Prin cererea înregistrata sub nr.2479/C/2002 pe rolul Tribunalului Galati reclamantii G.M. si S.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primaria comunei Matca, jud.Galati, anularea dispozitiei nr. 149/23.04.2002 si restituirea în natura sau prin echivalent a imobilului teren 2 ha. plantat cu vie, constructii si gard din sârma dobândit de autorul lor, D.D. în anul 1929.
În motivarea în fapt a actiunii reclamantii au aratat ca autorul lor a dobândit aceasta proprietate prin actul de vânzare-cumparare încheiat la data de 27 mai 1929, imobil ce a fost preluat abuziv de autoritatile comuniste, iar prin dispozitia contestata în mod nelegal solicitarea le-a fost respinsa cu motivarea ca acest imobil nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin sentinta civila nr. 424/16.09.2002 Tribunalul Galati a respins ca nefondata actiunea, retinându-se ca reclamantii nu si-au dovedit pretentiile întrucât nu au facut dovada cu acte ca ar fi notificat pârâta în conformitate cu Legea nr. 10/2001, nu au facut dovada dreptului de proprietate si a calitatii de mostenitor/persoana îndreptatita sa beneficieze de dispozitiile Legii nr.10/2001, iar reclamantii au la îndemâna actiunea în revendicare imobiliara pentru a reintra în posesia proprietatii pierdute.
Prin decizia civila nr. 24/A/19.02.2003 a fost respins apelul reclamantelor ca nefondat, retinându-se ca notificarea datata 19.07.2001 este adresata Prefecturii Jud.Galati, iar nu pârâtei Primaria comunei Matca, apelantii reclamanti nu au facut dovada ca imobilul-teren de 2 ha. vie este alt imobil decât cel solicitat în baza Legii nr.18/1991 (solicitare ce le-a fost respinsa cu motivarea ca nu i-ar fi aplicabila aceasta lege speciala), iar pârâta în mod corect a retinut ca imobilul respectiv putea fi solicitat în baza Legii 18/1991, iar nu în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs reclamantii G.M. si S.A., cauza fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala sub nr.3873/2003 (nr.nou 13808/1/2003).
În aceasta cauza a fost administrata proba cu acte, reclamantii recurenti depunând la dosar titlul de proprietate nr. 1027-02/29.06.2001 emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafata de teren arabil de 4,52 ha. pe raza comunei Barcea, judetul Galati, certificatul de calitate de mostenitor nr. 272 privind pe defunctul D.D. si alte acte.
Întrucât la data de 6.02.2005 recurentul-reclamant G,M. a decedat si reclamanta S.A. a fost singura persoana care a acceptat succesiunea s-a dispus ca aceasta sa fie continuatoarea în drepturile procesuale ale defunctului G.M.
Prin decizia civila nr. 1367/14.02.2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala a admis recursul reclamantei S.A. (în nume propriu si în calitate de mostenitoare a defunctului-reclamant G.M.), a casat decizia civila nr. 24/A/2003 a Curtii de Apel Galati si sentinta civila nr. 424/2002 a Tribunalului Galati si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi Tribunal.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre Instanta Suprema a aratat ca cele doua hotarâri recurate sunt nelegale întrucât primele instante nu au dat dovada de rol activ si nu au solicitat si administrat probe necesare solutionarii conflictului judiciar, ci s-au multumit sa respinga actiunea ca nefondata, ceea ce încalca principiul aflarii adevarului, al contradictorialitatii si al dreptului la aparare.
A mai aratat ca în cauza pentru o corecta solutionare a cauzei se impunea administrarea probei cu expertiza tehnica imobiliara pentru identificarea imobilului dobândit de D.D. în anul 1929 si pentru a se releva daca acest imobil este acelasi cu imobilul-teren restituit în baza Legii 18/1991 reclamantilor-recurenti conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001.
