-sindic dupa solutionarea contestatiei debitorului la tabelul preliminar al creantelor.
Din probatoriile administrate în cauza, anterior mentionate rezulta ca debitorul nu se încadreaza într-una din categoriile prevazute de art.1 alin.(2) si în mod gresit s-a aprobat trecerea la faliment.
Conditiile deschiderii procedurii falimentului ca unica solutie pentru satisfacerea creantelor creditorilor nu erau îndeplinite din moment ce debitorul a dovedit ca poate achita toate creantele.
Scopul legii îl reprezinta potrivit art. 2 instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, iar daca acoperirea pasivului se realizeaza în perioada de observatie nu se mai impune trecerea la faliment, procedura putând fi închisa ca în cazul reorganizarii cu revocarea hotarârii de deschidere a procedurii.
Având în vedere lipsa dovezilor fata de sustinerile din raportul prin care se propune intrarea în faliment Curtea apreciaza ca nu erau îndeplinite conditiile privind intrarea în procedura falimentului prevazute de art. 107 alin. 1) lit. D din Legea nr. 85/2006.
În consecinta, în baza art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinta si a respins cererea administratorului judiciar de trecere a debitorului în faliment, retinând incidenta motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.