Propunere de arestare preventiva. Inculpat minor. Conditii de admisibilitate.
Cod procedura penala , art.136, art. 143, art. 148, art. 160/f, art. 160/h
Conventia ONU privind drepturile copilului,art. 37 lit. b)
Conventia europeana a drepturilor omului , art. 5 lit. c)
Fata de gradul de pericol social al infractiunilor savârsite, precum si de datele ce caracterizeaza persoana minorului - minorul a abandonat scoala, nu are nicio ocupatie si prezinta tulburari de comportament, iar mediul familial al minorului este unul neadecvat, neconform cu cerintele necesare formarii unei conduite adecvate, a unei dezvoltari normale si armonioase, parintii declarându-se neputinciosi în ceea ce priveste corectarea comportamentului minorului si a supravegheri acestuia, se justifica propunerea de arestare preventiva a minorului, fiind respectate si exigentele art. 37 lit. b) din Conventia ONU privind drepturile copilului si ale art. 5 lit. c) din Conventia europeana a drepturilor omului cu privire la luarea masuri privative de libertate în vederea aducerii în fata organelor competente..
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie - Încheiere penala nr. 1/8 ianuarie 2009
Constata ca prin Încheierea penala nr. 1/CC pronuntata la 3 ianuarie 2009 de Tribunalul Sibiu – Sectia penala în dosar nr. 1/85/2009 s-a dispus în baza dispozitiilor art. 149/1 si art. 160 lit. h) rap. la art. 148 lit. f) Cod procedura penala admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu si arestarea preventiva a inculpatului minor L. I. E pe o durata de 19 de zile începând cu data de 3 ianuarie 2009 si pâna la data de 21 ianuarie 2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut, în esenta, ca din materialul probator administrat pâna în prezent de catre organele de ancheta penala rezulta existenta indiciilor temeinice care confirma savârsirea de catre inculpat a infractiunilor pentru care este cercetat, respectiv omor deosebit de grav si tâlharie, fapte deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si lasarea sa în libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, raportat la gravitatea deosebita a faptelor comise - suprimarea vietii unei persoane, modalitatea concreta în care se prezuma ca s-au comis faptele – inculpatul a aplicat victimei, în zona capului, lovituri repetate si de intensitatea ridicata cu un topor, în timp ce victima dormea, atitudinea avuta de inculpat dupa comiterea presupusei fapte – a parasit locul faptei în scopul de a se sustrage raspunderii penale.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul L.I.E. care în sustinerea orala a motivelor de recurs, personal si prin aparatorul desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, casarea încheierii atacate si punerea de îndata în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, solicita înlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura mai usoara, respectiv obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, sustinând ca nu sunt îndeplinite cerintele prevazute de art. 148 Cod procedura penala, întrucât din probatiunea administrata în cauza nu rezulta cu certitudine ca inculpatul ar fi savârsit fapta pentru a fost arestat, ca inculpatul are o sanatate precara si nu suporta regimul de detentie, a recunoscut altercatia avuta cu victima si nu se va sustrage de la urmarirea penala si ca inculpatul nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
Prin Încheiere penala nr. 1 din 8 ianuarie 2008 , Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.I.E.
Analizându-se legalitatea si temeinicia hotarârii instantei de fond atât prin prisma motivelor de recurs, cât si din oficiu, prin prisma dispozitiilor art. 385/6 alin.3)cod pr. penala cu referire la disp. art. 136 al.1, 143 al.3), 148 lit. f )Cod pr. penala si la disp. art. 160/h al.3 cod pr. penala si art. 139 si 136 cod pr. penala, Curtea de Apel a apreciat ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Masura arestarii preventive în ce-l priveste pe minorul mai mare de 16 ani poate fi luata daca sunt întrunite nu doar conditiile prevazute de art. 143 Cod pr. penala dar si daca exista vreuna dintre cauzele expres si limitativ expuse de legea penala în dispozitiile art. 148 al.1 Cod pr. penala si o alta masura preventiva nu este suficienta.
Masurile privative de libertate în cazul minorilor pot fi luate în scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al împiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei ( art. 160 /f alin. 1 Cod pr. penala ).
La alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se tine seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, vârsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura ( art. 136 alin. 8 Cod pr. penala ).