De asemenea, Înalta Curte a aratat ca în recurs recurentii au dovedit ca au formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001 adresata Primariei comunei Matca, jud.Galati, ca imobilul în litigiu a apartinut defunctului D.D. prin cumparare în anul 1929 de la numita E.L.I.D. si ca reclamantii sunt mostenitorii drepturilor patrimoniale ale defunctului D.D. prin intermediul sotiei sale supravietuitoare D.S. si fiicei D.M.
A mai concluzionat ca în rejudecare se impune ca instanta de trimitere sa efectueze o expertiza topografica care sa identifice cu certitudine imobilul în litigiu conform actului de proprietate exhibat de recurenti si sa se raspunda si la întrebarea daca terenul respectiv se confunda cu terenul mentionat în titlul de proprietate nr. 1027-02/2001.
În rejudecare cauza a fost înregistrata sub nr. RJ/6769/121/2007 pe rolul Tribunalului Galati, moment la care s-a administrat proba cu expertiza topometrica si proba cu actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 127-02/2001.
Prin întâmpinare (fila 41 dosar rejudecare) pârâta a solicitat respingerea actiunii întrucât reclamanta nu a facut dovada circulatiei juridice a imobilului din anul 1929 si întrucât în urma verificarilor din arhiva proprie Primaria comunei Matca a constatat ca punctul „Ochesesti” mentionat în titlul de proprietate al defunctului D.D. nu poate fi identificat pe raza comunei Matca.
Prin sentinta civila Nr.109/24.01.2008 Tr. Galati a admis în parte actiunea si a dispus anularea dispozitiei nr. 149/23.04.2002 a Primariei com. Matca .
A constatat ca reclamanta S.A. este îndreptatita la masuri reparatorii pentru imobilul format din teren în suprafata de 2 ha. vie si din constructii si împrejmuit cu sârma,imobil construit în anul 1929 pe raza com. Matca in pct. „Ochesesti”, masuri reparatorii ce se vor stabili conform Titlul VII din Legea Nr.247/2005.
A respins ca nefondate celelalte pretentii ale reclamantei si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1417,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art. 315 alin.1 din Codul de procedura civila în caz de casare hotarârile instantei de recurs
Conform disp. art. 315 al.1 C.pr.civ. în caz de casare hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Astfel, Tribunalul a constatat ca prin decizia civila nr. 1367/14.02.2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit în mod obligatoriu pentru Tribunal ca s-a facut dovada ca reclamanta (si fratele sau defunct) au formulat în termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 notificarea adresata Primariei com. Matca, jud.Galati (filele 46, 49 si 83 – dosar 13808/1/2003 al I.C.C.J.), ca imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului D.D. conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 917/1929 de fostul Tribunal Tecuci si schita anexa, si ca reclamanta are calitatea de mostenitoare a averii ramase dupa urma defunctilor D.S., D.M. si D.D. conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 972/2005 (fila nr. 52 dosar nr. 13808/1/2003 al I.C.C.J.).
Din raportul de expertiza topometrica întocmit în rejudecare de catre ing. expert F.A. rezulta ca punctul „Ochesesti” nu a putut fi identificat cu exactitate pe raza comunei Matca întrucât nu exista un plan cadastral vechi al zonei si prin lucrarile de îmbunatatiri funciare facute de catre fostul C.A.P. suprafetele au fost redimensionate si au disparut hotarele dintre micile proprietati.
Din acelasi raport de expertiza rezulta ca imobilul revendicat nu este acelasi cu imobilul – teren al carui drept de proprietate a fost reconstituit în baza Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001 (fila 5 dosar 13808/1/2003 al I.C.C.J.).
Fata de toate aceste aspecte si vazând disp. art. 1, art. 4 al. 2 si art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicata si art. 315 al. 1 C.pr.civ. Tribunalul a constatat ca dispozitia nr. 149/23.04.2002 este nelegala si se impune a fi sanctionata.
