PROCEDURA INSOLVENTEI. INADMISIBILITATEA
DECLARATIEI DE CREANTA ASUPRA PATRIMONIULUI
DEBITOAREI DERIVATA DINT-O SENTINTA PRIN CARE
S-A VALIDAT POPRIREA ASUPRA SUMELOR DATORATE
DE UN SALARIAT AL SAU.
- art. 3 alin. 7, art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei
Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, creditorul este
definit ca orice persoana fizica sau juridica, persoana care detine
un drept de creanta asupra averii debitorului.
Ca urmare, creanta trebuie sa fie împotriva patrimoniului
societatii comerciale aflate în procedura insolventei, nu împotriva
unui salariat al acesteia, pentru care s-a înfiintat si validat
poprirea, persoana fizica râmânând continuare debitorul
obligatiei de restituire a sumelor pretinse, tertul poprit fiind
îndatorat doar sa opreasca sumele ce ar trebui sa le plateasca
salariatului sau, fara a opera o schimbare de debitor.
Tertul poprit este dator ca în baza legii sa
indisponibilizeze sumele de bani cuvenite salariatului sau si sa le
transmita creditorului acestuia, situatie care nu este de natura a
schimba natura obligatiei sale si convertirea sa într-un debitor
direct.
( Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 759/R-
C/12 septembrie 2008 )
Constata ca prin sentinta comerciala nr.276/F/9.04.2008,
Tribunalul Comercial Arges a respins contestatia formulata de catre
contestatoarea T.C. SA Bucuresti împotriva tabelului preliminar al
creantelor retinute în sarcina debitoarei SC M.S. SRL Pitesti., retinându-
se ca suma pretinsa este datorata de un tert, angajat al debitoarei, ci nu de
catre aceasta. Împotriva sentintei, în termen legal a formulat
recurs contestatoarea, care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:
C.L.M. avea calitatea de salariat a debitoarei fiind angajat în
functia de director începând cu data de 01.01.2004, fiind si asociat în
cadrul acestei firme.
În conditiile în care s-a admis cererea de înfiintare a popririi,
creanta sa trebuia înscrisa în tabelul creditorilor pentru ca SC T.C s-a
subrogat în drepturile de creanta ale lui C.L.M. fata de SC M.S. SRL.
Examinând sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
încadreaza în dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila, cât si sub toate
aspectele, în temeiul art.3041 Cod pr.civila, Curtea constata urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, creditorul este
definit ca orice persoana fizica sau juridica, persoana care detine un drept
de creanta asupra averii debitorului.
Ca urmare, creanta trebuie sa fie împotriva patrimoniului
debitorului, cu alte cuvinte datoria sa fie a acestuia.
Este evident ca, în speta, nu suntem în prezenta unui drept de
creanta asupra averii falitei, întrucât nu este vorba de o datorie a sa,
societatea comerciala având doar calitatea de tert poprit, executarea silita
derulându-se fata de debitorul contestatoarei, numitul C.L.M.
Persoana fizica este în continuare debitorul obligatiei de
restituire a sumelor pretinse de recurenta, tertul poprit fiind îndatorat
doar sa opreasca sumele ce ar trebui sa le plateasca salariatului sau, fara a
opera o schimbare de debitor.
Întrucât nu are calitatea de debitoare, ci doar de tert poprit,
nu existau conditii pentru admiterea contestatiei si înscrierea la masa
credala a contestatoarei, nefiind îndeplinita cerinta prevazuta de art. 31
din Legea nr.85/2006.
Faptul ca C.L.M. ar fi fost salariat si asociat în cadrul tertului
poprit – societate aflata în faliment – nu este de natura a schimba
raporturile juridice dintre parti si calitatile avute, singurul debitor al
contestatoarei fiind aceasta persoana fizica ci nu tertul poprit.
Tertul poprit este dator ca în baza legii sa indisponibilizeze
sumele de bani cuvenite salariatului sau si sa le transmita creditorului
acestuia, situatie care nu este de natura a schimba natura obligatiei sale si
convertirea sa într-un debitor direct.
Deschiderea procedurii insolventei, chiar la un moment
ulterior înfiintarii popririi nu conduce la crearea unui drept de creanta
asupra averii debitorului – tert poprit în procedura executarii silite.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea
în baza art.312 alin.1 Cod pr.civila va respinge recursul ca nefondat.