12. Procedura insolventei. Obiectiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea în care se platesc creantele în cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obtinute din executarea silita a fostului administrator al debitoarei anterior închiderii procedurii falimentului (art.140).
Împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în dosarul nr.183/2003 al Tribunalului Brasov – având ca obiect falimentul debitoarei S.C. „B.C.” S.R.L. – afisat la usa instantei la data de 22.01.2007, creditoarea A.V.A.S. a formulat obiectiuni, în conditiile art.129 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea a aratat ca, anterior întocmirii raportului final, lichidatorul trebuia sa distribuie catre creditori sumele încasate din executarea silita a fostului administrator social al debitoarei. Astfel, prin sentinta civila nr.63/Sind/30.01.2006 administratorul social al debitoarei a fost obligat la plata sumei de 821,62 lei, iar aceasta suma a fost folosita de lichidator exclusiv pentru acoperirea unor cheltuieli legate de procedura.
Prin încheierea din 7 martie 2007 au fost respinse, ca nefondate, obiectiunile la raportul final formulate de creditoarea A.V.A.S.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul-sindic a retinut urmatoarele :
Sentinta civila nr.63/SIND din 30 ianuarie 2006 a Tribunalului Brasov a fost pusa în executare de bunavoie de catre administratorul social al debitoarei, înaintea închiderii procedurii falimentului fata de debitoare.
În consecinta, lichidatorul nu putea distribui sumele obtinute din lichidare într-o alta ordine de prioritate decât cea prevazuta de art.123 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul nu ar fi avut posibilitatea sa distribuie sumele încasate catre creditorii debitoarei, urmând ca din fondul de lichidare sa fie suportate cheltuielile legate de procedura. Daca acesta ar fi procedat în sensul celor solicitate de creditoare ar fi încalcat dispozitiile art.4 alin.1 si 4 si art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva încheierii a declarat recurs creditoarea A.V.A.S., care a invocat motivele prevazute de art.304 pct.7 si 9, precum si dispozitiile art.3041 din Codul de procedura civila.
Recurenta a aratat, în esenta, ca hotarârea atacata este nelegala, întrucât contravine dispozitiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Prima instanta a apreciat gresit faptul ca din sumele obtinute în urma executarii silite a fostilor administratori ai debitoarei se vor acoperi cu prioritate cheltuielile legate de desfasurarea procedurii.
S-a mai aratat ca lichidatorul judiciar nefiind creditor al societatii debitoare înscris în tabelul definitiv consolidat nu poate participa la distribuirea fondurilor obtinute din executarea silita a administratorului falitei.
Nu are relevanta faptul ca sentinta de angajare a raspunderii patrimoniale a pârâtului B.A. a fost executata de bunavoie, înainte de închiderea procedurii insolventei, întrucât sumele obtinute trebuie repartizate creditorilor, în temeiul tabelului definitiv consolidat, cu respectarea prevederilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Recurenta a solicitat modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii obiectiunilor la raportul final si continuarea procedurii insolventei, în vederea distribuirii în contul sau a sumelor obtinute din executarea silita a fostului administrator al S.C. „B.C.” S.R.L.
Recursul nu este întemeiat.
Conform dispozitiilor art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii insolventei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
Potrivit alineatului 4 al aceluiasi articol, în lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul-sindic.
În cazul falimentului, creantele vor fi platite în ordinea prevazuta la art.123 din Legea nr.85/2006. La pct. 1 sunt enumerate : taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite de legea insolventei, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate, printre care se afla administratorul si lichidatorul judiciar.
În speta, judecatorul-sindic a aplicat corect dispozitiile legale în materie, iar criticile formulate de recurente sunt nefondate.
Dispozitiile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, invocate de recurenta, nu au aplicabilitate în cauza, întrucât procedura falimentului nu a fost închisa.
Sumele depuse potrivit art.138 alin.1 vor intra în averea debitorului si vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului (art.140 din Legea nr.85/2006).
Or, cheltuielile legate de procedura fac parte din pasivul debitoarei.
Încheierea recurata a fost amplu motivata – în fapt si în drept – si nu cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Solutia de respingere a obiectiunilor la raportul final fiind temeinica si legala, a fost mentinuta, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.254/R din 31 mai 2007 – D.G.)