6. Procedura insolventei prevazute de Legea nr.85/2006. Competenta absoluta a tribunalului (art.6). Conditiile cerute pentru aplicarea procedurii insolventei (art.3 pct.6 si 12). Termenul legal de declarare a recursului împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorul-sindic (art.8 alin.2).
Prin sentinta civila nr.971/SIND din 16 noiembrie 2006, pronuntata în dosarul nr.1723/62/2006 al Tribunalului Brasov, a fost admisa cererea formulata de creditoarea S.C. „R.D.” S.A. si s-a deschis procedura insolventei fata de debitoarea S.C. „B” S.R.L.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul-sindic a retinut ca, în baza art.3 pct.6 si 12 din Legea nr.85/2006 cererea creditoarei privind deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare este întemeiata.
Din considerentele sentintei rezulta urmatoarele :
Potrivit contractului de vânzare-cumparare nr.1266 încheiat între parti la data de 7.09.2005, creditoarea s-a obligat sa vânda debitoarei carburant în schimbul achitarii de catre aceasta a contravalorii acestuia, conform clauzelor contractuale.
În executarea acestui contract, ca urmare a vânzarii produselor catre debitoare, creditoarea a emis facturile fiscale anexate la dosar, care au fost achitate de catre debitoare.
S-au constatat în sarcina debitoarei obligatii exigibile, susceptibile de executare silita, dovedite de înscrisurile depuse la dosar, care îndeplinesc conditiile impuse de art.46 Cod comercial.
Debitoarea nu a contestat cuantumul creantei invocate de catre creditoare si nici faptul ca ar fi în incapacitate de plata.
Împotriva sentintei a declarat recurs debitoarea , care a invocat motivele prevazute de art.304 pct.3 si 5, precum si dispozitiile art.3041 din Codul de procedura civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat, în esenta, ca intimata creditoare nu a facut niciun demers pentru solutionarea pe cale amiabila a prezentului litigiu, iar potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumparare nr.1266/2005 competenta apartine Curtii de Arbitraj International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României (art.6.2 – 6.4 din contract).
Instanta de fond a încalcat prevederile art.33 alin.1 din Legea nr.85/2006 si art.1141 alin.2 Cod procedura civila, întrucât nu i-a comunicat recurentei o copie de pe cererea creditoarei si înscrisurile anexate. Recurenta a fost în imposibilitate de a-si formula apararea.
S-a mai aratat ca intimata creditoare nu era îndreptatita sa solicite deschiderea procedurii insolventei, întrucât creanta nu este certa, lichida si exigibila. Astfel, nu s-a depus un borderou de calcul al penalitatilor si nici dovada de comunicare a facturilor. Facturile depuse nu au fost acceptate conform art.46 Cod comercial, nepurtând nici o semnatura de primire din partea reprezentantului legal al societatii recurente.
Recurenta a solicitat, în principal, admiterea exceptiei de necompetenta a Tribunalului Brasov, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre solutionare Curtii de Arbitraj International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României, iar în subsidiar casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Intimata creditoare, prin întâmpinarea depusa, a invocat exceptia de tardivitate a declararii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. S-a învederat ca, instanta competenta este Tribunalul Brasov si ca, în conformitate cu dispozitiile art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolventa debitoarei este vadita. Notificarea trimisa recurentei a fost returnata din cauza lipsei sediului, motiv de deschidere a procedurii simplificate. Creanta este certa, lichida si exigibila. Facturile expediate prin posta au fost acceptate de debitoare prin nereclamarea lor conform art.2.5 din contract. Scadenta obligatiei de plata este mentionata în facturile emise.
Prin încheierea din 15 februarie 2007 a fost respinsa exceptia tardivitatii, cu motivarea ca, în raport de data comunicarii sentintei – 28 decembrie 2006 – debitoarea a declarat recursul în termenul legal de 10 zile prevazut de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, instanta a constatat ca recursul este partial întemeiat.
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art.8, sunt de competenta tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.
Dispozitiile legale mai sus invocate vizeaza competenta absoluta, iar sentinta recurata a fost data de instanta competenta.
Drept urmare, exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Brasov urmeaza sa fie respinsa.
Motivul de recurs privind încalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin. (2) Cod procedura civila este nefondat, întrucât cererea de chemare în judecata si înscrisurile anexate au fost comunicate recurentei debitoare la data de 21.09.2006, potrivit înscrisurilor aflate la filele 22 si 24 din dosarul de fond.
De altfel, la termenul din 28.09.2006 s-a prezentat reprezentantul legal al recurentei debitoare, care nu a contestat primirea cererii de chemare în judecata si a înscrisurilor anexate.
În ce priveste conditiile cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006, criticile recurentei debitoare sunt justificate.
Conform dispozitiilor art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, prin creditor îndreptatit sa solicite deschiderea proceduri insolventei se întelege creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile.
Intimata creditoare nu a dovedit ca facturile emise au fost expediate prin posta recurentei debitoare si nici ca aceasta le-a acceptat.
Or, pentru a curge termenul de 15 zile prevazut în art.2.3 din contract, era necesar ca recurenta debitoare sa fie în posesia facturilor.
Facturile depuse de intimata creditoare nefiind recunoscute de recurenta debitoare nu se impunea ca aceasta sa dovedeasca ca are lichiditati.
Intimata creditoare nu era îndreptatita sa solicite deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006 împotriva intimatei debitoare, întrucât creanta invocata nu este certa, lichida si exigibila.
În consecinta, solutia judecatorului-sindic de deschidere a procedurii insolventei fata de recurenta debitoare este netemeinica si nelegala.
Fata de considerentele aratate, în baza art.312 alin.3 Cod procedura civila, sentinta recurata a fost modificata în tot, în sensul respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006.
În baza art.274 Cod procedura civila, intimata creditoare a fost obligata sa plateasca recurentei debitoare cheltuieli de judecata în suma de 519,65 lei, constând în : 19,50 lei taxa judiciara de timbru, 0,15 lei timbru judiciar si 500 lei onorariu asistenta juridica.
Decizia nr.83/R din 22 februarie 2007