Având în vedere ca la acest moment imobilul dobândit în proprietate de catre D.D. în anul 1929 nici nu mai poate fi identificat cu exactitate în prezent nu poate fi retrocedat în natura, motiv pentru care reclamantei i s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii prin echivalent conform disp. art. 1 al.2 din Legea nr. 10/2001, masuri reparatorii ce se vor calcula si stabili conform capitolelor III si V din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveste solicitarea de a se dispune obligarea pârâtei la plata de 22400 lei, cu titlu de daune pentru împiedicarea reclamantei sa-si exercite dreptul de proprietate (productia de struguri realizata pe sapte ani) si la plata sumei de 856,80 lei, cu titlu de penalitati de întârziere, Tribunalul a apreciat ca aceasta solicitare, pe de o parte nu a fost dovedita de reclamanta, iar pe de alta parte neplata unei sume de bani ce s-ar putea stabili în conformitate cu disp. art. 998-999 Cod civil nu produce penalitati de întârziere.
În conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ. Tribunalul a obligat pârâta sa plateasca reclamantei si suma de 1417,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, ce a fost dovedita a fi avansata de catre reclamanta (onorariu expertiza, transportul de la domiciliu la instante a procuristului, onorariu avocat, cheltuieli postale, cheltuieli legalizare, copiere, obtinere acte, etc.).
Împotriva acestei solutii au declarat apel ambele parti.
Reclamanta prin procurist a criticat sentinta sub aspectul neaplicarii dispoz. art. 36 alin.2 si 4 din Legea nr. 10/2001 nemodificata în ceea ce priveste cererea principala a actiunii în sensul acordarii despagubirilor în lei pentru imobilul imposibil de restituit în natura
Totodata reclamanta a criticat sentinta si pentru respingerea cererilor in despagubire pentru folosul nerealizat constând in c/v productiei de struguri de pe cele 2 ha teren pe timp de 7 ani , plata penalitatilor de întârziere, plata daunelor morale precum si plata integrala a cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul întregului proces.
Pârâta ,în apelul sau a sustinut ca pct. Ochesesti nu se afla pe raza com. Matca astfel ca masurile reparatorii nu pot fi suportate de Primaria Matca.
Apelul declarat de reclamanta urmeaza a fi admis doar pentru motivul referitor la solutia in cererea de despagubire ca urmare a lipsei de folosinta si acesta numai în parte ,pentru urmatoarele considerente:
Dupa casarea sentintei de fond si a deciziei de apel, în rejudecare, la data de 15.01 2008 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei si la plata sumei de 224.000.000 lei reprezentând C/v folosului nerealizat pentru suprafata de 2 ha vie pe timp de 7 ani (conform calculului:2 ha vie x 4000 kg./ha. x 4000 lei /kg x 7 ani) a penalitatilor de întârziere în suma de 8.568.000 lei /conform calculului:224.000.000 lei x0,015 % /zi x 365 zile /an x7 ani) precum si a daunelor morale în suma de 1.000.000.000 lei constând în stresul la care au fost supusi reclamantii pe perioada in care Prefectura si Primaria au refuzat sa-le raspunda la notificare si în timpul procesului îndelungat stres, în urma caruia reclamantul G.M. a decedat.
Tribunalul a respins aceste cereri cu motivarea ca pe de o parte nu au fost dovedite de reclamanta, iar pe de alta parte neplata sumei de bani ce s-ar putea stabili în conformitate cu disp. art. 998-999 Cod civil nu produce penalitati de întârziere.
Curtea apreciaza ca aceste cereri ar fi trebuit respinse motivat de faptul ca au fost formulate abia în rejudecare si nici atunci la prima zi de înfatisare, iar prin decizia de casare cauza s-a trimis spre rejudecare doar pentru administrarea unei expertize topografice precum si a altor probe pentru identificarea cu certitudine a imobilului in litigiu - conform actului de proprietate depus de reclamanta – daca este sau nu unul si acelasi teren cu cel care a facut obiectul Titlului de proprietate nr.1027-02 din 29.06.2001 emis în temeiul Legii nr.18/1991.
Cu toate acestea având in vedere ca Tribunalul s-a pronuntat pe fond asupra acestor cereri în pretentii si pentru a nu se agrava situatia în propria cale de atac a reclamantei, Curtea a analizat temeinicia si legalitatea acestei solutii prin prisma fondului.
