Procedura insolventei. Acte judiciare încheiate de debitoare în perioada suspendarii prevazute de art. III – O.G. 38/2002.
Tribunalul Brasov, prin judecatorul-sindic, a respins actiunea lichidatorului judiciar al S.C. ”A.P.” S.A., privind anularea contractelor de vânzare-cumparare încheiate de debitoare cu salariatii societatii.
În motivarea hotarârii se arata, în esenta, ca actele sunt valabile fiind încheiate în perioada în care procedura insolventei era suspendata, iar debitoarea era reprezentata de administratorul unic, desemnat de adunarea actionarilor. S-a retinut ca dispozitiile art.49 din Legea nr.64/1995 nu sunt incidente în cauza, în conditiile în care procedura a fost suspendata printr-un act normativ, nefiind necesara autorizarea actelor juridice încheiate de debitoare. S-a mentionat ca anterior deschiderii procedurii, debitoarea a încheiat cu pârâtii contracte de închiriere, în cuprinsul carora si-a asumat obligatia de a vinde spatiile locative în termen de 2 luni de la încheierea actelor. S-a constatat astfel ca încheierea contractelor de vânzare cumparare reprezinta fata de reclamanta executarea în natura a unei obligatii asumate prin conventii anterioare.
Recursul declarat de lichidatorul judiciar a fost respins ca nefondat.
Pe de alta parte, fata de valoarea contabila a activelor societatii, apreciata prin nota A.D.S. la suma de 800.000.000 lei ROL si valoarea estimata prin vânzare la suma de 130.000.000.000 se constata ca nu se depaseste jumatate din valoarea contabila, astfel încât pentru înstrainarea activelor nu era necesara aprobarea adunarii generale a actionarilor.
Referitor la contractele încheiate pe perioada suspendarii procedurii si cele încheiate ulterior reluarii procedurii, se constata ca instanta de fond a analizat contractele în litigiu si din punctul de vedere al perfectarii conventiei. Astfel, aspectul esential a fost reluat de mentionarea clauzei inserate în contractele de închiriere încheiate în 2000 (anterior deschiderii procedurii insolventei ), la art.11 din contract, potrivit caruia angajatorul si-a asumat obligatia finalizarii contractelor de vânzare-cumparare în termen de 2 luni, majoritatea salariatilor achitând o parte din pretul locuintelor în 2000.
Prin urmare, chiar daca o parte din contractele de vânzare-cumparare au fost încheiate dupa reluarea procedurii insolventei, actele sunt valabile conform art.1295 Cod civil acordul de vointa al partilor contractante s-a realizat înainte de 10 decembrie 2001, când s-a deschis procedura falimentului reglementata de Legea nr.64/1995.
Pe de alta parte, vânzarea locuintelor catre chiriasii care fusesera angajatii societatii, se circumscrie conditiilor de exercitare a activitatii, cu atât mai mult cu cât aceste locuinte faceau obiectul legii nr.85/1992, iar chiriasii formulasera cereri de cumparare, unii achitând chiar si o parte din pret înainte de declansarea procedurii falimentului. În aceste cazuri, încheierea înscrisului autentic s-a realizat doar pentru a se obtine actul constatator al vânzarii care intervenise înainte de deschiderea procedurii. Astfel, odata cu exercitarea manifestarii de vointa din partea chiriasilor de a li se vinde locuintele, debitoarea avea obligatia legala de a încheia contractele de vânzare-cumparare potrivit Legii nr.85/1992.
În situatia contractelor de vânzare-cumparare încheiate în perioada suspendarii procedurii Legii nr.64/1995, în mod corect s-a retinut ca nu sunt incidente prevederile art.49 din lege. Astfel, conform art. III si IV din O.G. nr.38/2002, societatile comerciale fata de care s-a dispus masura suspendarii, si-au pastrat capacitatea de folosinta, exercitiul drepturilor lor nefiind îngradit de normele Legii nr.64/1995. În acest context, la întocmirea actelor din litigiu, societatea debitoare nu avea nevoie si nici nu putea obtine autorizarea prealabila a judecatorului sindic care nu mai avea competenta de a cenzura actele societatii. Încheierea contractelor de vânzare-cumparare a locuintelor de serviciu pe perioada suspendarii procedurii se circumscrie si prevederilor art.15 din Legea nr.137/2000 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, aceste dispozitii permitând societatii sa dispuna înstrainarea unor active cu caracter social, operatiunea facând societatea atractiva la privatizare ( în formularea art. III din O.G. nr.38/2002).
Decizia nr.417/R din 11 septembrie 2007 – C.B.