Procedura insolventei. Creante bugetare. Fisa sintetica pe platitor. Valoare juridica.
Art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca "titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite potrivit legii".
Prin H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, respectiv prin art. 107.1, se exemplifica titlurile de creanta fiscala.
Fisa sintetica pe platitor nu reprezinta titlu de creanta în conformitate cu dispozitiile art. 110 din O.G. nr. 92/2003 si ale H.G. nr. 1050/2004, ci o evidenta sintetica a creantelor bugetare. Ca urmare, caracterul cert al creantei fiscale nu poate fi dovedit cu fisa sintetica pe platitor, ci numai cu titlul de creanta din care reiese creanta fiscala.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.220 R/18 februarie 2008)
Prin sentinta comerciala nr. 4062/30.10.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost respinsa ca neîntemeiata cererea formulata de creditoarea A.F.P. Sector 1 Bucuresti în contradictoriu cu debitoarea S.C. Q.C. S.R.L, reprezentata de lichidator B.G..
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata la data de 19.09.2007 cu nr. 31385/3/2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti creditoarea A.F.P. Sector 1 Bucuresti a solicitat aplicarea procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 fata de debitoarea S.C. Q.C. S.R.L., aratând ca are fata de aceasta o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 25908 lei reprezentând debite la bugetul de stat asa cum rezulta din fisa sintetica pe platitor. Cererea a fost motivata în sensul ca fisa sintetica pe platitor cuprinde declaratiile fiscale depuse de catre societatea debitoare ce reprezinta titluri de creanta conform art. 108 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 107 pct.1 lit. b din H.G. nr. 1050/2004 si ca debitoarea se afla în imposibilitate de plata a debitului.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, judecatorul sindic a retinut ca cererea formulata de A.F.P. Sector 1 Bucuresti este neîntemeiata, deoarece aceasta a depus la dosar doar fisa sintetica în care sunt mentionate declaratiile fiscale ale debitoarei, fara a depune actele care reprezinta titlurile de creanta.
Împotriva sentintei comerciale nr. 4062/30.10.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a declarat recurs recurenta A.F.P. Sector 1 Bucuresti, pe care a criticat-o pentru motivul aplicarii gresite a legii, invocând art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si art. 3041 C.pr.civ. În dezvoltarea motivului de recurs s-a aratat în primul rând ca instanta de fond nu a retinut în motivarea hotarârii ca debitoarea a fost dizolvata de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/204 prin încheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului nr. 36648/10.08.2005 si ca s-a numit lichidator prin încheierea nr. 24011/10.05.2006. Recurenta a invocat prevederile art. 2701 din Legea nr.31/1990 conform carora "în conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata în curs de lichidare" si ale art. 177 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, respectiv creantele fiscale datorate de societatile aflate în lichidare sunt cele existente în evidenta fiscala pe platitor, întocmita pe baza declaratiilor fiscale depuse de catre societatea debitoare. Evidenta fiscala pe platitor se exprima prin fisa sintetica-document ce constituie, potrivit legii, titlu de creanta împotriva societatii debitoare, sustinându-se ca instanta de fond în mod nelegal a retinut ca recurenta nu a prezentat acte care reprezinta titluri de creanta.
Analizând recursul prin prisma motivelor expuse, se constata ca nu este fondat.
Recurenta a sustinut ca S.C. Q.C. S.R.L. a fost dizolvata de drept conform Legii nr. 359/2004, prin încheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului nr. 36648/10.08.2005 si ca prin încheierea nr. 24011/10.05.2006 a judecatorului delegat s-a numit lichidator al societatii. Aceasta afirmatie nu a fost însa dovedita, iar faptul ca la data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei societatea debitoare s-ar afla în cursul derularii procedurii lichidarii ca urmare a dizolvarii potrivit prevederilor Legii nr. 359/2004 nu are relevanta. Astfel, ca urmare a dizolvarii societatii comerciale în temeiul dispozitiilor Legii nr. 359/2004, potrivit art. 31 alin.2 din lege, daca împotriva încheierii de constatare a dizolvarii "nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridica intra în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata, cu modificarile si completarile ulterioare". Lichidarea realizându-se în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile art. 260 alin.4 din lege, respectiv "lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii". Si potrivit art. 2701 din Legea nr. 31/1990 modificata, chiar daca societatea comerciala se afla în lichidare în conformitate cu prevederile acestei legi, " în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschierea procedurii insolventei", iar "în conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata în curs de lichidare".
În al doilea rând, recurenta a mai sustinut ca, potrivit art. 177 din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala), creantele fiscale datorate de societatile aflate în lichidare sunt cele existente în evidenta fiscala pe platitor, întocmite pe baza declaratiilor depuse de catre societatea debitoare.
În mod întemeiat a retinut judecatorul sindic faptul ca fisa fiscala depusa la dosar de catre recurenta-creditoare A.F.P. Sector 1 Bucuresti nu reprezinta titlu de creanta în sensul prevederilor O.G. nr. 92/2003 si a H.G. nr. 1050/2004.
Conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul care are împotriva patrimoniului debitorului o creanta certa, lichida si exigibila scadenta de mai mult de 30 de zile. Art. 3 pct. 11 din aceeasi lege precizeaza creantele bugetare ca reprezentând creante constând în impozite, taxe contributii, amenzi, si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
Potrivit art. 379 alin.3 C.pr.civ., creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta.
În acest sens, art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca "titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite potrivit legii".
Prin H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, respectiv prin art. 107.1, se exemplifica titlurile de creanta fiscala. Printre acestea pot fi: "b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul întocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de platitor, potrivit legii; c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi si penalitati de întârziere, stabilite de organele competente", etc.
Fisa sintetica pe platitor nu reprezinta titlu de creanta în conformitate cu dispozitiile art. 110 din O.G. nr. 92/2003 si ale H.G. nr. 1050/2004, ci o evidenta sintetica a creantelor bugetare. Ca urmare, caracterul cert al creantei fiscale nu poate fi dovedit cu fisa sintetica pe platitor, ci numai cu titlul de creanta din care reiese creanta fiscala.
Art. 177 din O.G. nr. 92/2003 invocat de recurenta prevede referitor la deschiderea procedurii insolventei ca "în vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla în stare de insolventa, A. N. A.F. si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, în evidenta fiscala pe platitor".
Acest text de lege nu este de natura sa infirme concluzia ca certitudinea creantei fiscale se dovedeste cu titlul de creanta, asa cum s-a aratat, si nu cu fisa fiscala. El prevede numai ca declararea creantelor fiscale existente catre lichidatori, în cadrul procedurii insolventei, se face avându-se în vedere centralizarea acestor creante în evidenta fiscala pe platitor.
Fata de aceste considerente, se apreciaza ca hotarârea atacata este legala, astfel ca, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., va fi respins recursul ca nefondat.????