În mod corect a aratat Tribunalul în considerentele sentintei apelate ca instanta de recurs a stabilit în mod irevocabil ca reclamanta si fratele sau defunct au calitate de mostenitori a imobilului proprietatea defunctului proprietar a D.D. conform contractului de vânzare autentificat sub nr.917/1929 a fostului Tribunal Tecuci.
De asemenea Tribunalul în rejudecare a mai constatat ca terenul în litigiu nu este acelasi cu terenul restituit reclamantei în baza Legii nr.18/1991.
Pentru aceste motive Tribunalul a retinut ca imobilul în discutie cade sub incidenta Legea nr.10/2001 retinând implicit ca fostul proprietar a fost deposedat abuziv.
Fata de aceasta situatie retinuta de catre instanta de recurs pe de o parte si de catre instanta de fond pe de alta parte si necontestata de catre pârâta Curtea a apreciat ca sunt aplicabile dispoz. art. 483-487 Cod civil.
Potrivit art. 483 Cod civil fructele naturale sau industriale ale pamântului, fructele civile, sporul animalelor se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.
Conform art. 485 Cod civil posesorul nu câstiga proprietatea fructelor decât când poseda de buna credinta;în caz contrar el este obligat de a înapoia productele împreuna cu lucrul, proprietarului care îl revendica .
În speta chiar daca imobilul nu a fost restituit în natura deoarece nu mai exista fostul proprietar sau mostenitorul acestuia nu poate fi lipsit de fructele naturale de catre posesor .
Primaria nu a dovedit titlul în baza caruia foloseste imobilul reclamantei, iar apararea facuta în instanta ca pct. Ochesesti nu se regaseste pe raza sa teritoriala nu poate fi retinuta pentru ca este în contradictie cu mentiunea din actul de vânzare cumparare al autorului încheiat în anul 1929(care a indicat în mod expres ca terenul supus vânzarii-cumpararii se afla pe teritoriul com. Matca în pct. Ochesesti), iar pe de alta parte notificarea reclamantilor a fost respinsa pe fond cu motivarea ca imobilul nu se încadreaza la Legea nr.10/2002 ci la Legea nr.18/1991( si nicidecum Primaria nu a invocat ca terenul nu se gaseste pe raza acestei comune.)
Potrivit art. 486-487 Cod civil posesorul este de buna credinta când poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciu nu-i sunt cunoscute si înceteaza a mai fi de buna credinta din momentul când aceste vicii îi sunt cunoscute.
În speta, din momentul în care s-a înregistrat notificarea reclamantei privind restituirea in natura sau in echivalent a imobilului ,respectiv din data de 02.07.2001. este evident ca Primaria com. Matca nu mai poate fi considerata de buna credinta, caci începând de la acea data ea ar fi trebuit sa cunoasca viciile titlului si ca de atunci datoreaza fructele aferente imobilului revendicat.
Totusi daca în principiu posesorul trebuie sa înapoieze mostenitoarei fructele începând cu data notificarii trebuie sa se tina cont de dispoz. art.3 si 7 din dosar nr. 167/1958 care prevad ca prescriptia de 3 ani curge din momentul în care dreptul la actiune s-a nascut. Ori, în speta, dreptul la actiune s-a nascut la data pronuntarii deciziei de recurs nr.1367/14.02.2007 când Înalta Curte de Casatie si Justitie a constatat irevocabil ca solicitanta era adevarata mostenitoarea imobilului.
Începând cu acea data nu mai era nici un obstacol material si juridic pentru introducerea unei actiuni.
Reclamanta a formulat o astfel de cerere la data de 15.01.2008 în rejudecare si dat fiind caracterul prescriptibil al actiunii, calculul despagubirilor urmeaza a se face pe perioada de trei ani si nu de sapte ani cât a solicitat aceasta.
Este adevarat ca reclamanta nu a facut probe pentru a demonstra întinderea prejudiciului însa din actul de proprietate rezulta ca terenul era in suprafata de 2 ha. si cultivat cu vie.
