Procedura insolvenţei. inadmisibilitatea declaraţiei de creanţă asupra patrimoniului debitoarei derivată dintr-o sentinţă prin care s-a validat poprirea asupra sumelor datorate de un salariat al său.

Dosar Nr. 759/R-C (12.09.2008)

PROCEDURA INSOLVENTEI. INADMISIBILITATEA

DECLARATIEI DE CREANTA ASUPRA PATRIMONIULUI

DEBITOAREI DERIVATA DINT-O SENTINTA PRIN CARE

S-A VALIDAT POPRIREA ASUPRA SUMELOR DATORATE

DE UN SALARIAT AL SAU.

- art. 3 alin. 7, art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolventei

Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, creditorul este

definit ca orice persoana fizica sau juridica, persoana care detine

un drept de creanta asupra averii debitorului.

Ca urmare, creanta trebuie sa fie împotriva patrimoniului

societatii comerciale aflate în procedura insolventei, nu împotriva

unui salariat al acesteia, pentru care s-a înfiintat si validat

poprirea, persoana fizica râmânând continuare debitorul

obligatiei de restituire a sumelor pretinse, tertul poprit fiind

îndatorat doar sa opreasca sumele ce ar trebui sa le plateasca

salariatului sau, fara a opera o schimbare de debitor.

Tertul poprit este dator ca în baza legii sa

indisponibilizeze sumele de bani cuvenite salariatului sau si sa le

transmita creditorului acestuia, situatie care nu este de natura a

schimba natura obligatiei sale si convertirea sa într-un debitor

direct.

( Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 759/R-

C/12 septembrie 2008 )

Constata ca prin sentinta comerciala nr.276/F/9.04.2008,

Tribunalul Comercial Arges a respins contestatia formulata de catre

contestatoarea T.C. SA Bucuresti împotriva tabelului preliminar al

creantelor retinute în sarcina debitoarei SC M.S. SRL Pitesti., retinându-

se ca suma pretinsa este datorata de un tert, angajat al debitoarei, ci nu de

catre aceasta. Împotriva sentintei, în termen legal a formulat

recurs contestatoarea, care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:

C.L.M. avea calitatea de salariat a debitoarei fiind angajat în

functia de director începând cu data de 01.01.2004, fiind si asociat în

cadrul acestei firme.

În conditiile în care s-a admis cererea de înfiintare a popririi,

creanta sa trebuia înscrisa în tabelul creditorilor pentru ca SC T.C s-a

subrogat în drepturile de creanta ale lui C.L.M. fata de SC M.S. SRL.

Examinând sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se

încadreaza în dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila, cât si sub toate

aspectele, în temeiul art.3041 Cod pr.civila, Curtea constata urmatoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, creditorul este

definit ca orice persoana fizica sau juridica, persoana care detine un drept

de creanta asupra averii debitorului.

Ca urmare, creanta trebuie sa fie împotriva patrimoniului

debitorului, cu alte cuvinte datoria sa fie a acestuia.

Este evident ca, în speta, nu suntem în prezenta unui drept de

creanta asupra averii falitei, întrucât nu este vorba de o datorie a sa,

societatea comerciala având doar calitatea de tert poprit, executarea silita

derulându-se fata de debitorul contestatoarei, numitul C.L.M.

Persoana fizica este în continuare debitorul obligatiei de

restituire a sumelor pretinse de recurenta, tertul poprit fiind îndatorat

doar sa opreasca sumele ce ar trebui sa le plateasca salariatului sau, fara a

opera o schimbare de debitor.

Întrucât nu are calitatea de debitoare, ci doar de tert poprit,

nu existau conditii pentru admiterea contestatiei si înscrierea la masa

credala a contestatoarei, nefiind îndeplinita cerinta prevazuta de art. 31

din Legea nr.85/2006.

Faptul ca C.L.M. ar fi fost salariat si asociat în cadrul tertului

poprit – societate aflata în faliment – nu este de natura a schimba

raporturile juridice dintre parti si calitatile avute, singurul debitor al

contestatoarei fiind aceasta persoana fizica ci nu tertul poprit.

Tertul poprit este dator ca în baza legii sa indisponibilizeze

sumele de bani cuvenite salariatului sau si sa le transmita creditorului

acestuia, situatie care nu este de natura a schimba natura obligatiei sale si

convertirea sa într-un debitor direct.

Deschiderea procedurii insolventei, chiar la un moment

ulterior înfiintarii popririi nu conduce la crearea unui drept de creanta

asupra averii debitorului – tert poprit în procedura executarii silite.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea

în baza art.312 alin.1 Cod pr.civila va respinge recursul ca nefondat.