În cauza de fata, prin Rezolutia nr. 849/P/2008 din 2 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu s-a dispus începerea urmaririi penale fata inculpatul minor L.I.E. ( în vârsta de 17 ani la data comiterii faptei) pentru infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 comb. cu art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal si infractiunea de tâlharie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2/1 lit. c) Cod penal, constând în aceea ca în noaptea de 30/31 decembrie 2008 inculpatul i-a aplicat victimei B.A.E., în timp ce dormea, mai multe lovituri cu un topor în zona capului, violente soldate cu moartea victimei.
Aspectele retinute de instanta de fond în încheierea de sedinta pronuntata cum ca în actualul stadiu procesual subzista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul minor a comis faptele pentru care este cercetat penal si ca minorul prezinta pericol social concret pentru ordinea publica, sunt întemeiate ele fiind fundamentate faptic în probatoriul cauzei si corespund dispozitiilor legale în materia arestarii preventive a minorului, fiind astfel însusite de catre Curtea de Apel.
În cauza, sunt întrunite dispozitiile art.143 Cod procedura penala întrucât din actele si probele dosarului de urmarire penala si anume declaratiile martorilor T.L., C. L. C., H. H., I. M., B. I. , M. P., concluziile provizorii formulate de Serviciul Judetean de Medicina Legala Sibiu, proces - verbal de cercetare la fata locului, rezulta banuiala legitima ca în noaptea de 30/31 decembrie 2008 inculpatul minor i-a aplicat victimei B. A. E., în timp ce dormea, mai multe lovituri cu un topor în zona capului, violente soldate cu moartea victimei, fapte ce se circumscriu dispozitiilor art. 174 alin. 1 comb. cu art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal si art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2/1 lit. c) Cod penal pentru care legiuitorul a prevazut pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani.
În acest context, arestarea preventiva a inculpatului recurent se circumscrie exigentelor art. 143 Cod pr. penala, respectiv existenta indiciilor temeinice si a probelor ca acesta a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Împotriva inculpatului minor L.I.E. îsi gasesc incidenta dispozitiile art. 148 lit. f ) Cod pr. penala .
Astfel, acuzele ce planeaza asupra acestuia vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa închisorii între 15 si 25 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor si atitudinea pe care acesta a avut-o dupa comiterea presupuselor fapte.
Raportat la gravitatea acuzelor ce planeaza asupra inculpatului minor si la datele ce caracterizeaza persoana acestuia – minorul a abandonat scoala, absolvind doar sase clase, nu are nici o ocupatie, minorul prezinta tulburari de comportament si în anul 2004 a fost încadrat în gradul IV de handicap cu asistent personal, Curtea apreciaza ca ordinea publica este amenintata, asa cum corect a retinut prima instanta.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca privarea de libertate a minorului este oportuna pentru desfasurarea procesului penal în bune conditii, inculpatul neprezentând garantii suficiente ca se va prezenta la proces .
Sub acest aspect este de aratat ca mediul familial al minorului este unul neadecvat, neconform cu cerintele necesare formarii unei conduite adecvate, a unei dezvoltari normale si armonioase, mama s-a declarat neputincioasa în ceea ce priveste corectarea comportamentului minorului si a supravegherii acestuia.
În acest context, si analizând masura arestarii preventive a minorului si prin prisma dispozitiilor art.37 lit.b) din Conventia ONU privind drepturile copilului, Curtea apreciaza ca raportat la circumstantele concrete ale cauzei si la datele ce caracterizeaza persoana minorului, o atare masura exceptionala este necesara cel putin pentru moment, neexistând o alta modalitate de a-i asigura protectia necesara.
În ce priveste sustinerile recurentului referitoare la starea sa de sanatate, Curtea are a preciza ca înscrisurile depuse la dosar dovedesc ca acesta are o serie de afectiunii, însa nu s-a dovedit ca acestea nu-i permit suportarea regimului privativ de libertate .
Fata de aceste considerente, detentia provizorie a inculpatului este legitima, masura arestarii preventive corespunde si exigentelor art.5 lit. c) CEDO( referitoare la cazurile de exceptie în care o persoana poate fi lipsita de libertate) si art. 160/h si art. 148 lit. f) Cod pr. penala, precum si a dispozitiilor art. 37 lit. b) din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.
Asa fiind, recursul inculpatului minor L.I.E. se priveste ca nefondat urmând a fi respins, conform art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod procedura penala.