Cu privire la cantitatea de struguri de 4000 kg/ha si la pretul cerut de 4000 lei /kg. pârâta nu a formulat nici o obiectie.
Asadar, apelul a fost admis si s-a schimbat sentinta în parte în sensul admiterii cererii în despagubire, obligând pârâta sa plateasca reclamantei suma de 9600 RON cu titlu de folos nerealizat pe timp de 3 ani a suprafetei de 2 ha vie (3200 lei /an x3 ani). S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei pentru urmatoarele motive:
Cât priveste cererea în penalitati in suma de 856800 lei (85,68 RON) în mod corect Tr. a retinut ca neplata unei sume de bani având ca izvor fapta ilicita prev. de art. 998-999 c.civ. nu atrage plata de penalitati de întârziere.
Potrivit art.1088 c.civ. la obligatiile care au ca obiect o suma de bani daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legala, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
Referitor la plata daunelor morale în suma de 1.000.000.000. lei (100. 000 RON) pentru stresul acumulat si pentru decesul unuia dintre reclamanti se constata ca nu exista nici o legatura directa între cursul lung al procesului si pretinsul prejudiciu moral la care ar fi fost expus solicitantii.
Mai mult decât atât, din actul medical depus chiar de catre G.M. - nascut la data de 04.06.1936 - la ds.nr.1891/2002 al Curtii de Apel si din cererea acestuia reiese ca era bolnav de mai mult timp de artrita gen.stg. si netransportabil.
Pe de alta parte, constatarea violarii dreptului la respectarea bunurilor constituie prin ea însasi o satisfactie suficienta pentru solicitanta reclamata.
Si capatul de cerere privind cheltuielile de judecata a fost corect solutionat. Este adevarat ca reclamanta prin procurist a solicitat o suma mai mare, însa Curtea nu poate lua în considerare cheltuielile notariale efectuate cu ocazia dezbaterilor succesorale sau cu legalizarea unor acte .
De asemenea nu s-a retinut nici critica privind gresita neaplicare a preved. art. 36 din Legea nr. 10 asa cum era in vigoare la data promovarii actiunii .
În mod corect Tribunalul a facut trimitere la dispoz. Titlului VII din Legea nr.247/2005 si aceasta nu reprezinta o retroactivitate a legii noi asa cum a sustinut apelanta în apelul sau.
O lege este socotita retroactiva atunci când reglementeaza fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat nastere, au modificat sau stins o situatie juridica sau efectele pe care acea situatie le-a produs înainte de aceasta data.
Dimpotriva, legea noua se va aplica de la intrarea ei în vigoare, fara a fi retroactiva,nu numai situatiilor juridice ce se vor naste,modifica sau stinge,dupa aceasta data, dar, de regula si situatiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la dat intrarii ei în vigoare.
În speta, la data intrarii în vigoare a Legea nr.247/2005 dispozitia nr. 149/2002 a Primariei comunei Matca era pe rolul instantei ca urmare a atacarii ei cu contestatie in termenul prevazut de lege, asadar situatia juridica era in curs de modificare.
Ar fi fost vorba de retroactivitatea legii noi doar in situatia in care notificarea reclamantei ar fi fost solutionata - pâna la intrarea in vigoare a noii legi - printr-o dispozitie sau decizie motivata prin care sa se fi stabilit acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, precum si cuantumul acestora, neatacate de instanta în termenul prevazut in art.24 din Lg.10/2001 devenit art.26 dupa modificare.
Faptul ca reclamanta a promovat actiunea în anul 2002 când era în vigoare Legea nr.10/2001 în forma sa initiala, cât si faptul ca prin decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a casat atât decizia de apel cât si sentinta de fond si s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului nu are relevanta in chestiunea retroactivitatii sau nu a legii noi.
Pe de alta parte este adevarat ca instanta de recurs a reprosat instantelor inferioare ca nu au manifestat rol activ, în administrarea probatoriilor în cauza, dar aceasta nu înlatura nici culpa reclamantilor care trebuiau sa-si dovedeasca sustinerile conform art.1169 din Codul Civil potrivit caruia „cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.”